Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 428/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.428/
Ședința publică din 09 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul G, domiciliat în G, str. - nr.27, - 7,. 46, împotriva sentinței civile nr. 164 din 1.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata G, cu sediul în G,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - contestator G asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este al doilea termen de judecată fixat în recurs.
Apărătorul recurentului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs:
Apărătorul recurentului - contestator apreciază sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală. Contestatorul a fost acuzat de sustragerea unor materiale neferoase, dar, solicită a se observa că acesta pe procesul verbal în calitate de martor. Așa cum a arătat și la organele de poliție, după ce a ieșit din schimb a oprit un autovehicul pentru a-l lua până în oraș. Nu-l cunoștea pe conducătorul auto. În toate actele întocmite de organele de poliție a semnat în calitate de martor. Societatea intimată l-a sancționat pentru abateri disciplinare dar nu arată care sunt aceste abateri. Invocă nulitatea deciziei de concediere. Cercetarea prealabilă a fost făcută pentru alte motive decât cele indicate în decizia de sancționare. Contestatorul de când este încadrat la această unitate nu a avut nici o sancțiune. La instanța de fond au solicitat probe dar nu au fost admise. Solicită admiterea recursului, desființarea sentinței, admiterea excepției și să se dispună reintegrarea recurentului în muncă, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 164/01.02.2008 a Tribunalului Galați, s-a respins ca nefondată contestația formulată de către contestatorul G în contradictoriu cu intimata SA
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut următoarele.
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr.8183/121 din 05.12.2007 pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata G anularea deciziei nr. 2948 din 20.11.2007, reîncadrarea pe postul deținut anterior, obligarea paratei la plata unei despăgubiri egale cu salariile de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de munca si pana la data reîncadrării, precum si plata cheltuielilor de judecata.
Motivându-și în fapt contestația a arătat că in data de 25 octombrie 2007 in jurul orelor 23, după ce a ieșit din schimb a oprit un autovehicul, pentru a ajunge in oraș, lucru făcut deseori de contestatori și alți colegi ai săi care lucrează în.
La ieșirea pe poarta au fost opriți, ocazie cu care s-a constatat ca in autovehicul se aflau rulmenți, piese de schimb, electrozi si cablu de azbest.
A învederat ca au fost audiați si a arătat ca nu cunoaște nici pe conducătorul auto si nici ce se afla in mașină.
a arătat că nu cunoaște persoanele din mașină și nici ce bunuri aveau aceste persoane în mașină el urcând în această mașină doar pentru a ajunge de la unitate în oraș.
În susținerea contestației s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată motivat de faptul ca in data de 25.10.2007 in jurul orei 23 echipajul de intervenție al firmei de paza a reținut la Poarta Sud, un autovehicul condus de, fără ocupație, care era însoțit de salariatul G angajat al intimatei, echipat in ținuta de protecție.
Din adresa nr.1067/26.10.2007 reiese faptul ca la controlul efectuat asupra autovehiculului au fost găsite 240 kg cablu azbest, 33 kg electrozi inox si 47 bucăți rulmenți de diferite mărimi.
A învederat ca in declarația data de către contestator cu ocazia cercetării disciplinare, acesta nu recunoaște ca ar fi implicat in furtul de materiale din combinat, invocând in apărarea sa faptul ca a părăsit locul de munca si s-a urcat in autovehiculul in care s-au găsit bunurile sustrase deoarece avea sa trimită un răspuns acasă pentru mama sa.
Considera ca prin sancțiunea aplicata de către societate s-a avut in vedere atât gravitatea abaterii disciplinare săvârșite cat și circumstanțele in care fapta a fost săvârșita.
In drept a invocat disp. art. 61 lit.a, art.62, art.263-268 din Codul muncii, Regulamentul intern si CCM 2007-2008 al G
A depus la dosar o serie de acte și înscrisuri.(filele 11-29)
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
a fost angajatul intimatei in funcția de in cadrul Secției Întreținere si Reparații Sectorul - de cu numărul matricol 97777.
La data de 20.11.2007 a fost depistat intr-un autovehicul cu nr. de înmatriculare condus de in care s-au găsit 240 kg de cablu azbest, electrozi inox- 33 kg, piese de inox in greutate de 1000 kg si 47 rulmenți de diverse mărimi.
Cu ocazia cercetării disciplinare prealabile a declarat ca nu are cunoștință ce materiale au fost găsite in autovehicul, atitudine pe care a avut-o si în fata instanței de judecată, însă cu ocazia întocmirii procesului-verbal nr.3606 prin care a fost predat către organele de politie, acesta a recunoscut pe baza de semnătură ca bunurile respective a încercat sa le sustragă împreună cu șoferul autovehiculului (29). Contestatorul nu a explicat în nici un fel această schimbare de atitudine în recunoașterea faptei și nici nu a invocat vreun motiv obiectiv și credibil care să justifice această atitudine oscilantă a sa.
