Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 439/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 439/
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP B, TRIBUNALUL BRAȘOV, CURTEA DE APEL BRAȘOV, împotriva sentinței civile nr 419/M din 26.02.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru intimații reclamanți, -, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminarii,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt formulate în termen și scutite de plata taxei de timbru.
Nemaifiind formulate alte cereri, în baza art 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul intimaților reclamanți solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV, față de adeverința eliberată de serviciul contabilitate de unde rezultă că toți intimații au avut calitatea de magistrați pe raza județului
În ceea ce privește excepția incompetenței materiale a instanței de fond, urmează ca și aceasta să fie respinsă potrivit art 36 din Constituție, drepturile solicitate nefiind acordate deloc reclamanților, acțiunile fiind corect introduse la TRIBUNALUL BRAȘOV, complet specializat litigii de muncă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, urmează a se vedea că termenul nu este prescris
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor urmează a fi de asemenea respinsă avându-se în vedere L 520/2002 și OU 22/2002
Pe fond solicită respingerea recursurilor formulate de Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, TRIBUNALUL BRAȘOV și admiterea în parte a recursului formulat de pârâta Curtea de APEL BRAȘOV, având în vedere că aceste drepturi salariale au fost acordate din 13.02.2007 și nu din 12.03.2007.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 419/26.02.2008, TRIBUNALUL BRAȘOVa respins exceptia necompetentei materiale a Tribunalului
A respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamantii, SI,toti cu domiciliul ales la cabinet avocat din mun.B,-,.C,.1,jud.B,în contradictoriu cu pârâții:
1)MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,str. - nr.17 sector 5;
2)CURTEA DE APEL BRAȘOV,cu sediul în mun. B,-;
3) TRIBUNALUL B,cu sediul în mun.B,-.
4)MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,str. - nr.17,sector 5,în consecință:
A obligat pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI,CURTEA DE APEL BRAȘOV si TRIBUNALUL B să plătească in solidar reclamantilor sumele cuvenite acestora cu titlu de spor de vechime în muncă,pentru perioada 20.11.2006-31.03.2007,actualizate cu indicele de inflație si prin aplicarea dobanzii legale la data platii efective.
A obligat pe pârâta Curtea de APEL BRAȘOV să efectueze cuvenitele modificări în carnetele de muncă ale reclamantilor.
A obligat pe pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să vireze sumele necesare plății drepturilor salariale actualizate,mentionate anterior.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.-/2007 reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții:1) MINISTERUL JUSTIȚIEI, 2) CURTEA DE APEL BRAȘOV, 3) TRIBUNALUL BRAȘOV, 4)MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1.obligarea pârâților 1-3 în solidar la plata în favoarea reclamanților a diferențelor de drepturi de natură salarială echivalente u sporul de vechime calculat la indemnizația de încadrare brută lunară,spor neacordat în mod discriminatoriu,între data de 20.11.2006 și data de 31.03.2007,sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației până la achitarea efectivă;
2.obligarea pârâților 1-3 la plata dobânzii legale cuvenite la sumele periodice descrise la petitul 1 între scadența fiecărei sume și achitarea efectivă;
3.obligarea pârâtului Ministerul Economiei și finanțelor să includă în buget și să vireze sumele necesare achitării diferențelor de drepturi solicitate de fiecare reclamant în parte;
4.obligarea pârâtei Curtea de APEL BRAȘOV de a efectua cuvenitele modificări în carnetul de muncă în ceea ce privește sporul de vechime în muncă ca urmare a admiterii petitului 1,în baza art.1-8 din Decretul 92/1976,cu cheltuieli de judecată.
Excepția necompetenței materiale a instanței în a judeca prezenta cauză invocată de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV,va fi respinsă,având în vedere că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.36 din nr.OUG27/2006,fiind vorba de pretenții salariale și nu de modul de stabilire a drepturilor salariale.
În drept,potrivit dispozițiile art.281 din Codul Muncii,coroborate cu dispozițiile art.2,pct.1 lit. c din Codul d e procedură civilă,competenta de a judeca conflictele de muncă revine tribunalului.
Excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune,invocată de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV nu este întemeiată,urmând a fi respinsă având in vedere prevederile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958,coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din același act normativ,precum și art.283,alin.1, lit. c din Codul Muncii potrivit cărora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani. Or, în speță reclamanții cer drepturi salariale pe perioada 20.11.2006-31.03.2007 care este înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului TRIBUNALUL BRAȘOV este neîntemeiata,deoarece reclamanții sunt judecători la Judecătoria Brașov care se află pe raza de competență a Tribunalului Brașov.
La momentul solicitării drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei TRIBUNALUL BRAȘOV are calitatea de ordonator terțiar de credite,astfel încât poate sta in judecata,in calitate de parat.
In consecință,instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Tribunalul Brașov.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B,in calitate de mandatara, instanța constată că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Reclamanții sunt judecători în cadrul Judecătoriei Brașov.
rin decizia nr.XXXVI/07.05.2007,pronunțată în dosar nr.4/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat că:
Dispozițiile art.33,alin.1 din Legea nr.50/1996,în raport cu prevederile art.1,pct.32 din nr.OG83/2000,art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează,în sensul că:
Judecătorii,procurorii și ceilalți magistrați,precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar,procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă,în cuantumul prevăzut de lege.
Potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă,în cazul soluțiilor pronunțate în interesul legii,dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse instanța a admis acțiunea
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
În cauză a formulat recurs pârâta Curtea de APEL BRAȘOV, în termen.
În motivele de recurs sentința este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie
Se reține că sporul de vechime nu trebuie acordat și pentru perioada de după apariția Legii 45/2007, respectiv după 12.03.2007.
TRIBUNALUL BRAȘOVa formulat recurs reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive pentru pretențiile reclamanților care nu au avut calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Brașov. Reiterează excepția necompetenței materiale a instanței
Se arată că reclamanții nu puteau pretinde reactualizarea pretențiilor cu indicele de inflație și totodată aplicarea dobânzii legale este criticată sentința și pentru acordarea dobânzii legale anterior cererii de chemare în judecată.
. Recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B vizează modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Se arată că în mod greșit s-a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia deși nu există un raport juridic direct între reclamantă și Ministerul economiei și Finanțelor deoarece acesta din urmă nu are atribuții privind angajarea și salarizarea intimatei reclamante.
Ministerul Justiției critică sentința pentru acordarea cumulată a dobânzii legale și a reactualizărilor arătând că se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului. Analizând recursurile, Curtea constată următoarele:
Prima instanță nu a încălcat regulile de competență materială în soluționarea cauzei întrucât textul de lege invocat de recurentă nu își are aplicabilitatea în speța dedusă judecății. În speța de față, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie acordarea unor drepturi salariale constând în spor cu caracter permanent, ca urmare a unor modificări legislative nelegale și nu este vorba de "stabilirea drepturilor salariale ale magistraților" așa cum prevede textul de lege susmenționat art.36 alin.1 și 2 din OUG 27/2006. Prin urmare acest litigiu are caracterul unui veritabil litigiu de muncă ceea ce atrage competența în primă instanță a Tribunalului - secție conflicte de muncă și asigurări sociale.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a Tribunalului Brașov, motivată pe faptul că reclamanții nu au desfășurat activitate de magistrați la instanțele din raza de competență a Tribunalului Brașov anumite perioade de timp, trebuie subliniat faptul că recurenta avea obligația să precizeze și să dovedească în același timp, perioadele exacte, în care a avut sau nu, raporturi de muncă, reclamanții cu alte judecătorii din țară. Verificând sentința de fond se constată că prima instanță a avut în vedere doar perioada în care reclamanții au fost încadrați ca judecători la Judecătoria Brașov, pretențiile fiind corect admise.
Cu privire la prescripția dreptului material la acțiune, instanța de recurs constată criticile recurentului TRIBUNALUL BRAȘOV nefondate.
Pretențiile reclamanților au fost soluționate corect, respectându-se și dispozițiile Decretului Lege 167/1958.
Criticile din recurs referitoare la soluționarea pe fond a cauzei sunt nelegale atâta timp cât ambele recursuri au fost promovate după decizia XXXVI a ÎCCJ din 7.05.2007 care este obligatorie pentru instanță deoarece dezleagă problemele de drept deduse judecății
Prin decizia XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în ședința din 7 mai 2007, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 33 din Legea 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din OG 83/2000 și art. 50 din OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza finală, din Codul d e procedură civilă stabilesc în sensul că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, instanța urmează să țină cont de această soluție și să aprecieze că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, fiind în mod corect admise pentru perioada menționată mai sus.
În ceea ce privește critica din recurs cu privire la posibilitatea reactualizării pretențiilor, instanța reține că este nefondată.
Această actualizare nu constituie daune interese în sensul art 1088 Cod civil, ci reprezintă o îndeplinire exactă a obligației în sensul art, 1073 cod civil întrucât actualizarea unei sume de bani cu indicele de inflație asigură creditorului încasarea unei sume echivalentă cu cea de la data când era exigibilă.
Dobânda legală prevăzută de art. 1088 Cod civil poate fi solicitată în plus față de prejudiciul real ca urmare a reactualizării.
Criticile recurentului Tribunalul cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept ( și - Teoria generală a obligațiilor).
În ceea ce privește recursul Ministerului Finanțelor Publice prin DGFP, instanța constată că nu este fondat deoarece, acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat precum și a legilor de rectificare, conform art. 28 Legea 500/2002.
În speță, instanța de fond nu a dispus obligarea acestui pârât în solidar cu ordonatorii de credite: Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BRAȘOV și Curtea de APEL BRAȘOV, la plata diferențelor de drepturi constând în sporul de vechime, ci conform dispozitivului hotărârii, acest pârât are o obligație de rezultat, aceea de a vira fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest recurent și-o invocă în cadrul recursului, respectiv " rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Recursul Curții de APEL BRAȘOV are și o critică fondată, respectiv aceea care privește perioada de acordare a sporului de vechime în muncă.
