Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 429/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 429/2009
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 880/12.09.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din data de 6 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr-, prin disjungere din dosar nr- ( nr. format vechi 2864/2006), conform încheierii din 15.11.2006, reclamanții, -, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BRAȘOV, Tribunalul Harghita, Tribunalul Mureș, Tribunalul Covasna, Tribunalul București, Tribunalul Brăila și Tribunalul Suceava solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții la plata actualizată cu indicele de inflație, către reclamanți a drepturilor bănești cuvenite, reprezentând spor de vechime și prima de vacanță, egală cu indemnizația brută lunară anterioară plecării în concediu, pe perioada 2001-2007, precum și obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii lor au arătat că prin nr.OG83/2000 de modificare și completare a Legii nr.50/1996, s-a reglementat pentru magistrați, prima de vacanță, drept care să fie acordat în plus de indemnizația de concediu de odihnă, și care este egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu, fiind impozitată separat.
Au mai arătat că prima de vacanță a fost suspendată pe termen de un an prin art.3 alin.2 din nr.OG33/2001, iar în anii următori prin legile de aprobare a bugetului.
Referitor la sorul de vechime în muncă, au arătat că acest drept a fost acordat prin Legea nr.50/1996 și că ulterior, prin nr.OG83/2000 de modificare și completare a Legii nr.50/1996 și prin Legea nr.347/2003 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, acest spor nu a mai fost prevăzut dar nici nu a fost abrogat în mod expres.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.115 Cod proc.civ. pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere dispozițiile art.329 alin.3 Cod proc.civ. și a solicitat instanței să aibă în vedere Decizia nr. XXIII/2005 pronunțată de - Secțiile Unite, potrivit căreia sporul de vechime ea încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere din 1.01.2003.
Pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV, a depus întâmpinare prin care a solicitat de asemenea respingerea acțiunii reclamanților invocând sub un prim aspect lipsa calității sale procesual pasive pentru perioadele indicate expres în întâmpinare și respingerea pretențiilor vizând acordarea primei de vacanță și a sporului de vechime ca fiind nefondate.
Prin sentința civilă nr.880/12.09.2007 pronunțată de Tribunalul Alba sub dosar nr-, s-a admis în parte excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV și s-a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Totodată, s-au respins excepțiile lipsei calității procesual active și pasive, invocate de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV.
Pe fond, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BRAȘOV, Tribunalul Harghita, Tribunalul Mureș, Tribunalul Covasna, Tribunalul București, Tribunalul Brăila și Tribunalul Suceava, și pe cale de consecință:
- pârâtul Ministerul Justiției a fost obligat să vireze pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV, acesta din urmă cu obligația plății efective către fiecare reclamant, corespunzător raportului de serviciu al fiecăruia, drepturile bănești cuvenite cu titlu spor de vechime calculat din indemnizația de încadrare lunară, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective, după cum urmează: pe perioada 21.11.2006 - 7.03.2007, pentru reclamanta; pe perioada 1.10.2002 - 31.04.2004 și 21.11.2006 - 7.03.2007, pentru reclamanta; pe perioada 1.05.2004 - 7.03.2007, pentru reclamanta; pe perioada 1.05.2005 - 12.09.207, pentru reclamanta; pe perioada 21.11.2006-7.03.2007, pentru reclamantele -, și ;
- pârâtul Ministerul Justiției a fost obligat să vireze pârâților:
a) Tribunalul Harghita, acesta cu obligația plății către reclamanta a sporului de vechime pe perioada 24.12.2001-30.04.2002;
b) Tribunalul București, acesta cu obligația plății către reclamanta a sporului de vechime pe perioada 24.12.2001-30.09.2002;
c) Tribunalul Mureș, acesta cu obligația plății către reclamanta, a sporului de vechime pe perioada 24.12.2001-30.04.2002;
d) Tribunalul Harghita, acesta cu obligația plății către reclamanta, a sporului de vechime în muncă, pe perioada 24.12.2001-31.10.2002 și pârâtului Tribunalul Mureș, acesta cu obligația plății către aceeași reclamantă, a sporului de vechime în muncă, pe perioada 1.11.2002-30.04.2004;
