Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4332/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4332
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Marin Covei
Grefier - -
**********************************
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței nr. 2786 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ și reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, reprezentat de consilier juridic, lipsind recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ și intimata reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererile formulate de recurenții pârâți prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic pentru recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Față de recursurile formulate de recurenții pârâți Ministerul Justiției, Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru ministerul economiei și finanțelor, a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea formulată de reclamanta, procuror in cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr.2614/CM/2007 s-a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice la virarea către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova ce urmează să vireze Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj drepturile bănești restante calculate ca urmare a majorării salariilor cu 40% conform sentinței civile nr. 1835/2006 a Tribunalului Gorj pentru perioada concediului prenatal și postnatal, respectiv 1.04.2005 - 31.12.2005, precum și cuantumul de 75 % din venitul net pe perioada concediilor pentru creșterea copiilor în vârstă de până la 2 ani având în vedere creșterea salarială de 40 %, sume ce vor fi actualizate in funcție de indicele de inflație, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în cursul anilor 2005-2006 beneficiat de concediu prenatal și postnatal și concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani și a primit drepturile bănești fără majorările salariale de 40 % și sporul de vechime în muncă. Ulterior, prin sentința civilă nr. 1835/2006 pronunțată de Tribunalul Gorja fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj la plata drepturilor bănești reprezentând diferențe salariale cuvenite și neachitate, constând în sporul de 40% pe perioada mai 2004 - 2.11.2005, actualizată în funcție de indicele de inflație.
A mai arătat reclamanta că nu a fost luat în calcul nici sporul de vechime la calculul acestor drepturi, eliminarea acestuia creând o situație discriminatorie față de alte categorii profesionale, în raport de dispozițiile OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
In dovedirea acțiunii, reclamanta a depus sentinta civila nr.1835/08.06.2006 pronunțată de Tribunalul Gorj.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că între reclamantă și minister nu există nici un fel de raport juridic iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată pe baza motivelor expuse la filele 25-31 din dosar.
Deși citată cu mențiunea de a depune întâmpinare pârâta G nu s-a prezentat și nu a formulat probe în apărare.
Prin sentința civilă nr.961/22.05.2007, a fost admisă acțiunea reclamantei și obligați pârâții la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând diferențe de indemnizații de concediu prenatal si postnatal pentru perioada 01.04.2005-31.12.2005, prin luarea in considerare a majorării salariilor cu 40%, conform sentinței civile nr.1835/2006 a Tribunalului Gorj.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.2682/05.11.2007, Curtea de Apel Craiovaa admis recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și G, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare, Tribunalului Gorj, stabilind ca, cu ocazia rejudecării în fond a cauzei, prima instanță să aibă în vedere o analiza a cauzei sub aspectul aplicării sporurilor de 30-40%, fără a intra in cercetarea fondului, respectiv fără a stabili natura litigiului având in vedere ca drepturile bănești solicitate decurg din aplicarea legislației de asigurări sociale. Instanța de fond, raportat la natura litigiului, nu a stabilit dispozițiile legale aplicabile care reglementează indemnizația de maternitate, respectiv indemnizația de creștere a copilului -art.98 alin.1, lit.c si d din legea 19/2000, mai mult instanța de fond nu indica in cuprinsul sentinței perioada in care reclamanta a fost in concediu de maternitate, respectiv concediul pentru creșterea copilului pentru a se putea stabilii dispozițiile legale aplicabile, va stabilii regimul juridic al sumelor solicitate de reclamante, precum si cererea privind acordarea sporului de vechime si includerea acestui spor in baza de calcul a indemnizației de maternitate a celei pentru creșterea copilului.
de aceste aspecte, Curtea in baza art.312 aln.5Cod pr.Civ, a admis recursurile, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, după casare, a fost efectuat un raport de expertiză contabilă, depus la dosar pentru termenul din 03.03.2008, raport ce a fost comunicat intimatului Ministerul Justiției și cu privire la care nu au fost formulate obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr. nr. 2786 din 17 martie 2008 Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției.
A admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Ministerul Finanțelor Publice,
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice să vireze Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, urmând ca acesta să vireze Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj suma de 10770 lei, suma actualizată cu indicele de inflație la data de 30.iulie 2007, reprezentând diferența de indemnizație de concediu de maternitate si concediu pentru creșterea copilului pentru perioada 01.04.2005-31.12.2005, cuvenită petentei.
Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecata in suma de 500 lei.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta îndeplinește funcția de procuror in cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, iar prin acțiunea de a solicitat plata unor drepturi bănești restante calculate în procent de 85% din venitul brut pe perioada concediilor prenatal și postnatal, luându-se în calcul majorarea salarială de 40% conform sentinței civile nr. 1835/8.06.2006 și a sporului de vechime raportat la perioada respectivă precum și drepturile bănești restante calculate în procent de 75% din venitul net pe perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, cu luarea în considerare a majorării salariale de 40% conform sentinței civile nr. 1835/8.06.2006 pronunțată de Tribunalul Gorj și a sporului de vechime raportat la perioada respectivă.
Cu privire la excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocata de pârâtul Ministerul Justiției, instanța a constatat ca aceasta este neîntemeiata si a fost respinsă, cu următoarea motivare:
Potrivit art.15 din nr.HG83/2005, cu modificările si completările ulterioare, instanțele judecătorești si parchetele de pe lângă acestea sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat, iar potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Ca urmare, Ministerul Justiției in calitate de ordonator principal de credite si Ministerul Finanțelor Publice in virtutea răspunderii sale privind elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite si in elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, au calitate procesuala pasiva in cauza dedusa judecății.
In ceea ce privește fondul cauzei, in baza art. 120 din Legea nr. 19/2000 coroborat cu art. 23 și art. 99 din aceeași lege - cuantumul lunar al indemnizației de maternitate este de 85 % din baza de calcul, respectiv media veniturilor brute de natura drepturilor salariale realizate lunar din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical.
Cum veniturile brute ale reclamantei s-au majorat conform sentinței civile nr. 1835/2006 a Tribunalului Gorj, expertul contabil s-a raportat la această situație pentru perioada 1.04.2005-4.08.2005, drepturile cuvenite petentei urmând a fi actualizate cu indicele de inflație în temeiul art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
Cât privește perioada 5.08.2005 - 31.12.2005, cât reclamanta s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului, aceasta beneficiază, în temeiul Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei de la care se acordă concediul, astfel drepturile reclamantei s-au calculat de către expertul contabil la venitul net realizat în ultimele 6 luni anterioare datei de la care se acordă concediul majorat cu 40% conform sentinței civile nr.1835/2006 a Tribunalului Gorj.
Pentru restul perioadei solicitate, respectiv 1.01.2006 - 28.02.2006, fiind în vigoare OG 148/2005 privind stimulentele acordate mamelor pentru creșterea copilului care a stabilit o indemnizație fixă lunară de 800 lei pentru persoanele care au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, se constată că nu există diferențe salariale cuvenite reclamantei.
Cuantumul drepturilor bănești solicitate de petenți a fost calculat de către expertul contabil si nu a fost contestat de către părți.
Ca urmare, a fost admisă cererea si au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice să vireze Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, urmând ca acesta să vireze Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj în vederea plății către reclamantă suma de 8885 lei, reprezentând drepturi bănești cuvenite pe perioada concediului prenatal și postnatal 1.04.2005-31.12.2005 prin luarea în considerarea a majorării salariilor cu 40 % conform sentinței civile nr. 1835/2006 a Tribunalului Gorj, sumă ce a fost actualizată cu indicele de inflație la data efectuării expertizei, urmând a fi actualizate in funcție de indicele de inflație până la data plății.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Justiției în recursul său a arătat că instanța de fond nu ia în considerare dispozițiile referitoare la organizarea judiciară, dispoziții învederate de Ministerul Justiției în cuprinsul apărărilor formulate și care justificau și justifică aprecierea temeiniciei excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
Astfel, deși instanța reține în hotărârea criticată că reclamanta este procuror, ignoră dispozițiile art. 131 din legea 304/2004 potrivit cărora _ bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite. Bugetul pentru parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii este gestionat de Parchetul de pe lângă ICCJ.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ este ordonator principal de credite.
În baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ în recursul său a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului ca fondat, pentru motivul prev.de art. 304 pct.9, cu aplicarea art. 3041Cod pr.civilă, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Se arată că instanța trebuia să aibă în vedere faptul că indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani este reglementată de Legea 19/2000 și nu de legislația specială de salarizare a magistraților, astfel că trebuiau avute în vedere prevederile Legii 19/2000.
