Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.425/
Ședința publică din 17 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, -, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, cu sediul în-, jud.G împotriva sentinței civile nr.121/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-reclamanți, -,intimații-pârâți STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII și intimatul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții-reclamanți au solicitat judecarea recursului în lipsă; în cauză s-a formulat cerere de abținere de către d-na judecător, cerere soluționată prin încheierea din Camera de Consiliu din 16.04.2009; după care:
S-a dat citire în ședință publică modului de soluționare a cererii de abținere formulată de d-na judecător, cauza urmând să fie soluționată de completul constituit conform planificării de permanență.
Curtea,având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și recurenții-reclamanți au solicitat judecarea recursului în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea formulata sub nr. 8145/121/03.12.2007, reclamanții - procurori în cadrul Parchetelor de pe lângă Judecătoria Tecuci și L, au solicitat obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați si Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice la înlăturarea discriminării, plata sumelor de bani reprezentant spor pentru risc si suprasolicitare de 50% din salariul de baza brut începând cu data de 01.01.2003 si in continuare pe toata durata îndeplinirii funcției de magistrați.
Au solicitat reclamanții ca aceste drepturi salariale sa fie actualizate funcție de indicele de inflație de la data de 01.01.2003 pana la data achitării integrale a sumelor datorate, plata dobânzilor legale pentru sumele restante calculare conform art.3 din OG 9/2000 precum si efectuarea mențiunilor corespunzătoare in carnetele de munca.
În motivarea acțiunii au arătat reclamanții ca au dobândit acest drept prin Legea nr.50/1996. Acest text a fost insa abrogat expres prin art. 42 din OG 83/2000 insa ei considera ca abrogarea nu produce efecte juridice deoarece actul de abrogare - ordonanța - este un act normativ de nivel inferior legea 50/1996, fiind inacceptabilă o asemenea tehnica legislativa raportat la Constituția României și la art.56 din Legea 24/2000.
Pe de alta parte conform art. 1 Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale prevede ca:"Orice persoana fizica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional".
Un drept salarial este un drept de creanța si este un bun in sensul art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO.
Prin abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 reclamanții considera ca au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, iar OG 83/2000 nu arata utilitatea publica a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Potrivit art. 20 alin. 2 Constituție:" Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte si legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați, având in vedere disp.art 36 alin.2 din nr.OUG27/2006 potrivit căruia competenta soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridica asimilat judecătorilor si procurorilor si ale asistenților judiciari revine Curții de Apel București.
De asemenea a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.01.2003-14.12.2007, motivat de faptul ca potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege, respectiv in termen de 3 ani.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul ca sporul de 50% de risc si suprasolicitare neuropsihica a fost abrogat astfel ca nu mai poate fi solicitat.
Pârâtul Ministerul Publica formulat cerere de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice, motivat de faptul ca rolul sau este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum si de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive având în vedere inexistenta unui raport juridic de munca intre reclamanți si paratul Ministerul Finanțelor Publice.
Prin Sentința Civilă nr. 126/28.01.2008 Tribunalul Galația respins excepțiile prescripției, inadmisibilității acțiunii și a competenței materiale a Tribunalului Galați.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, ca nefondată.
A respinge acțiunea formulată de reclamanți ca nefondată.
În motivare instanța retine următoarele:
In ce privește excepția necompetentei materiale a Tribunalului Galați instanța retine ca nu ne aflam in situația prevăzută de art.36 alin.2 din nr.OUG27/2006 referitoare la modul de stabilire a drepturilor salariale, obiectul prezentei acțiuni constituindu-l plata de drepturi salariale ca urmare a neacordării unor sporuri. Pentru acest considerent a respins și excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
În prezenta cauză, reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul paratei Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci și respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria L, în funcția de procurori` și sunt salarizați pentru munca prestată de către acesta, în calitate de angajator.
Potrivit OG 9/2001 aprobata prin 15/2002 a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihica intr-un procent 15% salariaților din cadrul CNSAS,prin OG 64/2006 funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare beneficiază de sporuri multiple pentru risc și suprasolicitare ce însumează peste 110% din salariul de bază, prin /2007 s-a acordat un spor pentru condiții periculoase de 50% pentru personalul contractual din Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale . etc.
Chiar daca anumitor categorii de personal, le-a fost acordat acest spor de risc și suprasolicitare, instanța apreciază că nu ne aflăm in prezența unui caz de discriminare, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost citat în baza art. 27 din OUG 137/2000.
Situația invocată de reclamanți nu face incidente dispozițiile OG nr.137/31.08.2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Conform art. 1 din OG nr.137/2000, în România principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării trebuie să fie garantat în special în exercitarea anumitor drepturi, printre care și cel de a primi un salariu egal pentru muncă egală. Exercitarea drepturilor privește persoanele aflate în situații comparabile.
Ordonanța de Urgență nr.137/2000 definește în art.2 discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau performanță pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condițiile de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice. Actele normative enumerate anterior si invocate de către reclamanți prevăd expres categoriile de personal care beneficiază de sporul de confidențialitate, altele decât magistrații procurori.
