Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4017/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4017
Ședința publică din data de 04 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier: - -
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de reclamantul și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.314/07.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Casa Județeană de Pensii M, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat M, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, că s-a depus întâmpinare de către recurentul pârât Ministerul Justiției și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii M, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, recurentul reclamant nesolicitând un nou termen pentru observarea întâmpinărilor, instanța acordă cuvântul părții prezente.
Recurentul reclamant criticând soluția instanței de fond, care nu a avut în vedere art.85 din Legea nr.303/2004 și nu a obligat Tribunalul Mehedinți să transmită Case Județene de Pensii și sporul de vechime de 25%, prima de vacanță și sporul de confidențialitate, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Justiției, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la acest tribunal, așa cum a fost precizată ulterior (fila48 dosar), reclamantul Iac hemat în judecată pârâtele Casa Județeană de Pensii M, Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat M, solicitând obligarea acestora la plata sporului de vechime în muncă în procent de 25% pentru perioada 1.04.2006 - 1.01.2008, prima de vacanță pe anii 2001 - 2007, sporul de confidențialitate pe perioada 21.11.2004 - 01.01.2008 și sporul de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru judecătorii care judecă fapte de corupție, pe perioada 21.11.2004 - 1.04.2006, actualizate cu rata indicelui de inflație.
A mai solicitat ca Tribunalul Mehedinți să fie obligat să înscrie în documentele pe care le transmite la Casa Județeană de Pensii M, referitor la actualizarea veniturilor brute și drepturile salariale solicitate prin acțiune.
În încheierea din ședința publică din 24 ianuarie 2008, instanța a reținut că reclamantul a renunțat la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a funcționat ca judecător la Judecătoria V M, jud.M, iar prin Decizia nr.-/01.07.2004 emisă de Casa Județeană de Pensii Maf ost pensionat pentru limită de vârstă din funcția de judecător stabilindu-se o pensie de serviciu în sumă de 15.672.423 lei.
A mai arătat că, prin OUG nr.27/29 martie 2006, (art. 41al.1 și 2) s-a prevăzut că pentru vechime în muncă, judecătorii beneficiază de un spor de vechime calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, corespunzător timpului efectiv lucrat, însă reclamantul nu a beneficiat de acest spor.
Ulterior, cu ocazia recalculării pensie, în baza de calcul nu a fost introdus sporul de vechime în muncă, care în cazul reclamantului era de 20%.
A mai arătat că prin OUG nr.177/2002, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 347/2003, s-a acordat un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru judecătorii și procurorii care au soluționat cauze privind infracțiuni de corupție, ulterior acest spor fiind majorat la 40% începând cu data de 25.04.2004.
A mai arătat că după pensionarea sa, magistrații au mai primit prime de vacanță și spor de fidelitate, recunoscut inițial numai pentru personalul auxiliar din justiție, drepturi care au fost apoi generalizate și pentru magistrați.
In dovedirea acțiunii, a depus la dosar în copie, Deciziile de pensionare nr.-/01.07.2004 și 23.07.2004, Hotărârea nr.185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și practică judiciară a Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă, în litigii similare.
Intimatele Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Ministerul Justiției, au formulat întâmpinare.
Prin întâmpinare, intimata Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive, cu motivarea că nu există raporturi juridice între reclamant și acest minister, iar sumele de bani solicitate de către reclamant, sunt exclusiv în competența angajatorului, în calitate de ordonator principal de credite.
Astfel, prin art.1 din OG nr.22/2002, se dispune că, "executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, iar art.2 din același act normativ prevede că, ordonatorii principali de credite, în speță, Ministerul Justiției, au obligația să dispună toate măsurile ce se impun pentru a asigura instituțiilor din subordine creditele bugetare necesare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Justiției prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind în mod vădit neîntemeiată.
Având în vedere faptul că reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă prin Decizia nr.-/1.07.2004, intimata Ministerul Justiției a solicitat instanței să constate că pretențiile reclamantului privind acordarea sporului de vechime în muncă pe perioada 1.04.2006 - 01.01.2008, sporul de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 21.11.2004 - 01.04.2006, sporul de confidențialitate pe perioada 21.11.2004 - 01.01.2008, sunt în mod vădit neîntemeiate, întrucât în aceste perioade de timp, reclamantul nu a mai avut calitatea de magistrat.
Referitor la acordarea drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pe anii 2001 - 2007, Ministerul Justiției a invocat prescripția dreptului la acțiune, în considerarea disp. art. 329 al.3 din civ Cod Penal, potrivit cărora "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", iar prin Decizia nr.XXIII pronunțată în dosarul nr.31/2005 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001 - 2002, astfel cum a fost reglementată prin art. 41 ind.1 din Legea nr.50/1006.
In concluzie, Ministerul Justiției a solicitat respingerea cererii privind acordarea primelor de vacanță, întrucât pentru anii 2001 - 2002 dreptul la acțiune este prescris, iar pentru perioada anilor 2003 - 2007, acțiunea este neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.314 din 07 februarie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Mehedinția admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamant; a obligat pârâții Tribunalul Mehedinți, Ministerul Justiției și Curtea de APEL CRAIOVA să plătească reclamantului primele de concediu pe anii 2001-2004, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Analizând acțiunea formulată de reclamant, în raport de apărările formulate de către intimate prin întâmpinare, de actele depuse la dosar și de normele legale incidente în cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost judecător la Judecătoria V M, județul M până la data de 1.07.2004, când s-a pensionat pentru limită de vârstă, fiind emisă în acest sens Decizia nr. - din 1.07.2004 de către Casa Județeană de Pensii
Prin acțiunea înregistrată la acest tribunal la data de 21 noiembrie 2007, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale neacordate în perioada cât a funcționat ca judecător, precum și după data pensionării, respectiv, 1.07.2004.
