Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 416/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 416/
Ședința publică din 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător Coinacel
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind constatarea din oficiu a perimării recursului declarat de revizuientul, domiciliat în B, cartier nr. 29, bloc 29,. 5,. 103, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 209/01.03.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimata SC SRL B, cu sediul în B,-, jud.
La apelul nominal a răspuns recurentul-revizuient, personal, lipsă fiind intimata SC SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că: prin încheierea din 27.04.2007 cauza a fost suspendată pentru lipsa părților; cauza a fost repusă pe rol pentru a se constata din oficiu perimarea avându-se în vedere că de la ultimul act de procedură - 27.04.2007, părțile nu au solicitat repunerea pe rol a cauzei, după care:
Curtea a legitimat recurentul-revizuient în baza seria nr. -, domiciliat în cartier,-, eliberat la data de 08.11.1994 de Poliția municipiului B, CNP -.
De asemenea, curtea pune în discuție recurentului-revizuient faptul că s-a repus pe rol cauza pentru constatarea din oficiu a perimării față de pasivitatea părților, motivat că acesta nu au mai solicitat efectuarea niciunui act de procedură mai mult de un an, ultimul act fiind încheiat la data de 27.04.2007 când cauza a fost suspendată pentru lipsa părților.
Recurentul-revizuient solicită repunerea cauzei pe rol și judecarea recursului pentru a obține drepturile solicitate de la intimată. Precizează că nu are cunoștință de faptul că trebuia să repună cauza pe rol pentru a se judeca deoarece de câte ori a fost la sediul Tribunalului Brăilais -a comunicat că dosarul nu a fost restituit și să mai revină. Acesta este motivul pentru care nu a repus cauza pe rol. Precizează că lucrează și în prezent la societate ca ziler. Lasă la aprecierea instanței cu privire la modul de soluționare a perimării recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 754/15.09.2006 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 1073/C/2006 a fost admisă acțiunea restrânsă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale pe perioada 13 martie - 15 iunie 2006.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta COM B reprezentată de administratorul, pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale pentru munca prestată pe perioada noiembrie-decembrie 2005, ianuarie-februarie 2006, fără contract de muncă și pe perioada martie-iunie 2006, cu contract de muncă.
Ulterior, reclamantul și-a restrâns acțiunea în sensul că a solicitat plata drepturilor salariale pe perioada martie-15 iunie 2006 cât a lucrat cu contract de muncă.
În fapt, a motivat că a fost angajat ca paznic începând cu data de 7 noiembrie 2005, însă a încheiat contractul individual de muncă nr. -/15.03.2006 deoarece acesta a refuzat să îl încheie de la data angajării.
A susținut că a lucrat permanent în funcția de paznic și nu a fost plătit.
Pârâta COM Baf ormulat întâmpinare prin care a susținut că reclamantul a fost plătit pentru munca prestată și i-a asigurat adăpost și hrană deoarece nu avea unde să stea după ce a executat pedeapsa cu închisoarea.
A mai arătat că i-a asigurat tratament medical atunci când a fost bolnav, i-a ajutat familia cu diferite bunuri.
Conform disp. art. 287 din Codul muncii, instanța a pus în vedere angajatorului să depună la dosar copiile foilor colective de prezență ale reclamantului și copiile statelor de plată a drepturilor salariale pe perioada martie-iunie 2006, insă angajatorul nu s-a conformat.
Reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar copia contractului de muncă, adresa nr. 5566/2006 emisă de B și decizia de desfacere a contractului individual de muncă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că acțiunea restrânsă formulată de reclamant este fondată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost încadrat în baza contractului individual de muncă nr. -/15.03.2006 în funcția de paznic la COM B începând cu data de 13.03.2006 pe durată nedeterminată.
Potrivit disp. art. 40 alin. 2 lit. C din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
În speță, pârâta avea obligația să achite reclamantului drepturile salariale pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, respectiv salariul lunar de 330 ron, la data de 28 ale lunii.
Potrivit disp. art. 116 din Codul muncii, angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitată.
Așa cum rezultă din răspunsul comunicat reclamantului de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, ca urmare a sesizării făcute de reclamant, prin adresa nr. 5566/24.07.2005, pârâta nu a ținut evidența muncii prestată de reclamant.
Având în vedere că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor legale privind evidența muncii prestate de salariați și nu a făcut dovada plății muncii prestate de aceștia, în speță privind pe reclamant, se poate reține că pretențiile reclamantului de plată a drepturilor salariale pe perioada martie-iunie 2006 sunt întemeiate.
Dacă reclamantul nu ar fi prestat munca sau dacă ar fi absentat de la locul de muncă așa cum susține pârâta, ar fi trebuit să fie concediat, ceea ce nu s-a dovedit iar decizia de desfacere a contractului de muncă s-a emis la data de 01.06.2006 cu o perioadă de preaviz de 15 zile calendaristice.
A mai reținut prima instanță că pârâta nu a făcut dovada cu statele de plată semnate de reclamant sau prin orice alte documente justificative privind plata drepturilor salariale pretinse, așa cum prevăd disp. art. 163 Codul muncii.
