Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4097/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2261/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.4097/
Ședința publică de la 03.06.2009Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu JUDECĂTOR 3: Petrică Arbănaș
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.5390/01.09.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16957/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata SC SA.
Dezbaterile de fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2009, consemnate în încheierea de ședință la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea deciziei civile la data de 03.06.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 03.04.2007 sub nr.12059, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei de suspendare nr.65/19.02.2007 emisa de intimata SC SA, solicitând anularea acesteia si obligarea intimatei la plata drepturilor salariate reținute in temeiul acestei decizii pe perioada 20.02.2007 - 06.03.2007 si a dobânzii legale calculata la aceste sume, cat si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr.1201/11.10.2007 a fost admisa acțiunea, a fost anulata decizia de suspendare a contractului individual de munca, a fost obligata intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 20.02.2007 - 06.03.2007 si la dobânda legala in materie civila la aceasta suma, pana la achitarea efectiva, precum si la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecata.
Tribunalul a constatat ca decizia de suspendare a contractului individual de munca a fost luata de o persoana care nu are calitate de reprezentant legal al intimatei, astfel încât, față de caracterul de ordine publica al normelor ce reglementează dreptul de reprezentare al societăților comerciale pe acțiuni, a constatat nulitatea absoluta a deciziei contestate si a dispus anularea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-pârâtă SC SA, recurs înregistrat pe rolul Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
Prin decizia civila nr.971R/28.03.2008 pronunțată de către Curtea de Apel București -Secția a VII-a Civila s-a admis recursul declarat impotriva sentinței civile nr.1201/11.10.2007 pronunțate de Tribunalul B-Sectia a -a, a fost casata sentința atacata si trimisa cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, motivat de faptul ca împuternicirea de reprezentare, data in forma scrisa, reprezintă un veritabil mandat, care menționează limitele acestuia si puterile conferite mandantului, astfel încat considerentele primei instanțe, referitoare la prevederile Legii nr.31/1990 si la regulile de reprezentare a societății, deși corecte, nu țin seama de faptul ca in cauza nu se analizează dreptul de reprezentare a societății in raporturile cu terții, ci posibilitatea delegării atribuțiilor in domeniul resurselor umane.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a sub nr.16957/LM/2008, și prin sentința civilă nr.5390/1.09.2008, s-a respins contestația formulata de contestatorul, in contradictoriu cu parata SC SA, ca neîntemeiata. S-a luat act ca nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul a fost angajatul intimatei in baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.2779/16.06.2004, in funcția de contabil, începând cu data de 09.06.2004. La data de 19.02.2007, intimata a emis decizia nr.65, prin care contractul de munca al contestatorului se suspenda conform art.52 alin.l lit.a din Codul Muncii, ca urmare a referatului conducerii nr.64/16.02.2007.
Potrivit dispozițiilor art.52 alin.l lit.a coroborat cu art.268 alin.l din Codul muncii, contractul individual de munca poate fi suspendat din inițiativa angajatorului pe perioada cercetării disciplinare prealabile, cercetare ce nu poate depăși 30 zile de la data luării la cunoștința despre săvârșirea abaterii disciplinare. Prin prisma acestor doua articole, contractul individual de munca al contestatorului putea fi suspendat pe perioada cuprinsa intre 20.02.2007 -21.03.2007, iar după expirarea acestei perioade si in urma cercetării disciplinare prealabile angajatorul avea posibilitatea sa dispună fie aplicarea unei sancțiuni disciplinare, in cazul in care considera ca angajatul se face vinovat de o abatere disciplinara, fie încetarea suspendării si reluarea activității de către angajat, in cazul demonstrării nevinovăției sale.
Așa cum reiese din materialul probator, suspendarea contractului individual de munca dispusa de angajator a fost o măsura pe care angajatorul o avea la dispoziție pe perioada cercetării disciplinare, conform dispozițiilor art.52 alin.l lit.a din Codul muncii si nu o sancțiune disciplinară. Nici o prevedere legala nu ii interzice angajatorului să suspende contractul individual de munca al unui salariat ce este cercetat pentru săvârșirea unei abateri disciplinare, iar suspendarea are ca efect tocmai întreruperea activității in mod obligatoriu de către salariatul cercetat disciplinar, până la finalizarea cercetării disciplinare.
