Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4235/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1354/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4235/
Ședința publică de la 10 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor recurs formulate de recurentul-pârâtMinisterul Justiției și Libertățilorîmpotriva sentinței civile nr.1485 din data de 25.02.2008 cât și împotriva încheierii de ședință din data de 26 mai 2008, ambele pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.41082/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, a, a, -,intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert parte în domeniul discriminării, având ca obiect:"drepturi bănești - spor 10%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul-pârâtMinisterul Justiției și Libertăților,intimații-reclamanți, a, a, -,și intimații-pârâțiCurtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul-pârât prin cererile de recurs deduse judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1485 din 25.02.2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Social a admis excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință, a respins cererea față de acesta.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, -, a, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul București, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâții la palta către reclamanți a indemnizației de 10 % calculată conform art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 pct.8 din OG nr. 8/2007 reclamanților astfel: -, și a, pentru perioada iulie 2005- noiembrie 2007; - și pentru perioada iulie 2005-noiembrie 2007; - pentru perioada noiembrie 2004- martie 2007, sumele urmând a fi actualizate la data plății.
A obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă întrucât iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Pe fondul cauzei tribunalul a constatat că reclamanții dețin funcția de grefieri în cadrul Judecătoriei Sectorului 4
Art.3 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar prevede că salariile de bază se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate și de nivelul instanței sau al parchetului.
Articolul 8 din OG nr.8/2007 prevede acordarea unui spor de 10% numai grefierilor care participă la desfășurarea lucrărilor de executări penale, civile și celor care efectuează lucrările în dosarele având ca obiect procedura reorganizării judiciare și a falimentului.
Tribunalul a apreciat că acordarea de către pârâți a sporului numai grefierilor ce desfășoară activitățile enumerate în lege creează o discriminare care îi pe reclamanți în sensul art.2 alin.2 din OG nr. 137/2000întrucât activitatea desfășurată de grefieri este aceeași.
Tribunalul a invocat jurisprudența Curții Europeane a Drepturilor Omului care a apreciat, în legătură cu art.14 din Convenție privind interzicerea discriminării, că diferența de tratament devine discriminare când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Pentru ca o încălcare a principiului nediscriminării să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial, fără ca această distincție să-și găsească o justificare obiectivă sau rezonabilă.
De asemenea, în lumina principiului de drept comunitar al egalității, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că este exclus ca situațiile comparabile să fie tratate diferit, iar situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Și Curtea Constituțională a stabilit că "situațiile deosebite în care se află diferite categorii de persoane justifică instituirea prin lege de tratamente juridice diferențiate, fără ca acestea să constituie privilegii pentru unii și discriminări pentru alții" (Decizia nr.438/10.05.2007).
În consecință instanța de fond a constatat că grefierii care participă la actele privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă beneficiază de un tratament diferențiat, însă nu există o justificare obiectivă a acestui tratament întrucât activitățile îndeplinite în virtutea articolului 8 din OG nr.8/2007 sunt circumscrise atribuțiilor specifice funcției de grefier. Persoanele care efectuează aceste activități nu se află în situații diferite, iar regulile în ceea ce îi privește nu pot fi diferite.
În consecință instanța a acordat despăgubiri reclamanților, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației pentru acoperirea integrală a prejudiciului și a obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare acestor drepturi in carnetele de muncă ale reclamanților.
Prin încheierea din data de 26 mai 2008 instanța a dispus îndreptarea erorii materiale privind numele reclamanților și faptul că perioada corectă pentru admiterea acțiunii reprezentând plata drepturilor salariate la care au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București și alții este de 01 noiembrie 2004 - noiembrie 2007, în loc de iulie 2005 - noiembrie 2007, cum în mod eronat s-a trecut în dispozitivul hotărârii.
De asemenea, la cererea reclamantei - în baza art. 281/1 și 281/2 din Codul d e procedură civilă, instanța a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile de mai sus în sensul menționării obligației pârâților la plata indemnizației față de reclamantă pentru perioada noiembrie 2004 - decembrie 2006 și aprilie 2007 - noiembrie 2007.
Împotriva sentinței și a încheierii a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, în baza art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă cu motivarea că instanța de fond a acordat drepturi salariale care nu sunt prevăzute în OG 8/2007, depășind limitele puterii judecătorești.
Recurentul a mai susținut că nu are calitate procesuală pasivă nici în ceea ce privește discriminarea la care instanța face referire aceasta izvorând din lege și nu din modul de interpretare și aplicare a legii și nici în ceea ce privește înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că dispozițiile legale aplicate în cauză nu sunt discriminatorii și a invocat decizia din 12.05.2008 a ÎCCJ și dispozițiile art. 155 Codul muncii, susținând că adaosurile, sporurile și indemnizațiile la salariu de bază formează partea variabilă a salariului deoarece se plătesc în raport cu performanțele individuale ale fiecărui salariat, compensare efortului depus în plus sau a riscului ridicat, diferențierea salariului după cantitatea și calitatea muncii depuse și condițiile de muncă fiind justificată în cazul grefierilor menționați.
