Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 423/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 423
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 302 din 27. 02. 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind I și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul a avut termen de judecată la data de 13.06. 2008, părțile au lipsit, recurentul, prin concluziile depuse la dosar prin registratura instanței, a solicitat judecata cauzei în lipsă. Instanța a constatat cauza în stare de judecată și a rămas în pronunțare, amânând pronunțarea pentru azi din lipsă de timp pentru deliberare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată;
Prin sentința civilă nr. 302/27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 323/13.07.2004 emisă de unitatea angajatoare, reclamantul a fost concediat începând cu data de 13.07.2004, dată la care i-a încetat și contractul individual de muncă nr. 426/09.01.2004, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii ca urmare a desființării postului ocupat datorită retehnologizării activității ( 4 dosar).
Prin acțiunea de față reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Transport Public I să fie obligată aceasta să îl angajeze pe postul de mecanic pentru care el are pregătirea profesională necesară, să îi achite drepturile salariale începând cu 26.10.2007 la zi cât și daune morale de 1000 euro, întrucât aceasta nu a respectat disp. art. 72 alin. 2 Codul muncii.
A reținut instanța că, astfel cum reiese din adresa 18489 din 28.12.2006 emisă de I, în conformitate cu Hotărârile Consiliului Local nr. 475/05.12.2005 și nr. 93/10.04.2004 s-a procedat la fuziunea prin absorbție a de către Toți salariații cu contracte în derulare la au fost preluați de către I la data fuziunii în drept și s-a decis radierea societății.
Prin urmare, societatea angajatoare la care reclamantul a avut contractul de muncă nr. 426/09.01.2004 încetat prin decizia 323/13.07.2004 în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, este, societate care în prezent nu mai există, fiind absorbită de către ca urmare a I4 44/17.09.2004 prin care s-a aprobat planul de măsuri privind restructurarea transportului public de persoane și se extinde activitatea la. cu transportul auto de persoane.
Deci societatea care a încetat contractul de muncă al reclamantului este diferită față de societatea pârâtă, și totodată și-a încetat existența conf. art. 250 alin. 1 lit. c din Legea 31/1990 modificată și republicată.
Pe de altă parte, instanța a reținut că este adevărat faptul că societatea pârâtă I, prin refuzul dresat reclamantului în a-i permite participarea la concursurile organizate pentru ocuparea funcției de mecanic pe motiv că a săvârșit diverse abateri disciplinare în muncă pentru care a fost sancționat, a realizat o discriminare a reclamantului față de celelalte persoane care au participat la aceste concursuri organizate de unitatea pârâtă și pentru care nu a fost impusă condiția de a nu fi săvârșit abateri disciplinare la locurile de muncă avute anterior.
Această situație a fost reținută de altfel și prin hotărârea nr. 99/7.05.2005 emisă de care a hotărât că refuzul I de a permite petentului să participe la concursul pentru ocuparea unuia dintre posturile scoase la concurs, datorită sancțiunilor disciplinare, constituie faptă de discriminare conf. art. 2 alin. 1, 3, 4 și art. 7 alin. 1 și alin. 2 din OG137/2000.
În altă ordine de idei instanța a reținut că în condițiile în care societatea I este o altă societate față de cea care a dispus concedierea reclamantului, aceasta din urmă încetându-și existența, nu-i sunt aplicabile disp. art. 72 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel nu poate fi obligat să-l angajeze pe reclamantul, fără ca acesta să participe la concurs, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
C mult - ul al ar putea fi obligat să-i permită participarea la concursurile organizate pentru posturile vacante dacă reclamantul r cere acest lucru.
Pe de altă parte - a reținut instanța - nu există garanția că dacă reclamantul ar fi participat la un asemenea concurs, ar fi reușit să-l și ocupe, prin urmare, nu poate fi obligat să-l angajeze și în consecință nici să-i plătească drepturi salariale.
Totodată, instanța a constatat faptul că reclamantul nu a făcut dovada atingerii adusă onoarei și prețuirii față de sine, prin neangajarea pe unul din posturile vacante de la. I, astfel încât a respins capătul de cerere privind daunele morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că în mod greșit a reținut instanța că angajatorul său este diferit de pârâta din prezenta cauză, deoarece prin fuziunea I cu fosta pârâta a devenit succesoarea în drepturi și obligații a fostei societăți - angajatoare, inclusiv în cele privind foștii salariați.
