Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4132/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4132
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
*********
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.102 din 06 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, personal și în calitate de reprezentant legal al minorilor și, pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-DGFP D, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că intimata reclamantă a depus la dosar certificat de moștenitor și cerere prin care solicită respingerea recursului, precum și împrejurarea că intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Dad epus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură.
Apreciind cauza în stare de judecată, Curtea reținut-o spre rejudecare.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin sentința civilă 102 din 06 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul domiciliată în C- jud. D personal și în calitate de reprezentant legal al minorilor și, succesori ai autorului împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B- sector 5 și Curtea de APEL CRAIOVA cu sediul în C str. - nr. 4 jud. D și în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B Bd. - nr. 35. A,.10 sector 1.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL CRAIOVA la plata către reclamant a sumei de 1700 lei, sumă ce va fi reactualizată la data plății.
A fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei li Finanțelor Publice cu sediul în B- sector 5.
Pentru a pronunța această sentință, instanța reținut că acțiunea promovată este întemeiată, astfel încât va obliga pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL CRAIOVA la plata către reclamant a sumei de 1700 lei, sumă ce urmează a fi reactualizată la data plății.
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătorilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii,care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr. 15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr. 1921/C/15 12 2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele e pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin. 4 din OG nr. 139/2000 cu modificările și completările ulterioare.
La punctul nr. 2,s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Potrivit art. 21 alin. 1 din OG nr. 137/2000 persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Conform alin 4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte,iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
S-a apreciat că în cauză a operat discriminarea prin acordarea de stimulente financiare numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor și procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii care au o vechime între 0 și 3 ani în funcția de judecător sau de procuror a fost constatată de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 15/23 01 2006, acordarea preferențială a stimulentelor financiare numai judecătorilor și procurorilor cu o vechime între 0 și 3 ani în funcția de judecător sau de procuror constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 137/2000.
Față de considerentele expuse, se apreciază că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art. 6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile art. 12 din OG 137/2000, iar această încălcare le-a produs reclamanților un prejudiciu egal cu stimulentele financiare în sumă de 1700 RON.
Potrivit art. 269 din Codul Muncii angajatorul este obligat,în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.
A fost înlăturată motivarea pârâtului, Ministerul d e Justiție care, prin întâmpinare, a precizat că repartizarea stimulentelor s-a făcut conform Normelor aprobate prin ordinul Ministerului Justiției nr. 2404/C/2004.
Din conținutul art. 5 al Normei de aplicare a ordinului 2404/C/2004 reiese că " stimulentele nu fac parte din indemnizația de încadrare brută lunară / salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii,iar asupra lor nu se calculează contribuția pentru asigurări sociale,șomaj, pensie suplimentară.
Față de aceste prevederi legale Tribunalul a constatat că asupra stimulentului financiar de 1700 RON care s-a repartizat conform Ordinului 2404/C/2004 nu se calculează contribuția pentru asigurări sociale,șomaj, pensie suplimentară.
Asupra stimulentului financiar de 1700 RON nu se aplică nici impozitul prevăzut de Codul Fiscal Legea 571/2003, deoarece, potrivit art. 55 alin 2 lit A, se impozitează prin alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilată salariilor ".
Ori, în cauza de față, așa cum s-a precizat anterior, conform Anexei Normei de aplicare a Ordinului nr. 2404/C/2004 al Ministerului Justiției, art. 4 " stimulentele nu fac parte din indemnizația de încadrare brută lunară salariul de bază, și nu se suportă din fondul de salarii".
Nefiind o sumă sau avantaj de natură salarială ori asimilată salariilor potrivit art. 55 alin 2 litera k din legea 571/2003, rezultă că nu se poate impozita.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, se arată că instanța de fond a analizat o cerere cu alt obiect decât cel dedus judecății, obligând pârâții la plata unor drepturi care nu au fost solicitate.
Aceeași reclamantă a solicitat plata stimulentelor financiare prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr-, cerere soluționată prin sentința civilă nr. 117/11.11.2008 a Curții de APEL CRAIOVA împotriva căreia Ministerul justiției a declarat recurs.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Este nefondată critica recurentului referitoare la faptul că reclamanții nu ar fi solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâților la despăgubiri în sumă de 1700 de lei.
Din examinarea cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanții au solicitat, pe lângă plata creșterii salariale în cuantum de 4% și plata unei despăgubiri în sumă de 1700 de lei, despăgubiri rezultând din acordarea discriminatorie a unor stimulente financiare prin Ordinul MJ nr. 1921/C/2005. Asupra acestei din urmă cereri s-a pronunțat instanța de fond, fără a depăși limitele învestirii.
Rezultă astfel că primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 din Codul d e procedură civilă este nefondat.
În ceea ce privește susținerea că reclamanții au mai solicitat plata stimulentelor financiare în cadrul dosarului nr-, deși recurentul nu a calificat din punct de vedere juridic această susținere, aceasta reprezintă o apărare care poate fi invocată în forma excepției autorității de lucru judecat.
Examinând această apărare prin prisma dispozițiilor art. 166 din Codul d e procedură civilă și art. 1201 din Codul civil, Curtea apreciază excepția autorității de lucru judecat ca fiind nefondată, în condițiile în care instanța a fost învestită mai întâi cu cererea privind plata despăgubirii în cuantum de 1700 de lei în cadrul prezentului dosar, iar sentința recurată în cauza de față este anterioară sentinței nr. nr. 117/11.11.2008 a Tribunalului Dolj.
Pentru motivele expuse anterior, Curtea apreciază criticile recurentului ca fiind nefondate și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.102 din 06 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, personal și în calitate de reprezentant legal al minorilor și, pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-DGFP D, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red./2 expl.
01.07.2009
Jud fondTCBunoiu
26 Iunie 2009
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Elena