De asemenea, recurentul mai arată că această indemnizație este plătită de Casa de Asigurări Sociale și nu de către angajator, astfel că în mod greșit a fost obligat la o astfel de plată.
Direcția Generală a Finanțelor Publice G consideră că sentința recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Pe cale de excepție invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale, cu respectarea procedurii reglementate de art. 21-27 din legea finanțelor publice nr.72/1996, respectiv art. 26-31 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea bugetului legii bugetare anuale, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, proiect pe care este obligat să-l depună la Guvern, care, după ce și-a însușit acest proiect îl va supune spre aprobare Parlamentului.
Cu alte cuvinte, Ministerul Economiei și Finanțelor( și cu atât mai puțin DGFP G) nu poate să aloce și să vireze în mod absolut aleatoriu fonduri pentru plata sumelor solicitate de către reclamantă, chiar dacă ar fi obligat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, acestea putând fi solicitate exclusiv de către ordonatorul principal de credite prin inițierea unei proceduri de rectificare bugetară, respectiv de către Ministerul Justiției. Nu MEF este cel care inițiază procedura de rectificare bugetară și nici nu acordă credite bugetare doar în baza unor hotărâri judecătorești, ci Ministerul Public (art.6 coroborat cu art. 35 din Legea 500/2002 privind finanțele publice).
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței nr.2786/17.03.2008, admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii față de MEF ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.
Recursurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ și Direcția Generală a Finanțelor Publice G sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Potrivit art. 79 alin.4 din Legea 303/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005, în perioada concediului de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani, judecătorii sau procurorii au dreptul la o indemnizație în cuantum de 75 % din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei de la care se acordă acest concediu.
Prin urmare, critica formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ în sensul că acordarea acestei indemnizații este reglementată de Legea 19/2000 și nu de legislația specială de salarizare a magistraților, este neîntemeiată,
Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, astfel cum s-a menționat, în art.79 alin.4 conține referiri în acest sens, astfel cum s-a precizat, dispozițiile legii speciale fiind aplicabile cu prioritate față de legea generală.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că această indemnizație este plătită de Casa de Asigurări Sociale și nu de către angajator, critica este apreciată de asemenea tot ca neîntemeiată, întrucât, într-adevăr, cuantumul acestor indemnizații se suportă de către Casa de Asigurări Sociale, dar plata efectivă se face de către angajator, astfel că acesta are calitate procesuală pasivă.
Recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice este nefondat întrucât acesta elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, fiind cel care alocă ministerelor fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Criticile formulate în sensul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză sunt astfel apreciate ca neîntemeiate. Atâta timp cât bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor de stat nu pot fi modificate prin alocarea unor drepturi salariale salariaților lor, se impune ca Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor de natură salarială.
Referitor la recursul Ministerului Justiției acesta este apreciat ca fondat.
Potrivit art. 131 alin.3 din Legea 304/2004 bugetul pentru parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii este gestionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, conform dispoz. art. 70 din Legea 304/2004 Parchetul de pe lângă ICCJ coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public, iar potrivit alin.4 al art. 70 din Legea 304/2004 Procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ este ordonator principal de credite.
Prin urmare, este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, astfel că față de dispozițiile legale menționate se va admite recursului Ministerului Justiției, va fi modificată în parte sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea față de acest pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE ȘI DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței nr. 2786 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ și reclamanta.
Admite recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței nr. 2786 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamanta.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de acest pârât.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.AS/3 ex./27.07.2009
OPINIE SEPARATĂ
Recursul formulat de DGFP G în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Conform art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Astfel pentru a fi întemeiată o cerere de chemare în garanție trebuie să existe în sarcina garantului o obligație de garanție legală sau convențională.
Această condiție nu este îndeplinită în cauza de față deoarece pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu datorează garanție pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ambii fiind ordonatori principali de credite.
Art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Public, iar chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificarea acestuia dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 500/2002, care prevede că, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Într-adevăr, art. 19 alin. 1, li. A din Legea 500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la virarea acestor sume.
Față de aceste aspecte Curtea va admite recursul DGFP G, va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea față de acest pârât.
Judecător,
- -
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Marin Covei