Consideră recurentul că prin înlăturarea sa discriminatorie de la selecția în vederea angajării din 18 octombrie 2006 au fost încălcate dispozițiile art. 41 alin. 1 și art. 16 alin. 3 din Constituția României, art. 3 din Codul muncii, art. 998 - 999 cod civil și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Mai arată recurentul că motivul pentru care nu a fost primit la selecție în vederea angajării nu a fost acela al pregătirii profesionale (pentru care a obținut categorie maximă în cei 30 ani de activitate), ci acela al existenței unor sancțiuni disciplinare vechi despre care, însă, consideră că și-au produs efectul la vremea respectivă. Astfel, apreciază că în acest mod fost din nou sancționat pentru o faptă pentru care fusese sancționat anterior.
Mai motivează recurentul că a constatat deja existența unei discriminări conform nr.OG 137/2000, iar instanța nu a avut în vedere această împrejurare, care-i încalcă dreptul la muncă, în condiții de egalitate cu alți foști salariați, care au fost reangajați, deși fuseseră, la rândul lor, sancționați disciplinar.
Cu privire la daunele morale, susține că însăși încălcarea drepturilor constituționale la egalitate și la muncă reprezintă un prejudiciu, atât material, cât și moral, care i-a afectat atât viața profesională, cât și cea familială.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și acțiunii formulate.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, considerând că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale și a interpretat just probatoriul administrat.
În susținerea recursului, au fost depuse adresa nr. 2937/20 martie 2008, sentința civilă nr. 861/22 octombrie 2004 a Tribunalului Iași și decizia civilă 145/8 martie 2005 a Curții de Apel Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În perioada 2005 - 2007, a organizat selecții pentru ocuparea mai multor posturi pe perioadă determinată de 6 luni, inclusiv pentru postul de mecanic, astfel cum rezultă din situația comunicată de (filele 30 - 32 și 67 - 107 dosar fond ).
este calificat în meseria de mecanic pentru auto moto (conform diplomei nr. 407/1980 - fila 51 dosar fond) și a fost angajat la fosta I (devenită ulterior și actualmente I) din anul 1983, apoi transferat, în anul 2002, la I (divizată din I).
Prin decizia nr. 323/13 iulie 2004, a fost concediat în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, ca urmare desființării postului ocupat datorită reorganizării activității.
Prin cererile nr. 14826/11 noiembrie 2005, 15146/26 octombrie 2006, 3007/30 martie 2006, solicitat angajarea la I pe postul de mecanic ori pe alt post vacant, însă i s-a adus la cunoștință că nu poate participa la selecție (proba de lucru) deoarece figurează cu sancțiuni disciplinare în perioada lucrată anterior la această societate (filele 5- 12 dosar fond).
Prin Hotărârea nr. 99/7 mai 2007, sesizat cu privire la condițiile de angajare pentru ocuparea diferitelor posturi în cadrul I, a constatat următoarele:
,- condiționarea ocupării posturilor de bobinatori, electricieni, i mecanici și vatmani, prin impunerea condiției de inexistență sancțiunilor disciplinare doar pentru foștii angajați, de către Regia Autonomă de Transport I, constituie faptă de discriminare conform art. 2 alin. 1, 4 și art. 7 alin. 1 și alin. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare, republicată;
- refuzul Regiei Autonome de Transport I de a permite petentului să participe la concursul pentru ocuparea unuia dintre posturile scoase la concurs în data de 18.10.2006, datorită existenței sancțiunilor disciplinare, constituie faptă de discriminare conform art. 2 alin. 1, 3, 4 și art. 7 alin. 1 și alin. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare, republicată."
a reținut că prin impunerea condiției ca "foștii angajați să nu fi avut sancțiuni disciplinare" se creează un tratament diferit, între persoanele care au avut calitatea de fost angajat al I și persoanele care nu au avut această calitate, fără exista o justificare obiectivă a acestei diferențe de tratament.