e) Tribunalul Mureș, acesta cu obligația plății către reclamanta - a sporului de vechime în muncă, pe perioada 24.12.2001-31.10.2002 iar pentru reclamanta a sporului de vechime pe perioada 24.12.2001-30.04.2004;
f) Tribunalul București, acesta cu obligația plății către reclamanta a sporului de vechime în muncă, pe perioada 24.12.2001- 30.04.2002; acesta cu obligația plății către reclamanta
g) Tribunalul Covasna, acesta cu obligația plății către reclamanta a sporului de vechime în muncă, pe perioada 24.12.2001-31.12.2002;
h) Tribunalul Brăila, acesta cu obligația plății către reclamanta a sporului de vechime, pe perioada 1.08.2003-30.04.2004 și Tribunalului București, acesta cu obligația plății către aceeași reclamantă, a sporului de vechime în muncă, pe perioada 1.06.2005-7.03.2007,
sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material la acțiune și până la data plății efective;
- pârâtul Ministerul Justiției a fost obligat să vireze pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV, acesta din urmă cu obligația plății efective către reclamanții, -, --, -, - și a drepturilor bănești cuvenite acestora, reprezentând prima de vacanță egală cu indemnizația brută lunară anterioară plecării în concediu de odihnă, pe perioada 2005-2006, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material la acțiune și până la data plății efective;
- pârâtul Ministerul Justiției a fost obligat să vireze pârâtului Tribunalul Brăila, acesta din urmă cu obligația plății efective către reclamanta a drepturilor bănești cuvenite acesteia, reprezentând prima de vacanță egală cu indemnizația brută lunară anterioară plecării în concediu de odihnă, pe perioada 2001-2002 și pârâtul Tribunalul București, acesta cu obligația plății către aceeași reclamantă a primei de vacanță pe perioada 2005-2006, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material la acțiune și până la data plății efective;
- pârâtul Ministerul Justiției a fost obligat să vireze pârâților:
a) Tribunalul București, acesta din urmă cu obligația plății efective către reclamanta - a primei de vacanță pe perioada 2001-30.09.2002 și pentru reclamanta, pe perioada 2001-30.04.2002;
b) Tribunalul Suceava, acesta din urmă cu obligația plății efective către reclamanta - a primei de vacanță egală cu indemnizația brută lunară anterioară plecării în concediu de odihnă, pe perioada 2001-31.12.2002;
c) Tribunalul Mureș, acesta cu obligația plății către reclamantele și --, a primei de vacanță egală cu indemnizația brută lunară anterioară plecării în concediu de odihnă, pe perioada 2001-2002;
d) Tribunalul Harghita, acesta din urmă cu obligația plății efective către reclamanta, a primei de vacanță egală cu indemnizația brută lunară anterioară plecării în concediu de odihnă, pe perioada 2001-2002;
e) Tribunalul Covasna, acesta din urmă cu obligația plății efective către reclamanta a primei de vacanță egală cu indemnizația brută lunară anterioară plecării în concediu de odihnă, pe perioada 2001-2002,
sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material la acțiune și până la data plății efective;
- s-a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților la virarea și plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pentru perioada 2003,2004 și 2007 precum și celelalte drepturi bănești solicitate cu titlu spor de vechime în muncă;
- s-a respins cererea reclamantei privind acordarea primei de vacanță pe perioada 2001-2001, reclamantei - pentru perioada 1.10.2002-31.12.2002, a reclamantei - pentru perioada 1.11.2002-31.12.2002 și a reclamantei pentru perioada 1.05.2002-31.12.2002;
- s-a luat act de renunțarea reclamantelor și l capătul de cerere privind plata primei de vacanță pe perioada 2001-2002.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, în ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV, că este fondată în parte față de cele statuate prin sentința civilă nr.1359/2006 a Tribunalului Alba pronunțată în dosar nr- și completată prin sentința civilă nr.113/2007 a aceluiași tribunal.
De asemenea s-a reținut ca fiind fondată excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, raportat la data promovării cererii introductive de instanță și la data nașterii dreptului de a cere al reclamantelor.
Referitor la excepțiile invocate de Tribunalul Brașov, vizând excepția lipsei calității procesual active și pasive, s-a constatat că acestea sunt nefondate întrucât există identitate între persoana reclamanților ca titulari ai dreptului material dedus judecății și entitatea pârâtă cea despre care se pretinde că este obligată în raportul juridic dedus judecății.