Recurentul a mai arătat că nu poate fi reținut un caz de discriminare întrucât prevederile criticate au un scop legitim, metodele sunt adecvate și necesare iar potrivit jurisprudenței Curții Constituționale și Curții Europene a Drepturilor Omului diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare, nefiind o astfel de situație în speță.
În acest sens recurentul a menționat Hotărârea 333/8.10.2007 a CNCD care a apreciat că aceste fapte nu constituie acte de discriminare.
Cu privire la încheierea recurată, s-a susținut că, în raport de dispozițiile art. 281 Cod pr. civ. eroarea din dispozitivul sentinței civile nr. 1485/25.02.2008 a Tribunalului București, a cărei îndreptare se solicită de către reclamanți nu poate fi îndreptată în temeiul art. 281.pr.civ, întrucât înlocuirea perioadei pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale reprezintă o greșeală de judecată.
Recurentul a mai susținut că cererea reclamantei - trebuia soluționată pe calea completării hotărârii, și nu prin îndreptare eroare materială, deoarece omisiunea acesteia din dispozitivul hotărârii nu constituie o eroare materială, în înțelesul art. 281 din Codul d e procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 în forma finală, anterioară abrogării prin OG nr. 8/2007, intrată în vigoare la 3.02.2007, prevede că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități; de asemenea, de aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de Carte funciară.
Curtea reține împrejurarea că intimații-reclamanți nu au desfășurat activități prevăzute de art. 19 alin. (3) din Legea nr.50/1996, astfel încât, în mod greșit, s-a reținut de prima instanță că aceștia ar fi depus o muncă egală sau similară cu grefierii care au beneficiat de sporul în discuție.
Curtea constată că textul art. 19 alin. (3) din Legea nr.50/1996 reglementează strict și limitativ situația categoriei de personal prevăzută în ipoteza normei, care este îndreptățită la acordarea sporului de 10% proporțional cu timpul efectiv lucrat în activitățile respective.
Curtea reține, totodată, că nu există o decizie a Consiliului Național pentru Combatere Discriminării care să constate o situație de discriminare între grefierii care participă la efectuare lucrărilor menționate în cuprinsul art. 19 alin. (3) din Legea nr.50/1996 și cei care nu efectuează astfel de acte, ci dimpotrivă, într-un litigiu similar, Hotărârea 333/8.10.2007, CNCD a respins sesizarea, constatând inexistența discriminării.
Prin urmare, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că reclamanții au desfășurat activități dintre cele prevăzute de art. 19 alin. (3) din Legea nr.50/1996 și nu au lucrat în cadrul compartimentelor menționate de acest text legal, astfel încât să fie remunerați potrivit dispozițiilor sale, Curtea constată că pretențiile privind acordarea sporului de 10% sunt lipsite de suport legal.
Curtea constată că dispozițiile legii interne sunt clare și bine precizate, reflectând intenția legiuitorului de a stabili un regim de salarizare diferit pentru anumite categorii de personal, în considerarea importanței activității îndeplinite, a responsabilității etc. Prin art. 19 alin. (3) din Legea nr.50/1996, s-a prevăzut remunerarea suplimentară exclusiv pentru timpul efectiv lucrat pentru efectuarea actelor prevăzute de aceste dispoziții, și sub acest aspect solicitarea reclamanților de a beneficia de sporul de 10% fiind nefondată.
De asemenea, Curtea constată că este întemeiată susținerea recurentului în sensul că legiuitorul a înțeles să atribuie o indemnizație concretizată printr-un procent la salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat numai personalului care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate, tocmai pentru că activitatea respectivă este diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar.
Așa fiind, nu se poate considera că diferența de tratament instituită de legiuitor constituie discriminare, în sensul art. 1 alin. (3) din nr.OG 137/2000 și al art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de fond, întrucât reclamanta și categoriile de personal prevăzute de art. 19 alin. (3) din Legea nr.50/1996 nu se găsesc în situații analoage sau compatibile, iar sporul salarial reglementat de textul legal menționat are o justificare rezonabilă și obiectivă.
De altfel, prin Decizia nr. XXIV/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, a statuat în sensul că dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art. 3 alin. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, se interpretează în sensul că, îndemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Pentru considerentele expuse, Curtea văzând și dispozițiile art.312 alin. (1) pr.civ. urmează să admită recursul, să modifice atât sentința civilă recurată cât și încheierea recurată care face corp comun cu sentința, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Va menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.1485 din data de 25.02.2008 cât și împotriva încheierii de ședință din data de 26 mai 2008, ambele pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.41082/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, A, intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Modifică sentința recurată și încheierea recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./08.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