Suspendarea contractului individual de munca poate fi dispusa de angajator cu o singură condiție, si anume ca măsura sa fie dispusa pe perioada cercetării disciplinare prealabile a salariatului, situație in care se regăsea si contestatorul, prin referatul nr.64/16.02.2007 intimata constatând săvârșirea de către reclamant a unor fapte considerate abateri disciplinare și dispunând declanșarea procedurii cercetării disciplinare.
Astfel, instanța de fond a respins contestația ca neîntemeiată, reținând ca suspendarea contractului individual de munca este o măsură legală.
În termen legal împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, recurentul-contestator, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, și criticând sentința sub următoarele aspecte:
- S-au invocat excepțiile lipsei calității de reprezentant al semnatarului deciziei-, soluționată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că, contractul de muncă al recurentului-contestator a fost semnat din partea angajatorului de către, care este administrator, iar decizia de sancționare de, cetățean străin, neavând calitate, iar instanța de fond a apreciat greșit că împuternicirea acestuia ar fi un veritabil mandat, care menționează limitele și puterile conferite și că în cauză nu se analizează dreptul de reprezentare a societății în raporturile cu terții, ci posibilitatea delegării atribuțiilor în domeniul resurselor umane.
- Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției nulității absolute a deciziei nr.65/18.02.2007 privind suspendarea contractului de muncă, contrar dispozițiilor art.267 (1) Codul muncii probat prin Legea nr.53/2003.
- Hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea legii- art.304 pct.9 Cod procedură civilă, încălcând dispozițiile art.52 lit.a coroborat cu art.268 alin.1 Codul muncii, în sensul că prin prisma acestor două articole contractul individual de muncă al contestatorului putea fi suspendat pe perioada cuprinsă între 20.02.2007-21.03.2007.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Referitor la primul motiv de recurs, criticile urmează a fi înlăturate, aceste aspecte fiind soluționate, prin decizia civilă nr.971R/28.03.2008- pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a-VII-a, când a admis recursul declarat împotriva sentinței nr.1201/11.10.2007 a Tribunalului București Secția a-VIII-a, a fost casată și trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, motivat de faptul că împuternicirea de reprezentare, dată în formă scrisă, reprezintă un veritabil mandat, care menționează limitele acestuia și puterile conferite mandatului, astfel încât considerentele primei instanțe, referitoare la prevederile Legii nr.31/1990 și la regulile de reprezentare a societății, deși corecte, nu țin cont de faptul că în cauză nu se analiza dreptul de reprezentare a societății în raporturile cu terții, ci posibilitatea delegării atribuțiilor în domeniul resurselor umane.
În ceea ce privește cea de-a doua critică, instanța de fond a reținut corect, că suspendarea contractului individual de muncă dispusă de angajator, a fost măsură legală conform prevederilor art.52 alin.1 lit.e din Codul muncii, și nu o sancțiune disciplinară, în condițiile în care nici o prevedere legală nu interzice angajatorului să procedeze astfel.
Suspendarea contractului individual de muncă, poate fi dispusă de angajator cu condiția, ca măsura să fie dispusă pe perioada cercetării disciplinare prealabile a salariatului, situație în care se regăsea și recurentul-contestator, prin referatul nr.64/16.02.2007, intimata constatând săvârșirea de către recurentul-contestator a unor fapte considerate abateri disciplinare și dispunând declanșarea procedurii cercetării disciplinare.
Curtea reține că și acest motiv de recurs nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nu determină modificarea sau casarea sentinței recurate.
Față de cele de mai sus, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nici motive de ordine publică prevăzute de art.306 din același cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.5390/1.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16957/3LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
11.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Petrică Arbănaș