Potrivit art.166 din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
In cazul dedus judecății, acțiunea reclamantului pentru plata sporului de vechime în muncă de 25%, a sporului de confidențialitate pentru perioada 21.11.2004 - 1.01.2008 și a sporului de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 21.11.2004 - 01.04.2006, nu este întemeiată, deoarece, reclamantul s-a pensionat pentru limită de vârstă la data de 1.07.2004, dată de la care nu s-a mai aflat în raporturi de serviciu cu intimatele, și pentru care nu putea să mai solicite plata acestor drepturi.
Referitor la petitul privind plata primelor de vacanță pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006 și 2007, instanța constată următoarele:
Art.411din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorităților judecătorești, republicată cu modificările și completările ulterioare a prevăzut dreptul magistraților de a li se acorda o primă cu ocazia plecării în concediu.
bugetare pe perioada 2001 - 2006 nu au permis acordarea acestor prime, prevederile bugetare susmenționate fiind suspendate prin legi bugetare anuale.
Această situație a determinat valorificarea acestui drept prin intermediul instanței judecătorești.
Pentru a preîntâmpina cheltuielile bugetare suplimentare, prin OUG 146/2007 s-a reglementat modalitatea de plată a primelor cu ocazia plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legi bugetare anuale.
Art.1 alin.2 din OUG 146/2007, prevede că intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței, printre alții și personalul auxiliar din Ministerul Justiției, omițându-se a se referi și la categoria magistraților.
Excluderea magistraților din categoria persoanelor care beneficiază de prevederile OUG 146/2007 și referirea numai la categoria personalului auxiliar din sistemul justiției creează o gravă discriminare între cele două categorii profesionale, salarizate în baza aceleiași legi, în vigoare pentru perioada din litigiu, așa cum este definită prin art.2 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Pentru a înlătura această discriminare, conform art.27 din OG nr.137/2000, reclamantul este îndreptățit să primească despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, însă numai pentru perioada anilor 2001 - 2004, întrucât începând cu data de 1.07.2004, s-a pensionat pentru limită de vârstă, astfel că nu s-a mai aflat în raporturi de serviciu cu intimatele și numai poate beneficia de plata indemnizației primei de concediu după data pensionării.
Aceste despăgubiri constau în acordarea primelor de vacanță pe perioada solicitată, actualizate cu indicele de inflație, conform art.5 din OUG nr.146/2007.
Față de acestea este neîntemeiată susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că prin Decizia XXIII pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001 - 2002, deoarece așa cum s-a arătat mai sus, dreptul prevăzut de art.41 din Legea nr.50/1996 cu modificările și completările ulterioare a fost doar suspendat și nu abrogat, suspendare care nu echivalează cu pierderea dreptului conferit de lege.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantul și pârâtul Ministerul Justiției, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea acesteia.
Reclamantul critică sentința și pentru încălcarea prevederilor art.85 alin.2 și 3 din Legea nr.303/2004 și HG nr.363/2005 care impune actualizarea pensiilor magistraților pensionari în raport de media judecătorilor în activitate, dar în cazul său nu au fost cuprinse sporurile acordate magistraților, respectiv sporul de vechime, de corupție și de fidelitate cât și prima de vacanță.
Mai critică sentința și pentru omisiunea instanței de a soluționa capătul de cerere privind obligarea Tribunalului Mehedinți să cuprindă în documentele pe care le transmite la Casa de Pensii în vederea reactualizării, media veniturilor brute și sporul de confidențialitate, considerând că se impune casarea sentinței și rejudecarea cauzei.
Ministerul Justiției critică sentința în temeiul art.304 pct.9 pr.civ. pentru aplicarea greșită a legii, respectiv pentru omisiunea instanței de a constata lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât nu are atribuțiuni legislative pentru a înlătura discriminarea constatată de instanță.
Critică sentința și pentru acordarea primei de vacanță pentru anii 2003-2004 și a stabilit că aceste prime se cuvin magistraților numai pentru anii 2001.2002, iar începând cu 2003 s-a constatat că dreptul la aceste prime a încetat să mai subziste începând cu 01 ianuarie 2003, dar mai cu seamă că OUG nr.146/2007 nu se aplică magistraților.
În final, și Ministerul Justiției critică sentința pentru omisiunea instanței de a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere formulate de reclamant.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală și va fi casată.
Sunt întemeiate criticile formulate de ambii recurenți, întrucât instanța de fond a omis a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere formulate de reclamant.
Astfel, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de vechime, spor de confidențialitate, spor de anticorupție de 30-40 % și primele de vacanță, iar instanța prin dispoziție s-a pronunțat numai pentru primele de vacanță pentru anii 2001-2004.
De asemenea, s-a solicitat obligarea Tribunalului Mehedinți să-i înscrie aceste sporuri în actele doveditoare ce la înaintează la Casa de Pensii, instanța nepronunțându-se asupra acestor cereri.
În consecință, se constată că instanța, nepronunțându-se asupra acestor cereri a soluționat pricina fără să cerceteze fondul și în baza art.312 pct.5 pr.civ. va casa sentința cu trimitere spre rejudecare, au aplicarea dispoz.art.315 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.314/07.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Casa Județeană de Pensii M, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat M, având ca obiect, drepturi bănești.
Casează sentința menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Mehedinți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
03.07.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu, Corneliu Maria
