Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4242/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4242
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 928/17.04.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, precum și intimații reclamanți, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 928/17.04.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea și precizarea de acțiune formulată de reclamanții, cu domiciliul ales la Judecătoria Baia de A ,jud.M împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, și Tribunalul Mehedinți.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți la plata sporului de 50% calculat la îndemnizația brută lunară către reclamanții, pentru perioada februarie 2005 - 15 aprilie 2008 și pentru reclamanții pentru perioada 01.02.2007 - 15 aprilie 2008, pentru perioada februarie 2005 - 1.01.2007, pentru perioada 01.03.2008 - 15 aprilie 2008.
S-a constatat că aceștia au dreptul la plata sporului de 50% și pentru viitor pe perioada derulării raporturilor de muncă.
S-a luat act că reclamanta renunță la acțiune.
S-a respins acțiunea reclamanților, și.
S-a respins acțiunea față de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în
S-a dispus indexarea sumelor cu indicele de inflație până la data plății și consemnarea în carnetul de muncă a acestor mențiuni.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, au chemat în judecată în calitate de pârâți Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea acestora în solidar la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 pentru perioada noiembrie 2000 și până la pronunțarea sentinței, actualizarea sumelor până la data plății efective, acordarea acestui spor în continuare și pentru viitor, precum și înscrierea în carnetele de muncă.
În urma soluționării recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, Înalta Curte de Casației și Justiție, a admis recursul și a constatat că, judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, pronunțând în acest sens Decizia nr.21 din 10 martie 2008, în dosarul nr.5/2008.
Având în vedere dispozițiile art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt obligatorii pentru instanțe, acțiunea precizată a reclamanților urmează a fi admisă în parte, obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți la plata sporului de 50% calculat la indemnizația brută lunară, drepturi salariale ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație până la data efectuării plății, către reclamanții, pentru perioada februarie 2005 - 15 aprilie 2008 și pentru reclamanții pentru perioada 01.02.2007 - 15.04.2008, pentru perioada februarie 2005-01.01.2007, pentru perioada 01.03.2008 - 15.04.2008.
Instanța a constatat că pentru perioada noiembrie 2000-ianuarie 2005, acțiunea reclamanților este prescrisă, în raport de data introducerii acțiunii (26.02.2008) și de prevederile Decretului nr.167/1958 și a art.283 alin.1 lit.c) din Codul Muncii.
S-a constatat că acești reclamanți au dreptul la plata sporului de 50% și pentru viitor, pe perioada derulării raporturilor de muncă.
Urmează a se lua act de cererea de renunțare formulată de reclamanta.
S-a constatat întemeiat și petitul privind înscrierea acestui drept în carnetele de muncă, urmând a-l admite.
Acțiunea va fi respinsă ca nefondată față de reclamanții, și, care având în vedere funcția ocupată, nu fac parte din personalul auxiliar de la Judecătoria Baia d e
Acțiunea reclamanților împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor nu poate fi primită, urmând a fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui organ central al administrației de stat, întrucât nu există raporturi juridice între reclamanți și această instituție, iar potrivit OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea sumelor necesare efectuării plăților ce rezultă din titlurile executorii.
De asemenea, acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive și față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării având în vedere că, potrivit OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul țării, să constate și să sancționeze aceste fapte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat întemeiat pe disp.art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, pârâtul Ministerul Justiției, arătând în esență că OG 83/2000 nu a vbizat nici unul dintre domeniile rezervate Legii organice, expres stabilite de legea supremă întrucât salarizarea și alte drepturi ale personalului din sistemul autorității judecătorești nu sunt incluse în domeniul legii organice.
Nu se poate face confuzie între organizarea judiciară și funcționarea anumitor instituții centrale cu atribuții în domeniul justiției, ori chiar regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială pe de o parte, și un act normativ special de salarizare a personalului din autoritatea judecătorească, cum este Legea nr.50/1996, pe de altă parte.
Recursul este nefondat
. Sporul de 50 % solicitat de către reclamanți, a fost reglementat de art.47 din Legea 50/1996, text în conformitate cu care, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Prin articolul 1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, potrivit art.107 alin.3 din Constituția României la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele internaționale și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul reclamanților.
Există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr.XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
In considerentele deciziei arătate, ÎCCJ a statuat că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și respectiv ale art. 231din legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, rezultând fără echivoc că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Astfel, ÎCCJ a concluzionat că, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, efect imediat al supraviețuirii normei în discuție fiind acela că, drepturile consacrate legislativ prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 231din Legea nr. 56/1996, se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia pronunțată în interesul legii nu a limitat în timp acordarea acestui spor.
Sub acest aspect, al acordării sporului de 50% pentru viitor, nu poate fi vorba de nici o culpă a angajatorului, atâta vreme cât ÎCCJ, prin admiterea recursului în interesul legii, a statuat faptul că abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost nelegală.
Față de considerentele de fapt și drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este nefondat, astfel că în baza art.312 pr.civ. se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 928/17.04.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, precum și intimații reclamanți,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Doina Vișan - - | JUDECĂTOR 2: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
07.07.2009
Red.jud.-
Tehn.AS/2 ex.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