Pe fondul pricinii, instanța a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că reclamantele au calitatea de judecători, beneficiind de un statut independent de atribuții deliberative și că raporturile juridice de muncă sunt guvernate de prevederile art.1 și art.295 alin.2 Codul muncii.
Conform art.98 din Lege anr.92/1992 magistrații au beneficiat inclusiv de sporul de vechime, menționat și în art.33 din Legea nr.50/1996, fiind achitat până la apariția nr.OG83/2000.
OUG nr.177/2002 a abrogat dispozițiile referitoare la salarizarea magistraților din Legea nr.50/1996. Faptul că acest act normativ nu prevede expres sporul de vechime, nu înlătură obligativitatea acordării acestuia. În caz contrar s-ar încălca dispozițiile art.38 și 53 din Constituție, precum și reglementările cuprinse în legislația europeană.
Neacordarea sporului de vechime nu poate fi motivată nici prin sporul de stabilitate prevăzut în favoarea magistraților, între cele două sporuri existând o distincție clară.
Potrivit normelor cuprinse în Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă, dispozițiile cuprinse în Legea nr.50/1996 referitoare la sporul de vechime nu puteau fi abrogate prin norme legale ordinare, iar nr.OG83/2000 nu putea afecta existența sau exercitarea acestui drept.
Prin Hotărârea din 06.07.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a arătat că măsura eliminării sporului de vechime aferent perioadei lucrate a defavorizat în mod nejustificat categoria profesională a magistraților. Potrivit art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și la restabilirea situației anterioare.
În ce privește cererea reclamantelor având ca obiect plata primelor de vacanță, instanța a constatat că prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, a fost inclus art.41/1 care prevedea că magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă la primă egală cu indemnizația brută.
S-a mai reținut că prima de vacanță a fost suspendată pe termen de un an prin art.3 alin.2 din nr.OUG33/2001, iar în anii următori prin legile de aprobare a bugetului.
Instanța de judecată a apreciat că norma generală cuprinsă în art.50 alin.2 din nr.OUG177/2002 nu a putut abroga și dispozițiile art.41/1 din Legea nr.50/1996 câtă vreme aplicarea aceleiași dispoziții legale a fost suspendată printr-un act normativ de forță juridică superioară.
Cât privește Decizia nr. XXIII/12.12.2005, prin care - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul general la României, s-a reținut că prima de vacanță pe anii 2001-2002 este întemeiată iar pe anii 2003-2004 nu poate fi acordată.
Legat de acordarea primei de vacanță pe anul 2007, s-a reținut că cererea este nefondată întrucât reclamantele au beneficiul acestor drepturi bănești, care le-au fost achitate integral.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Brașov, ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, pârâtul Ministerul Justiției a criticat soluția instanței de fond sub două aspecte, respectiv în ce privește acordarea primelor de vacanță pe anii 2005-2006, fapt ce contravine celor statuate prin Decizia nr. XXIII/2005 pronunțată de și în ce privește acordarea sporului de vechime și după intrarea în vigoare a Legii nr.45/2007, pentru reclamanta.
Cu privire la primul motiv de nelegalitate și netemeinicie, recurentul a arătat că prin Decizia nr. XXIII/12.12.2005 s-a stabilit că magistrații au dreptul de a primi prima de concediu numai pentru perioada 2001-2002, nu și pentru perioada 2003-2004.
Ori, față de cele statuate în decizia pronunțată în recurs în interesul legii instanța de fond a apreciat în mod greșit că reclamantelor li se cuvin primele de concediu, pe anii 2005-2006 deoarece potrivit art.329 alin.3 Cod proc.civ. "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe."
Referitor la cea de-a doua critică, recurentul a susținut că acordarea sporului de vechime este justificată până la intrarea în vigoare a Legii nr.45/2007, prin care magistraților li s-a recunoscut acest drept salarial suplimentar și că prin urmare obligarea pârâților la plata cestui spor către reclamanta și după această dată este nelegală.
În drept, a invocat art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Prin recursul său, pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV a criticat soluția primei instanțe sub aspectul greșitei soluționări a excepțiilor pe care le-a invocat.
Astfel, în ce privește excepția lipsei calității procesual pasive acestui tribunal, pe perioada 2001-2002, recurentul susține că reclamantele nu au avut calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Brașov și că în aceste condiții acțiunea lor formulată în contradictoriu cu TRIBUNALUL BRAȘOV trebuia respinsă pe această perioadă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Referitor la plata primelor de vacanță recurentul TRIBUNALUL BRAȘOVa susținut că instanța de fond trebuia să respecte cele statuate prin Decizia nr. XXIII/20058 a și să constate temeinicia pretențiilor reclamantelor doar pentru anii 2001-2002, așa cum a dispus instanța supremă.
