Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 418/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.418
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr.- -
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta-recurentă Universitatea A împotriva sentinței civile nr.1501/17.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat și chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării și T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâta-recurentă Universitatea A, iar pentru reclamantul-intimat avocat, lipsă fiind chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la dosar s-a depus, prin registratură, la data de 11.03.2008, întâmpinare formulată de către reclamantul-intimat.
Reprezentantul pârâtei-recurente depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și precizare a recursului, ca urmare a unei greșeli de dactilografiere.
Reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar împuternicire avocațială și chitanță de plata a onorariului de avocat.
Un exemplar al precizării recursului se comunică cu reprezentantul reclamantului-intimat, iar un exemplar al întâmpinării se comunică cu reprezentantul pârâtei-recurente.
Reprezentanții reclamantului-intimat și al pârâtei-recurente învederează instanței că nu solicită termen pentru a lua la cunoștință de cuprinsul înscrisurilor ce le-au fost comunicate.
În temeiul art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea invocă, din oficiu, motivul de recurs prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă privind soluționarea fondului cauzei în raport de obiectul litigiului dedus judecății. Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursurilor, prin raportare la motivele invocate de către părți, precum și de către instanță din oficiu.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii recurate, pentru motivele expuse în cererea de recurs, arătând că instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei, întrucât hotărârea nu cuprinde considerentele care au stat la baza pronunțării ei.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse în întâmpinare, arătând că hotărârea recurată cuprinde considerentele care au stat la baza pronunțării ei, iar indicarea art. 61 alin. 7 din Legea nr. 128/1997 este suficientă pentru a aprecia corespunzătoare motivarea soluției de către instanța de fond.
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1501/17.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea civilă formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Universitatea A, a anulat decizia nr. 969 din septembrie 2006, emisă de Rectorul Universității A, și a obligat pârâta să emită o nouă decizie privind numirea reclamantului pe postul de profesor universitar, începând cu anul universitar 2003-2004, respectiv de la data de 01.03.2004, corespunzător poziției nr. 6 din Statul de Funcțiuni al Facultății de Inginerie pentru anul universitar 2003-2004.
Totodată, a obligat pârâta să calculeze și să plătească reclamantului diferența de salariu cuvenită pentru postul de profesor și cea încasată pentru postul de conferențiar, începând cu anul universitar 2003-2004, respectiv de la data de 01.03.2004, până în prezent, corespunzător poziției nr. 6 din Statul de Funcțiuni al Facultății de Inginerie pentru anul universitar 2003-2004, având în vedere majorările și indexările legale intervenite în această perioadă, precum și la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea A împotriva chematului în garanție Ministerul Educației, Cercetării și
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, raportat la înscrisurile depuse la dosar, acțiunea reclamantului este întemeiată, întrucât sunt îndeplinite prevederile art. 61 alin. 7 din Legea nr. 128/1997, art. 38, art. 39 alin. 1 lit. a și art. 40 alin. 1 din Codul muncii, urmând a fi admisă, iar cererea de chemare în garanție se impune a fi respinsă conform art. 61 din Legea nr. 128/1997.
Pârâta Universitatea Aad eclarat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 1501/17.12.2007 a Tribunalului Arad, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii pe fond a acțiunii reclamantului ca neîntemeiată sau, în cazul în care se va aprecia întemeiată acțiunea reclamantului, să se admită cererea de chemare în garanție formulată de Universitatea A împotriva chematului în garanție Ministerul Educației, Cercetării și
În motivarea cererii de recurs, se arată că instanța de fond a pronunțat o soluție nemotivată cu referire la cererea de chemare în garanție, deoarece din formularea considerentelor nu rezultă motivele pentru care a fost respinsă cererea de chemare în garanție în condițiile în care art. 61 din Legea nr. 128/1997 nu conține prevederi de natura a atrage respingerea unei astfel de cereri, astfel încât este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă raportat la art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă.
Cererea de chemare în garanție trebuia admisă, întrucât Universitatea A nu are nici o vină în tergiversarea acordării titlului de profesor universitar reclamantului. Neacordarea acestui titlu în anul 2004 avut drept cauză avizul conform negativ al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare, organism care funcționează în cadrul Ministerului Educației, Cercetării și T, astfel încât emiterea Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3738/20.04.2006, la doi ani după ce dosarul de concurs a fost înaintat Ministerului Educației, Cercetării și T, în vederea confirmării titlului de profesor, se datorează culpei exclusive a chematului în garanție. Pe de altă parte, acest ordin nu a fost emis ca urmare a confirmării dosarului de către o comise de specialiști în inginerie industrială, ci în baza sentinței civile nr. 169/23.05.2005, a Curții de Apel Timișoara, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 5099/24,10,2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie prin care recursul formulat de către Ministerul Educației, Cercetării și T împotriva sentinței sus-menționate a fost anulat ca netimbrat, fiind evidentă culpa procesuală a chematului în garanție. De altfel, opinia constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că evaluarea cunoștințelor sau experienței necesare pentru acordarea unui titlu științific nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare fiind suveran în ceea ce privește această evaluare.
Pentru anii universitari 2004 - 2005 și 2005 - 2006, Ministerul Educației, Cercetării și T nu a asigurat sumele necesare plății postului de profesor pentru care concurase reclamantul, deaorece acest post nu mai exista, astfel încât se impune admiterea cererii de chemare în garanție pentru ca recurenta să obțină de la minister sumele necesare pentru plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului în cazul admiterii acțiunii.