În mod evident, magistrații și ceilalți funcționari nominalizați în acțiune nu se încadrează în categorii de personal aflat în situații comparabile sau analoage. Statutul lor și sistemele de salarizare specifice fiecărei categorii sunt reglementate prin legi diferite, iar instanța constată inexistența unei legi generale privind acordarea sporului tuturor funcționarilor publici sau bugetarilor, cu excepția magistraților, astfel încât să ne aflăm în prezența unui caz de discriminare
Instanța apreciază, așa cum s-a reținut și de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite de salarizare a acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
Totodată, potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 50 din 21 iunie 1996 - privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Instanța, va reține că aceste dispoziții legale, au fost abrogate în mod expres de art. 42 din OG nr. 83/29 august 2000- pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar de specialitate.
Astfel fiind, acțiunea reclamantelor nu mai are suport legal - dispoziția legală prin care se acordă magistraților și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu mai ființează în cuprinsul Legii nr. 50/1996 - și ca atare nu poate fi acordat.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de parata Ministerul Finanțelor Publice, instanța a admis-o motivat de faptul ca intre reclamanți și pârâta Ministerul Finanțelor Publice, nu exista raporturi juridice de munca de natura a atrage obligarea acesteia la plata sumelor solicitate de către reclamanți. Pentru aceste motive instanța a respins acțiunea formulata de reclamanți in contradictoriu cu parata Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, instanța urmează aor espinge, motivat de faptul că potrivit disp. HG 736/2003, art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004 și art.19 din Legea 500/2002, acesta are atribuții privind finanțarea, coordonarea, aprobarea și rectificarea bugetelor pârâților în cauză, nu si de plata către reclamanți a drepturilor solicitate de către aceștia.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții solicitând modificarea ei și admiterea acțiunii.
În motivare au arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, întrucât otrivit p. art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat si la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii, a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Așa cum se arată în întâmpinarea Ministerului Justiției art.47 din legea nr. 50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Pe de altă parte art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar, există conflict între art.1 pct.42 din OG nr. 83/2000, care a abrogat art.48 din legea nr. 50/1996 și art.1 din protocolul adițional a la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
In cauza sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
De asemenea a fost invocată decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003-28.11.2004. Pe fondul cauzei a solicitat a se avea în vedere decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii, dar a solicitat respingerea capetelor de cerere privind actualizarea sumelor cu rata inflației și plata dobânzilor legale, precum și capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
În motivare a arătat că nu există nici o bază legală pentru plata indicelui de inflație, iar o instituție publică nu poate să înscrie în bugetul propriu cheltuieli care nu sunt în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
De asemenea consideră că OG 9/2000 nu-și găsește aplicarea în speță, nefiind vorba de o convenție cu privire la acordarea unei dobânzi, iar sporul salarial solicitat nu se include în retribuția tarifară de încadrare și ca urmare nu trebuie transcris în carnetul de muncă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, apoi a fost înaintată la Inalta C de Casație și Justiție în baza OG 75/2008, prin Încheierea din 09.07.2008.
Prin Decizia Civilă nr. 515/23.01.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați, cauza fiind reînregistrată cu nr-.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție.
Astfel, potrivit disp. art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Or pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2003-03.12.2004, termenul de prescripție extinctivă s-a împlinit, acțiunea fiind înregistrată la data de 03.12.2007, ca urmare, în baza disp. art. 137 alin. 1 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, se vor respinge ca fiind prescrise pretențiile solicitate pentru perioada menționată.
Pe fondul cauzei, acțiunea este întemeiată față de decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Decizia este obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, iar în rejudecare vor fi obligați pârâții la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunar, actualizat cu indicele de inflație, potrivit disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii, începând cu data de 04.12.2004 și în funcție de perioada lucrată efectiv de fiecare reclamant în parte.
Pentru a se asigura repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți sumele vor fi actualizate cu rata inflației la data plății și se va calcula dobânda legală cuvenită de la data introducerii acțiunii, întrucât pârâții nu erau de drept în întârziere, punerea în întârziere realizându-se prin cererea de chemare în judecată.
Fiind vorba de un spor permanent și pentru a evita un alt litigiu asemănător, instanța va dispune plata și pentru viitor a acestui spor, cu condiția continuării desfășurării raportului de muncă și atât timp cât cadrul legal referitor la salarizarea magistraților nu va suferi modificări prin voința legiuitorului.
În baza Decretului nr. 92/1976 va fi obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților, având în vedere că indemnizația brută lunară include toate sporurile primite și trebuie să fie reflectată exact în carnetul de muncă al fiecărui salariat.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, -, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, cu sediul în-, jud.G împotriva sentinței civile nr.121/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.121/2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge acțiunea pentru perioada 1.01.2003 - 3.12.2004 ca fiind prescrisă.
Obligă pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ Inalta C de Casație și Justiție, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară începând cu data de 4.12.2004 până la data pronunțării respectiv 17.04.2009 și în continuare până la modificarea cadrului legal.
Menține celelalte dispoziții le sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/18.05.2009
Tehnored./2 ex./ 25 Mai 2009
Fond:-
Asistenți jud.-C-tin
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Marioara Coinacel, Benone Fuică
