Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 427/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 427
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela Cotora
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, -, C, C, și, împotriva sentinței civile nr.746 din 12.06.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.746 din 12.06.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- s-a respins actiunea formulată de reclamanții, C, C, și, împotriva pârâților, Ministerul Finanțelor Publice, MINISTERUL PUBLIC B- Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Examinând legalitatea și temeinicia cererii de chemare în judecată prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, se rețin următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanții în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetelor de pe lângă Judecătoria Tr.S, V M, S, B de A și O au solicitat obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC, Ministerul Finanțelor, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, la plata în solidar, actualizată în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de stres, în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1 aprilie 2004 și până la data de 1 februarie 2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr.8/2007, abrogându-se astfel Legea nr.50/1996.
Acțiunea a fost considerată ca neîntemeiată.
Astfel, sporul de stres a fost prevăzut în favoarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate prin art.47 din Legea nr.50/1996.
Susținerile reclamanților potrivit cărora dispozițiile referitoare la acordarea sporului de suprasolicitare prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin OG nr.8/2007 nu au fost primite față de dispozițiile art.1 pct.42 din OG nr.83/2000.
Astfel, prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 se abrogă total și expres art.47 din Legea nr.50/1996.
Prin urmare, fiind deci vorba despre o opțiune a legiuitorului, numai acesta este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri se acordă anumitor categorii de salariați, fiind în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Împotriva sentinței Tribunalului Mehedinți au declarat recurs reclamanții, -, C, C, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile formulate de reclamanți au fost, în esență, următoarele:
Instanța a făcut referire la art.47 din Legea nr.50/1996 republicată prin care personalul auxiliar și de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, iar ulterior acest articol, potrivit OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a abrogat acest spor, făcându-se referire la faptul că nu se abrogă în totalitate legea, ci doar un articol.
Arată că o lege nu poate fi abrogată prin ordonanță de urgență și că această abrogare face referire la magistrați, iar nu la personalul auxiliar și de specialitate.
Recurenții învederează că în ultimii 2 ani condițiile de lucru s-au schimbat în sensul că lucrează peste program și în zilele libere pentru a face față lucrărilor de serviciu și acesta este motivul pentru care solicită spor de stres de 50% începând cu data de 01 aprilie 2004 până la 01 februarie 2007, data apariției OUG nr.8/2007.
Arată că în cauză nu s-au formulat întâmpinări cu excepția care a invocat inexistența unor raporturi juridice cu reclamanții.
Prin întâmpinarea formulată la data de 10 octombrie 2007, MINISTERUL PUBLIC prin Procurorul general a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței arătând că:
Acțiunea recurenților a fost soluționată fără ca pârâtului, Parchetul de pe lângă ÎCCJ să-i fie comunicată, deși s-a formulat cerere de amânare motivată pe această împrejurare și pe necesitatea de a formula apărări, cerere care a fost respinsă.
Arată că art. 47 din Lg. 50/1996 a fost abrogat la 01 oct.2000 prin dispoz. pct.42 din nr.OG83/2000, iar nu prin art. 50 din OUG nr. 177/2002, cum susțin recurenții.
De asemenea, arată că nici în situația în care abrogarea art.47 din Lg. nr.50/1996 ar fi intervenit odată cu adoptarea OUG nr. 177/2002, iar nu prin OG nr.83/2000, așa cum s-a întâmplat, nu se poate susține că abrogarea acestui din urmă act normativ ar fi putut duce la repunerea în vigoare a dispozițiilor art. 47 din Lg. 50/1996.
Analizând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate, apărărilor formulate, văzând și actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile art. 3041și art. 304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă, recursul este fondat din următoarele considerente:
Instanța de fond nu a analizat legalitatea abrogării unei legi organice Legea nr.50/1996 sau a unui text din aceasta, prin Nr.OG83/2000, sub aspect constituțional în ceea ce privește ierarhia actelor normative, având în vedere art.108 din Constituția României.
De asemenea, deși prin cererea formulată la data de 08 iulie 2007 pârâtul parchetul de pe lângă ÎCCJ, prin procurorul general, a învederat instanței că odată cu citația nu i-a fost comunicată și copia acțiunii reclamanților ( fil.92, dosar fond) astfel că se află în imposibilitate de a depune întâmpinare și a solicitat amânarea judecării cauzei, instanța de fond încălcând dreptul la apărare, fără a se pronunța pe această cerere a procedat la judecarea cauzei, în acest fel aducând atingere celor statuate în art. 6 CEDO privitoare la dreptul la un proces echitabil, situație ce echivalează cu o necercetare a fondului sub toate aspectele.
Deși prin soluția pronunțată se presupune că interesele pârâtului a cărei cerere de amânare a fost ignorată nu au fost prejudiciate, acest fapt este fără relevanță sub aspectul dreptului procesual ce statuează principiile de desfășurare a procesului civil printre care cel al contradictorialității și oralității dezbaterilor sunt fundamentale.
De altfel, pârâtul de pe lângă ÎCCJ a invocat prin întâmpinarea formulată în recurs aceste încălcări ale drepturilor sale, neavând relevanță soluția pronunțată pe fondul cauzei.
În considerarea celor expuse, potrivit dispozițiilor art. 312 al.3 pr.civilă, recursul va fi admis, sentința urmând a fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, -, C, C, și, împotriva sentinței civile nr.746 din 12.06.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. Fl.
Tehn./Ex.4/11.03.2008
/ și
Fl.
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Mihaela Cotora