Recurenta susține că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs reglementat de prevederile art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă. Astfel, dispozițiile art. 61 din Legea nr. 128/1997 sunt aplicabile doar dacă titlul de profesor universitar este acordat conform procedurii prevăzute de lege. Instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 39 alin. 1 lit a din Codul muncii, întrucât reclamantul-intimat nu a desfășurat o activitate didactică la nivel de profesor universitar pentru a putea fi plătit retroactiv la acest nivel.
În drept, se invocă dispozițiile art. 261 pct. 5 art. 299, art. 301, art. 304 alin. 1 pct. 7 și pct. 9 și art. 3041Cod de procedură civilă. art. 171 pct. 10 din Legea nr. 84/1995, art. 61 din Legea nr. 128/1997 și art. 39 alin. 1 pct. 1 din Lega nr. 53/2003.
La cererea de recurs au fost anexate adresa nr. 31470/26.05.2004 a Ministerului Educației și Cercetării și Notele de ședință depuse de recurentă în dosarul nr- al Tribunalului Arad pentru termenul de judecată 16.01.2007.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată, arătând că hotărârea recurată este temeinică și legală, întrucât decizia nr. 969/09.2006, prin care a fost numit în postul de profesor universitar doar cu începere din anula universitar 2006 - 2007, încălcat dreptul său la retribuția cuvenită pentru postul de profesor, fiind plătit pentru postul de conferențiar universitar, deși hotărârea Curții de Apel Timișoaraa obligat pârât-recurentă să-l numească în postul de profesor cu începere din anul universitar 2003 - 2004.
La termenul din 11.03.2008, în temeiul art. 306 alin. 2 raportat la art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă, Curtea a pus în discuția părților soluționarea fondului cauzei prin raportare la obiectul litigiului dedus judecății.
Examinând recursul formulat în cauză prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor existente la dosarul cauzei și a dispozițiilor art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 5 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acțiunea pendinte, reclamantul a chemat în judecată pârâta Universitatea A, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 969 din septembrie 2006, emisă de Rectorul Universității A, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie privind numirea reclamantului pe postul de profesor universitar, începând cu anul universitar 2003-2004, respectiv de la data de 01.03.2004, corespunzător poziției nr. 6 din Statul de Funcțiuni al Facultății de Inginerie pentru anul universitar 2003-2004, să calculeze și să plătească reclamantului diferența de salariu cuvenită pentru postul de profesor și cea încasată pentru postul de conferențiar, începând cu anul universitar 2003-2004, respectiv de la data de 01.03.2004, până în prezent, corespunzător poziției nr. 6 din Statul de Funcțiuni al Facultății de Inginerie pentru anul universitar 2003-2004, având în vedere majorările și indexările legale intervenite în această perioadă.
Pârâta Universitatea Aaf ormulat cerere de chemare în garanție împotriva Ministerul Educației, Cercetării și T, solicitând obligarea chematului în garanție la plata către pârâtă a sumelor corespunzătoare diferențelor salariale între postul de conferențiar și cel de profesor, calculate de la data de 01.03.2004 până la data emiterii Ed. nr. 3738/20.04.2006, pentru domnul prof.dr.ing., avându-se în vedere și eventuale majorări, actualizări și indexări legale pentru această perioadă, precum și a cheltuielilor de judecată suportate de universitate.
Instanța de fond nu a arătat motivele de fapt care au format convingerea sa și care justifică reținerea incidenței dispozițiilor legale menționate în considerente, limitându-se la a arăta că, raportat la înscrisurile depuse la dosar, acțiunea reclamantului este întemeiată, întrucât sunt îndeplinite prevederile art. 61 alin. 7 din Legea nr. 128/1997, art. 38, art. 39 alin. 1 lit. a și art. 40 alin. 1 din Codul muncii, urmând a fi admisă, iar cererea de chemare în garanție se impune a fi respinsă conform art. 61 din Legea nr. 128/1997, astfel încât hotărârea recurată nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art.6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței."(Hotărârea din 28.09.2005 în cauza Virgil împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 19.04.1994 în cauza Van de împotriva Olandei, paragraful 59 și Hotărârea din 21.03.2000 în cauza Dulaurans împotriva Franței, paragraful 33).
Prin urmare, neindicarea de către instanța de fond a motivelor de fapt, care au stat la baza pronunțării hotărârii recurate și care justifică reținerea incidenței dispozițiilor legale menționate în considerente, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, împrejurare ce atrage aplicarea prevederilor art.312 alin. 5 Cod de procedură civilă.
Având în vedere cele expuse anterior, dispozițiile art. 312 alin.1,2, 3 și alin.5 Cod de procedură civilă coroborate cu cele ale art.3041Cod de procedură civilă și decizia în interesul legii nr.XXI /12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța va admite recursul declarat de către pârâta-recurentă Universitatea A împotriva sentinței civile nr.1501/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat și chematul în garanție Ministerul Educației Cercetării și T, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare în fond Tribunalului Arad urmând ca instanța de fond să analizeze atât cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, cât și cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă, cu luarea în considerare și a susținerilor părților din faza recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta-recurentă Universitatea A împotriva sentinței civile nr.1501/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat și chematul în garanție Ministerul Educației Cercetării și
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare în fond Tribunalului Arad.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.- - - - - -
GREFIER - -
Red. Dr. /09.04.2008
Tehnored. 2 ex./11.04.2008
Prima instanță: și
Asistenți jud.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici, Mihail Decean