Astfel, instanța a reținut că fapta contestatorului de a încerca sa sustragă materiale din cadrul societății, constituie abatere disciplinara de natura a atrage desfacerea disciplinara a contractului de munca potrivit disp. art.263 din Codul muncii, decizia de concediere nr. 2948/20.- fiind corect emisă.
De altfel si disp. art.37 din Regulamentul intern arata ca se sancționează cu desfacerea contractului de munca sustragerea sau încercarea de sustragere de bunuri din patrimoniul companiei indiferent de valoarea acestora.
Față de aceste considerente instanța respins contestația ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul G, pentru următoarele motive.
Instanța de fond nu a făcut o analiză temeinică a actelor depuse, în special a procesului-verbal cu nr. de înregistrare 3606/25.10.2007 care se intitulează "Proces-verbal de predare a persoanelor depistate către organele de poliție" iar cest înscris nu rezultă că a fost depistat cu material provenit din furt.
Chiar din declarația conducătorului autor rezultă că nu îl cunoștea, aflându-i identitatea abia la organele de poliție.
A solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea contestației și reintegrarea.
În drept, a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 8.pr. civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică.
În declarația dată de contestator cu ocazia cercetării disciplinare, acesta a recunoscut că ar fi implicat în furtul de materiale din combinat.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din contestația formulată, se deduce că recurentul contestator și-a formulat apărările în sensul că nu l-a cunoscut pe conducătorul auto și nici ce se afla în mașină, întrucât a urcat pe parcursul drumului, după ce a făcut un semn de oprire "autostop".
De asemenea, nici conducătorul auto nu îl cunoștea.
Cu ocazia cercetării disciplinare, contrar susținerilor intimatei, contestatorul recurent nu a recunoscut săvârșirea faptei, ci a precizat clar că nu cunoaște pe șofer și nu are cunoștință de cauză, asistând la control în calitate de martor (declarația aflată la fila 24 dosar fond).
Din procesul-verbal nr. 3606/25.10.2007 încheiat de SRL nu rezultă, în mod indubitabil, vinovăția contestatorului și faptul că acesta ar fi recunoscut săvârșirea faptei.
Chiar în cuprinsul acestui proces-verbal de predare a persoanelor depistate către organele de poliție există o contradicție în sensul că, la finalul acestuia se menționează că "persoana în cauză nu a fost bruscată, agresată fizic sau verbal și nu prezintă urme de violență fizică".
Ori, mai sus, se face vorbire de două persoane, respectiv contestatorul G și șoferul autoturismului,.
Față de această situație, Curtea apreciază că nu poate fi sancționat contestatorul cu sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă fără administrarea de probe din care să rezulte fără nici un dubiu vinovăția acestuia.
Dimpotrivă, prima instanță a respins proba testimonială propusă de către contestator, nedându-i posibilitatea de a se apăra și nemotivând de ce este inutilă cauzei.
Instanța, în acest caz, trebuia să dea dovadă și de rol activ prevăzut de art. 129.pr. civilă, să audieze, în calitate de martor, pe șoferul autoturismului, numitul, aceasta fiind o probă cu adevărat utilă, pertinentă și concludentă, în sensul art. 167.pr. civilă, prin care se puteau verifica inclusiv susținerile contestatorului în sensul că nu îl cunoștea pe șofer și ce se afla în mașină, în condițiile în care la dosar unitatea intimată nu a depus declarația acestuia luată în cursul cercetării disciplinare.
În această situație s-a apreciat greșit legea, în sensul că nu s-a dat eficiență art. 129 (4) și (5) Cod procedură civilă, pentru a fi lămurită situația de fapt susținută de către recurent și chiar de către intimată.
Instanța de fond, nu a aplicat părților în vederea aflării adevărului, egalitate de tratament juridic.
Astfel, intimata a depus la dosar documentația ce a stat la baza aplicării sancțiunii, însă contestatorului i s-au respins toate probele, fără a se manifesta cel puțin rol activ pentru aflarea adevărului.
În această situație, practic, nu s-a analizat fondul cauzei.
Din cele reținute în precedent, Curtea constată că, recursul este fondat, în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă însă modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi și audierea în special martorului, aceste probe fiind imposibil de administrat în recurs, având în vedere interdicția prevăzută de art.305 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, pentru administrarea probelor, în baza art.312 alin.1,2,3,5 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă se va admite recursul, cu consecința casării sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării Tribunalul va administra probatoriul în completare, va respecta principiul egalității de tratament și va avea în vedere și celelalte susțineri din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul G, domiciliat în G, str. - nr.27, - 7,. 46, împotriva sentinței civile nr. 164 din 1.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr.164/1.02.2008 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 09 Iunie 2008.
Pentru Președinte, Judecător, Judecător,
aflat în CO, conf. art.261 al.2
semnează Vicepreședinte
Grefier,
: /3.07.2008
:DC/2 ex/3.07.2008
Fond:/
Asistenți judiciari:/C-tin
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