Conform prev. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, pârâta neconformându-se dispozițiilor legale.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta COM B, prin administrator.
Prin decizia civilă nr. 682/30.10.2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr- a fost respins recursul declarat de pârâta COM B, prin administrator împotriva sentinței civile nr. 754/15.09.2006 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr. 1073/2006.
Pentru a pronunța sus-menționata decizia Curtea de Apel Galația reținut următoarele:
Așa cum corect a reținut instanța de fond, potrivit disp. art. 163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În recurs, recurenta pârâtă a depus la dosar statele de plată a salariilor aferente lunilor martie, aprilie și mai 2006 însă aceste înscrisuri nu sunt semnate de către intimatul reclamant. In aceste condiții, statele de plată depuse la dosar nu valorează document justificativ prin care se atestă plata salariilor iar susținerile recurentei în sensul că ar fi achitat sumele datorate nu pot fi reținute.
Recurenta pârâtă avea obligația achitării salariilor către intimatul pentru perioada lucrată în baza contractului individual de muncă.
Contractul individual de muncă are caracter sinalagmatic și implică obligații reciproce ale părților una față de cealaltă.
Prin încheierea contractului de muncă, angajatorul și-a asumat obligația de a plăti c/valoarea muncii prestate.
Nu are relevanță în cauză faptul că s-a formulat împotriva intimatului reclamant plângere penală, această situație neafectând dreptul salariatului de a primi drepturile salariale cuvenite, în condițiile în care articolul 164 din Codul muncii prevede că nici o reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
De asemenea, faptul că recurenta pârâtă a remis intimatului reclamant o sumă de bani cu titlu de hrană și locuință nu înlătură obligația recurentei de a achita drepturile salariale, obligație asumată prin încheierea contractului individual de muncă din care rezultă că salariul de bază lunar brut este de 330 ron.
Contractul este legea părților, conform principiului general de drept enunțat prin disp. art. 969 cod civil iar obligația recurentei de a achita drepturile salariale nu poate fi înlocuită cu nici o altă prestație, așa cum rezultă și din articolul 4 al contractului de muncă nr. -/15.03.2006 încheiat cu intimatul.
Celelalte înscrisuri depuse la dosar de recurentă nu atestă plata drepturilor salariale către intimatul reclamant astfel încât nu prezintă relevanță în cauză.
Din declarația dată de numita depusă de recurentă la dosar pentru a dovedi că ar fi remis suma de 1.000.000 lei pentru intimatul nu rezultă că suma a fost achitată cu titlu de drepturi salariale astfel încât nu are caracter de document justificativ în spiritul disp. art. 163 alin. 1 din Codul muncii.
În consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică din toate punctele de vedere, fiind pronunțată în baza probatoriului administrat și corect interpretat, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Împotriva sentinței civile nr. 754/15.09.2007 a Tribunalului Brăila reclamantul a formulat cerere de revizuire arătând că deși a notificat angajatorul solicitându-i despăgubiri de 100.000 lei/zi întârziere pentru ca acesta să-i pună în executare hotărârea a cărei revizuire o solicită acesta refuză solicitând și despăgubiri conform notificării și obligarea pârâtei să depună obligațiile fiscale către bugetul de stat pentru perioada respectivă.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că și-a depus obligațiile fiscale, i-a achitat reclamantului toate drepturile dar acesta continuă să i le pretindă. A susținut că și-a încetat activitatea depunând înscris de la Oficiul Registrului Comerțului.
Tribunalul Brăilaa respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
A reținut instanța de fond, în motivarea hotărârii, că încheierea 3006/10.08.2006 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăilas -a admis cererea formulată de administratorul SC SRL B având ca obiect autorizarea modificării actului constitutiv al societății și s-a dispus înscrierea în registrul comerțului a mențiunii privind suspendarea temporară a activității societății pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 09.08.2006 până la data de 08.08.2009.
Față de această mențiune instanța a constatat că intimata nu și-a încetat activitatea definitiv și nici nu a fost dizolvată astfel că a considerat că poate sta în judecată având în continuare capacitate juridică.
Cu privire la cererea de revizuire, Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 322 Cod procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
În cauză, s-a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 754/15.09.2007 a Tribunalului Brăila, hotărâre ce a rămas irevocabilă prin decizia nr. 682/R/30.10.2006 a Curții de Apel Galați și s-a constatat că această cerere nu se încadrează în categoria hotărârilor enumerate limitativ de textul de lege, motiv pentru care a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul.
Recursul este perimat.
Potrivit art. 248 al. 1 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părților timp de 1 an.
Întrucât cauza a rămas în nelucrare mai mult de 1(un) an urmează a se constata intervenită perimarea.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 250C procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constat perimat recursul declarat de revizuientul, domiciliat în B, cartier nr. 29, bloc 29,. 5,. 103, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 209/01.03.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 02 Iunie 2008.
Pt. Președinte, Judecător, pt. JUDECĂTOR 1: Benone Fuică
judecător, ,
aflat în cf. art. 261 al.2, aflat în cf. art. 261 al.2
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Benone Fuică
Dr. Dr.
Grefier,
-
: -
: 2 ex.//25 Iulie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
