Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 428/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ȘI DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA NR.428/DOSAR NR-
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dorina Rizea- - - judecător
- - - judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pârâtul - chemat în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - prin
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7 aprilie 2009, când partea prezentă a pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 14 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 807/22.04.2008 Tribunalul Brașovar espins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, a espins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de mandatară Ministerului Economiei și Finanțelor.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales în mun. B,-,.7, jud. B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casațe și Justiție, cu sediul în B,-,sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, cu sediul în mun. B,-, jud. B și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, cu sediul în mun. B,-, jud.
A obligat pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov să plătească în solidar reclamantului suma de 17.387 lei net, reprezentând sporul de vechime actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală, cuvenită acestuia pe perioada 06.07.2003-09.03.2007.
A obligat pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
A respins restul pretențiilor reclamantului, ca neîntemeiate.
A respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință, a obligat pe chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile de bani necesare achitării drepturilor bănești menționate anterior.
Prima instanță a reținut în esență că reclamantul are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începând cu data de 15.06.2006 iar anterior acestei date a funcționat ca procuror, începând cu data de 09.12.1996, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, așa cum rezultă din carnetul de muncă al acestuia.
Începând cu data de 13.03.2007 reclamantului i s-a acordat sporul de vechime în muncă, așa cum rezultă din același înscris,file 33-42 din dosar.
În perioada 06.07.2003 și până la 12 martie 2007 salarizarea reclamantului s-a efectuat în baza Legii nr.50/1996,republicată și a nr.OUG177/2002, aprobată și modificată prin Legea nr.347/2003.
Hotărârea din data de 06.07.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a constatat că neacordarea sporului de vechime în muncă aferent perioadei lucrate, a defavorizat în mod nejustificat categoria profesională a magistraților și a avut ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la egalitate în activitatea economică și în materie de angajare și profesie, potrivit art.6 din nr.OG137/2000 a fost luată în considerare de Ministerul Justiției care a făcut propuneri legislative corespunzătoare, astfel că din luna martie 2007 această discriminare a fost înlăturată prin Legea nr.45/2007. Este adevărat că Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu mai este în ființă în prezent dar prin decizia nr.XXXVI/07.05.2007, pronunțată în dosar nr.4/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat că:
Dispozițiile art.33, alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1, pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează, în sensul că:
Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Din raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză de ec. a rezultat că pentru perioada 06.07.2003 - 09.03.2007,reclamantul are dreptul la suma de 17.387 lei net cu titlu de spor de vechime în muncă, actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală.
Instanța i-a obligat pe pârâți, conform art.1-8 din Decretul nr.92/1976, să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului privind drepturile salariale mai sus menționate.
Instanța a respins petitul având ca obiect obligarea pârâților la plata sporului de vechime în muncă și pentru viitor, avându-se în vedere că din data de 13.03.2007 reclamantul beneficiază de acest spor, așa cum s-a arătat anterior.
Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală.
Instanța a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pe cale de consecință l-a obligat pe chematul în garanție să aloce fondurile de bani necesare achitării drepturilor bănești menționate anterior.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, prin B și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În dezvoltarea motivelor de recurs Ministerul Economiei și Finanțelor critică admiterea cererii de chemare în garanție, respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 06.07.2003 - 18.10.2004, acordarea sporului de vechime în muncă și actualizarea sumei cu rata inflației și dobânda legală.
Ministerul Public critică sentința prin prisma respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune, a reținerii netemeinice că drepturile solicitate de reclamant se încadrează în noțiunea de "bunuri" conform CEDO și a actualizării sumei cu dobânda legală și rata inflației.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor dispozițiile art. 60 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în situația soluționării litigiilor de muncă. Deci formularea unei astfel de cereri de chemare în garanție nu este inadmisibilă atâta timp cât normele de procedură civilă ce constituie norme generale ce prevăd posibilitatea formulării unei astfel de cereri de către pârâtul care cade în pretenții.
Chiar dacă nu există un raport juridic direct între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor, acest pârât are conturat un raport juridic față de Ministerul Public, pârât obligat în cauză la plata sumelor dispuse la fond. Acest raport juridic determină obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
În consecință, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca sumele necesare achitării drepturilor salariale stabilite prin sentința de fond este legală, drept pentru care recursul Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B va fi respins.
În ceea ce privește respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, motiv comun de critică pentru cele două recursuri, curtea reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 15 alin. 1 din Decretul nr.167/1958 și nu cele ale art. 1 și 3 din același act normativ, în speță plata drepturilor solicitate fiind suspendată pentru o perioadă de timp, ceea ce face ca în calculul termenului de prescripție să se ia în considerare și timpul curs anterior.
De asemenea, reținerea primei instanțe cu privire la caracterizarea acestui drept de creanță ca "bun" din perspectiva practicii Curții Europene de la Strasbourg, cu referire la cazul împotriva Olandei, este legală, atâta timp cât reclamantul a prestat activitatea în perioada respectivă, dreptul de creanță fiind deja intrat în patrimoniul său, nefiind un drept eventual sau viitor ce trebuie recunoscut de către instanță.
În ceea ce privește criticile care vizează fondul cauzei și temeinicia pretențiilor reclamantului, instanța apreciază că acestea sunt nefondate și în consecință vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Prin Decizia XXXVI a Înaltei Curți de casație și Justiție, pronunțată în ședința din 7 mai 2007, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art.33 din Legea 50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG83/2000 și art.50 din OUG177/2002 și art.6 alin.1 din OUG160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Având în vedere că dispozițiile art. 329 alin.3 teza finală, din Codul d e procedură civilă stabilesc în sensul că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, instanța urmează să țină cont de această soluție și să aprecieze că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, fiind în mod corect admise.
Față de aceste considerente, criticile formulate în ambele recursuri urmează să fie respinse ca nefondate, iar sentința primei instanțe va fi menținută ca legală și temeinică.
În ceea ce privește dispoziția din sentință cu privire la reactualizarea sumelor recunoscute cu titlu de spor de vechime, instanța de recurs constată critica recurenților nefondată.
Această actualizare nu constituie daune interese în sensul art. 1088 Cod civil, ci reprezintă o îndeplinire exactă a obligației în sensul art.1073 cod civil întrucât actualizarea unei sume de bani cu indicele de inflație asigură creditorului încasarea unei sume echivalentă cu cea de la data când era exigibilă.
Dobânda legală prevăzută de art.1088 Cod civil poate fi solicitată în plus față de prejudiciul real ca urmare a reactualizării.
Faptul că în prezent această sumă nu este prevăzută în bugetele celor două pârâte nu constituie un impediment pentru ca ele să fie incluse, eventual printr-o rectificare bugetară.
Așa fiind și aceste motive de recurs vor fi respinse.
În consecință, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă instanța pentru toate argumentele mai sus expuse va respinge recursurile.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.807/22.04.2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
- - - - - -
GREFIER,
Red. /29.04.2009
Dact. /22.05.2009
- 2 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