Cu privire la restrângerea dreptului recurentului de a participa la concursul anunțat în data de 18 aprilie 2006,. a reținut că, raportat la prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența, nu există o justificare obiectivă în ceea ce privește refuzul de a-i permite participarea la concurs din cauza sancțiunilor disciplinare avute anterior, având în vedere datele la care au fost aplicate (1986, 1987, 1991, 1992) și faptele pentru care au fost aplicate, cât și intervalul de timp scurs până în prezent.
Ca urmare, a recomandat I să ia toate măsurile astfel încât să asigure accesul liber pentru toate persoanele la locurile de muncă pe care le scoate la concurs.
Curtea de Apel reține că în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul art. 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Potrivit art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Pornind de la motivarea hotărârii preliminare pronunțate de în ceea ce privește Directiva E 76/207 (JO L 39, p. 40), pentru identitate de raționament, rezultă că instanțele naționale au libertate de a alege între diferitele soluții potrivite pentru sancționarea interdicției de discriminare, însă acestea trebuie să fie eficiente și conforme cu exigențele dreptului comunitar, iar dacă se alege soluția unei despăgubiri, ea trebuie să fie proporțională cu prejudiciul suferit și nu pur simbolic ( a se vedea în acest sens Ordonanța din 6 decembrie 1982, în Hotărâri ale, p. 440-446). În consecință, constatând discriminarea evidentă săvârșită de I în privința recurentului (întărită și de adresa nr. -/5 ianuarie 2007 I - 56 dosar - din care rezultă că o parte din foștii salariați au fost încadrați chiar dacă au avut anterior abateri disciplinare în cadrul ) prin prisma celor expuse cu privire la practica instanței europene și a celei comunitare, Curtea de Apel apreciază că, pentru restabilirea situației anterioare discriminării, se impune obligarea pârâtei să încheie reclamantului contract individual de muncă pe postul de mecanic. Obligația va fi stabilită pentru o perioadă determinată de 6 luni, având în vedere că toate posturile vacante scoase la selecție/concurs au fost pentru această perioadă determinată (de 6 luni) conform actelor aflate la dosar (filele 60-107).
Dispunând această reparație în natură, instanța nu poate acorda reclamantului drepturile salariale solicitate.
În schimb, se reține că însuși faptul discriminării evidente a recurentului a produs acestuia un prejudiciu moral, motiv pentru care Curtea de Apel va obliga pârâta să plătească acestuia daunele morale de 1.000 euro sau echivalentul în lei, apreciind că suma este rezonabilă în raport cu prejudiciul suferit.
Nu poate fi reținut argumentul instanței de fond referitor la lipsa identității dintre persoana care a dispus concedierea și pârâtă. Astfel, pe lângă faptul că Iaf uzionat prin absorbție, în anul 2006, cu I, esențial în soluționarea cauzei era stabilirea persoanei juridice care încălcat, prin discriminare, dreptul la muncă al recurentului.
Ori acea persoană juridică este pârâta - intimată I, care a îngrădit accesul reclamantului - recurent la selecțiile organizate în vederea ocupării posturilor vacante, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.
Este lipsit de relevanță faptul că nu există garanția ocupării postului de către recurent, în cazul participării la concurs, având în vedere că intimata i-a refuzat accesul acestuia la selecție prin impunerea unui tratament diferențiat, nejustificat de un scop legitim, iar potrivit art. 21 din nr.OG 137/2000, instanța poate dispune nu doar acordarea de despăgubiri, ci și restabilirea situației anterioare discriminării, care - în speță - nu poate depinde de un eveniment viitor și incert, cum ar fi organizarea unei noi selecții pentru ocuparea posturilor vacante.
Față de toate considerentele expuse, Curtea de Apel constată că sentința primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Ca atare, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recurusl reclamantului și va modifica în tot sentința atacată, admițând în parte acțiunea acestuia în conformitate cu cele anterior arătate și cu dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 302/27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Transport Public Obligă pârâta să încheie reclamantului contract individual de muncă pe perioadă determinată de 6 luni pe postul de mecanic.
Obligă pârâta să plătească reclamantului daune morale în cuantum de 1.000 euro sau echivalentul în lei, la data plății efective.
Respinge cererea reclamantului privind plata drepturilor salariale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex./10.07.2008
Tribunalul Iași: Jud., jud.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