Legat de plata sporului de vechime, recurentul a învederat că în privința unora dintre reclamante există deja pronunțate hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care li s-a acordat același drept și care au fost puse în executare și că prima instanță nu le-a avut în vedere la darea soluției.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că ambele recursuri sunt fondate, în parte, pentru următoarele considerente:
Referitor la acordarea primelor de vacanță pe anii 2005-2006, se constată că aspectele invocate de către Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BRAȘOV sunt întemeiate deoarece într-adevăr, prin Decizia nr. XXIII /12.12.2005 a - Secțiile Unite, s-a statuat că "În aplicarea dispozițiilor art. 41/1alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, stabilesc:
Prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
Referitor la primele de concediu pe anii 2003-2004, s-a statuat că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, s-a prevăzut, la art. 50 alin. 2, că "pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 1/1 și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești [.], cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare " .
Rezultă deci că la data de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare ordonanța de urgență menționată, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41/1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate, în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
În raport cu această situație, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.
Ori, otrivit p. art. 329 alin. 3.pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Chiar dacă instanța supremă face referire la perioada 2001- 2004, perioada în care exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat prin nr.OUG 33/2001 și legile succesive privind bugetul de stat, obiectul deciziei îl reprezintă aplicarea dispozițiilor art. 41/1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 introdus prin OG nr. 83/2000. Față de cele de mai sus, în speță, este obligatorie dezlegarea acestei probleme de drept, respectiv faptul că dreptul reglementat de acest text de lege a încetat să mai subziste începând cu data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare G nr. 177/2002 de abrogare implicită a dispozițiilor art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996.
Acest aspect este reținut în mod clar și neechivoc de către instanța supremă în decizia în interesul legii, așa încât interpretarea legii dată prin decizia sus menționata este relevantă și obligatorie, nu numai pentru perioada 2001-2004 ci și ulterior acesteia.
În același sens, este de reținut că prin nr.OG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților - care constituie legea specială în domeniul salarizării acestei categorii profesionale, nu s-a mai prevăzut dreptul la prima de concediu pentru magistrați, abia prin legea nr.45/60.03.2007 publicată în Of. nr.169/2007, de aprobare a G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, acest drept fiind reglementat din nou.
Deci, pentru a beneficia de protecția legii interne precum și a normelor europene invocate de reclamanți, un drept trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ, or în lipsa normei legale care să reglementeze un atare drept pe perioada în discuție (aflată în termenul de prescripție - 2005, 2006), pretențiile reclamațiilor se impun a fi respinse ca atare.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției prevăzute de art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale".
Prin urmare, față de cele de mai sus se constată că susținerile critice invocate de recurenți sunt sub acest aspect fondate și că se impune modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamante, pentru acordarea primei de vacanțe pe anii 2005-2006.
De asemenea se constată că și aspectele critice invocate de ambii recurenți în legătură cu acordarea sporului de vechime în favoarea reclamantei sunt întemeiate deoarece prin Legea nr. 45/6.03.2007 (intrată în vigoare la 9.03.2007) pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, a fost introdus art. 4/ 1 care prevede la alin.1 că "Pentru vechimea în muncă, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de vechime calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, astfel:
- de la 3 la 5 ani - 5%;
- de la 5 la 10 ani - 10%;
- de la 10 la 15 ani - 15%;
- de la 15 la 20 ani - 20%;
- peste 20 ani - 25%.
(2) Sporul de vechime în muncă se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă și se ia în calcul la acordarea, recalcularea și actualizarea pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale, precum și a oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale."
În plus, în cazul reclamantei au mai fost pronunțate două hotărâri judecătorești prin care i s-a acordat sporul de vechime.
Astfel, prin sentința civilă nr.1359/20.11.2006 pronunțată de Tribunalul Alba și rămasă irevocabilă, prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr.651/4.05.2007 a Curții de APEL ALBA IULIA, pârâții recurenți au fost obligați la plata sporului de vechime în favoarea reclamantei, pe perioada 1.05.2004-20.11.2006, drepturile bănești fiind achitate conform actelor depuse de recurent la dosar la fila 73 - recurs.