Astfel se constată că după 12.03.2007 data intrării în vigoare a L4 5/2007, magistrații primesc sporul de vechime în virtutea legii, deci în mod neîntemeiat s-a dispus la fond acordarea sporului de vechime și după acest moment fără a avea loc o nerespectare a noii legi de salarizare a magistraților.
În consecință, în baza art. 47,48 Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea, cu opinie majoritară, va admite în parte recursurilor pârâților și va modifica în parte sentința conform celor din dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursurile formulate de recurenții pârâți: Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin B împotriva sentinței civile 419/2008 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte, în sensul că perioada pentru care se va plăti sporul de vechime în muncă pentru reclamanți este: 20.11.2006 - 12.03.2007 în loc de 20.11.2006 - 31.03.2007 cum s-a dispus prin sentință.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge restul criticilor din recursuri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier șef secție
-
Opinie separată
În sensul admiterii în parte a recursurilor formulate de pârâți și respingerii pretențiilor reclamanților constând în plata dobânzii legale pentru perioada anterioară introducerii acțiunii.
Judecător
- -
Opinie separată
În dezacord cu opinia majoritară consider că în cauză se impunea a fi respinse pretențiile privind acordarea dobânzii legale pe perioada anterioară introducerii acțiunii.
În acest sens trebuie avut in vedere că obligațiile care au ca obiect o sumă de bani se pot executa întotdeauna în natură, de aceea neexecutarea unei astfel de obligații nu poate avea drept consecință la plata de despăgubiri compensatorii care ar trebui să constea tot într-o sumă de bani, ci numai la plata de despăgubiri moratorii (pentru întârziere). Potrivit art. 1088. Civil "la obligațiile care au drept obiect o sumă oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală" și "sunt debite din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept." Prin urmare legiuitorul condiționează acordarea dobânzii la obligațiile bănești de dovada punerii în întârziere a debitorului, ori, în speță reclamanta nu a făcut dovada punerii în întârziere a vreunuia dintre debitori înainte de introducerea acțiunii și nici nu sunt incidente prevederile legale care reglementează cazurile în care debitorul se consideră de drept pus în întârziere. Față de aceste motive acordarea dobânzii legale pentru perioada anterioară introducerii acțiunii dedusă judecății contravine dispozițiilor legale arătate mai sus. Este de menționat că legiuitorul nu a condiționat în nici un fel aplicarea acestor dispoziții de alte aspecte ce țin de izvorul sau natura obligației bănești.
Pe de altă parte, în literatura juridică și practica judiciară s-a subliniat că Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor la fel ca și reglementarea anterioară ( Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească ) au omis să precizeze natura juridică a raporturilor de muncă al acestora. De asemenea, nici documentele cadru adoptate de Consiliul European prin organele sale ca și cele adoptate de nu au abordat explicit sau implicit natura juridică a profesiei de magistrat.
Cu toate acestea, cu privire la aceste raporturi s-a pronunțat și Curtea Constituțională ( decizia 275/2002 MO 135/2003 ) și literatura de specialitate, în sensul că magistrații constituie o categorie profesională cu un specific aparte care exercită putere juridică și își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui - generis. De fapt raportul de serviciu al magistraților nu constituie altceva decât o formă specifică, atipică și unică a unui raport juridic de muncă.
Pornind de la aceste premise de necontestat se impune concluzia potrivit căreia raportul juridic de muncă este de natură contractuală.
Această natură contractuală mai sus evocată susține dispozițiile art. 1088 civ având în vedere că celălalt izvor juridic posibil al obligațiilor ( în afară de acte juridice ) respectiv faptele juridice (delicte și cvasidelicte) nu pot constitui izvor al obligației de plată în prezenta cauză. Altfel spus raporturile juridice de față sunt de natură contractuală-atipică, și nicidecum delictuală.
În acest sens trebuie amintit că toate izvoarele posibile de obligații ( conform Codului civil și literaturii de specialitate ) se reduc la două categorii principale: a) actele juridice ( contractele și cvasicontractele ) și b) faptele juridice ( delicte, cvasidelicte) ori este evident că raporturile juridice de muncă ale magistraților nu se pot încadra în cea de-a doua categorie.
De asemenea faptul că natura raportului de muncă al magistraților este una contractuală( atipică) rezultă și din definiția contractului ca fiind " acordul dintre două sau mai multe persoane pentru a constitui sau a stinge între dânșii raporturi juridice". Iată deci că un magistrat care deși nu a semnat un contract individual de muncă este totuși parte în cadrul unui raport juridic de dreptul muncii de natură contractuală în cadrul căruia drepturile și obligațiile părților sunt cele prestabilite prin legile speciale ce reglementează această profesie.
O concluzie contrară ar plasa acest raport juridic în sfera faptelor juridice ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, dispozițiile art. 1088 Cod civil sunt aplicabile și în ceea ce privește drepturile bănești rezultate din raporturi juridice de muncă
Judecător
- -
Red AP 23.05.2008
Dact AG 4.06.2008/ 3 ex
Jud fond T /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