Totodată, prin sentința civilă nr.897/M/4.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr.-, pârâții au fost obligați să plătească reclamantei sporul de vechime în muncă pe perioada 1.11.2006-11.03.2007, respectiv până la data intrării în vigoare a Legii nr.45/2007 (64-66 recurs), drepturi care au fost achitate potrivit înscrisurilor doveditoare depuse în recurs de către recurentul TRIBUNALUL BRAȘOV (74-recurs).
În consecință, acțiunea reclamantei formulată în prezentul dosar a fost admisă în mod greșit de către instanța de fond care trebuia să o respingă reținând că există alte două hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat și prin care acest spor a fost acordat pe aceeași perioadă.
De asemenea se constată că sunt întemeiate criticile recurentului TRIBUNALUL BRAȘOV vizând greșita respingere a excepției autorității de lucru judecat și obligarea recurenților la plata sporului de vechime către reclamantele și.
Astfel, în legătură cu reclamanta se constată că instanța de fond a obligat pârâții recurenți la plata sporului de vechime în muncă pe perioadele 1.10.2002-30.04.2004 și 21.11.2006-7.03.2007, data intrării în vigoare a Legii nr.45/2007, în condițiile în care prin sentința civilă nr.1359/20.11.2006 a Tribunalului Alba, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.651/4.05.2007 a Curții de APEL ALBA IULIA, pârâții recurenți au fost obligați la plata sporului de vechime în muncă pe perioada 1.10.2002-20.11.2006 (67-70 recurs) iar aceste drepturi i-au fost achitate conform înscrisului depus la dosar, la fila 73, în recurs.
Prin urmare, reținându-se excepția autorității lucrului judecat se impune modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei pentru plata sporului pe perioada 1.10.2002-30.04.2004.
Pentru aceleași considerente se impune modificarea soluției pronunțate și în privința reclamantei.
Astfel, în acest caz, prima instanță a obligat recurenții la plata sporului de vechime în muncă către această reclamantă pe perioada 1.05.2004 -7.03.2007 deși anterior prin sentința civilă nr. 1359/20.11.2006 a Tribunalului Alba, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.651/4.05.2007 a Curții de APEL ALBA IULIA, pârâții recurenți au fost obligați la plata sporului de vechime în muncă către reclamantă pe perioada 1.05.2004-20.11.2006 iar aceste drepturi i-au fost achitate (73 - recurs).
În consecință, și sub acest aspect se impune modificarea sentinței atacate, în cauză, impunându-se respingerea cererii reclamantei pentru perioada 1.05.2004-20.11.2006 și menținerea hotărârii pentru perioada 21.11.2006-7.03.2007.
Celelalte critici aduse de recurentul TRIBUNALUL BRAȘOV soluției pronunțate, se constată că sunt nefondate deoarece acest recurent a fost obligat să plătească drepturile în litigiu, corespunzător raporturilor de serviciu derulate cu acest angajator, astfel încât nu se impune modificarea sentinței din acest punct de vedere.
În raport de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ. Curtea va admite recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR și TRIBUNALUL BRAȘOV și pe cale de consecință se va dispune modificarea în parte a sentinței în sensul celor arătate mai sus.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 880/12.09.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- și în consecință:
Modifică în parte, sentința atacată în ce privește capetele de cerere având ca obiect acordarea primei de concediu pe anii 2005 - 2006 și perioadele de acordare a sporului de vechime pentru reclamantele, și, și rejudecând cauza în aceste limite:
Respinge cererea formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR și TRIBUNALUL BRAȘOV având ca obiect plata primei de concediu pe anii 2005-2006.
Respinge cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR și TRIBUNALUL BUCUREȘTI, având ca obiect plata primei de concediu pe anii 2005-2006.
Respinge cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR și TRIBUNALUL BRAȘOV pentru plata sporului de vechime pe perioada 1.05.2005 - 12.09.2007.
Respinge cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR și TRIBUNALUL BRAȘOV pentru plata sporului de vechime pe perioada 1.10.2002 - 30.04.2004.
Respinge cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR și TRIBUNALUL BRAȘOV pentru plata sporului de vechime pe perioada 1.05.2004 - 20.11.2006.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Ana Doriani | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu |
Grefier, |
Red. M:
Tehnored. /
Jud. fond.
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu
