Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 445/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 445/
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții și, precum și recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN B, împotriva sentinței civile nr. 391/M din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților reclamanți și, precum și a recurenților pârâți Curtea De APEL BRAȘOV, Ministerul - Și Ministerul Economiei Și Finanțelor - Prin B și a intimaților pârâți Curtea de Apel Tg. M, Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova, Tribunalul Covasna și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, întâmpinările formulate de recurent pârât Ministerul - și intimat pârât Tribunalul Prahova.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, cât și față de motivele recursurilor, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 391/2008, Tribunalul Brașova respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Tribunalul Prahova.
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003-31.10.2004 invocată de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV,Ministerul -, Tribunalul Prahova.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții,ambii cu domiciliul ales la Curtea de APEL BRAȘOV,cu sediul în mun. B,B-dul - nr.5 în contradictoriu cu pârâții:
- MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B,str.- nr.17,sector 5;
-CURTEA DE APEL BRAȘOV,cu sediul în B,B-dul - nr.5;
- TRIBUNALUL MUREȘ,cu sediul în Târgu M,str.-,nr.30;
-CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ,cu sediul în Tg.M,str.- nr.1;
- TRIBUNALUL PRAHOVA,cu sediul în P,str.-.- nr.6;
-CURTEA DE APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,str.- -,nr.4;
- TRIBUNALUL COVASNA,cu sediul în Sf.G,str.- -,nr.2;
-MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR,cu sediul în B,str.- nr.17,sector 5 și în consecință:
A obligat pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI,CURTEA DE APEL BRAȘOV,CURTEA DE APEL PLOIEȘTI,CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ, TRIBUNALUL MUREȘ, TRIBUNALUL COVASNA, TRIBUNALUL PRAHOVA să calculeze și să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută lunară,începând cu data de 01.11.2004 și până la data pronunțării sentinței,drepturi actualizate în funcție de indicele de inflație și dobânda legală aferentă la data plății efective.
A obligat pe pârâți să facă modificările corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure și să vireze fondurile necesare executării obligațiilor mai sus menționate.
A respins restul pretențiilor reclamanților.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanții ȘI au chemat în judecată pe pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV si MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR,solicitând:
- obligarea pârâților sa calculeze si sa plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută lunară începând din data de 01.01.2003 si până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor;
- obligarea pârâților sa calculeze si sa plătească reclamanților si suma reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din anul 2004 începând cu data de 24 septembrie 2007 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești sentinței și pentru viitor;
- actualizarea sumelor stabilite potrivit punctelor anterioare, cu indicele de inflație și dobânda legală.
- să efectueze modificările corespunzătoare în carnetul de muncă;
- obligarea paratului MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Curtea de APEL BRAȘOV este neîntemeiata,deoarece nu are relevanta faptul ca,pe perioada 01.01.2003-01.07.2005,aceasta parata nu avea calitatea de ordonator secundar de credite.
La momentul solicitării drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni,Curtea de APEL BRAȘOV are calitatea de ordonator de credite,astfel încât poate sta in judecata,in calitate de parata.
In consecință,instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Curtea de APEL BRAȘOV.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B,in calitate de mandatara, instanța constată că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ca urmare, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pe perioada 01.01.2003- 31.10.2004 este întemeiată,urmând a fi admisă, având in vedere prevederile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958,coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din același act normativ,precum și art.283,alin.1,lit. c din Codul Muncii potrivit cărora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Pe fondul cauzei,instanța constată că reclamanții au calitatea de judecători la Curtea de APEL BRAȘOV,așa cum rezultă din carnetele de muncă de la dosar, însă au desfășurat activitate de judecător pentru perioada în cauză și la alte instituții respectiv Tribunalul Covasna, Judecătoria Sinaia, Tribunalul Prahova, Tribunalul Tg.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr.50/1996.
Măsura eliminării sporului de risc si suprasolicitare nervoasa pentru magistrați si personalul auxiliar de specialitate nu se justifică,întrucât limitarea drepturilor nu era " necesară într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri ".
In concluzie,prin abrogarea art. 47 din Legea 50/1996,a fost încălcat dreptul reclamanților la bun, acesta constând in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
In ceea ce privește petitul privind acordarea sporului de confidențialitate de 15%,instanța a constatat ca acesta este neîntemeiat,pentru următoarele considerente:
Reclamanții nu au beneficiat si nu beneficiază nici in prezent de aceste drepturi salariale,neexistând un act normativ care să prevadă acordarea sporului de confidențialitate categoriei magistraților.
Este adevărat ca acest spor a fost recunoscut prin lege anumitor categorii de funcționari publici,dar aceste dispoziții legale nu pot fi extinse si la categoria magistraților,deoarece aceasta nu este prevăzut expres in actul normativ(Legea nr.444/2006).
Nu poate fi reținută nici discriminarea de aceste categorii de funcționari publici care beneficiază de acest spor,deoarece categoria magistraților si cea a funcționarilor publici nu se afla in situații comparabile,pentru a li se aplica același tratament juridic.
In cauza nu sunt incidente dispozițiile art.2 alin.1 din OG nr.137/2000,deoarece,pe de-o parte,nu este îndeplinită condiția situațiilor comparabile,așa cum s-a arătat anterior,iar pe de alta parte,nu poate fi determinat criteriul de discriminare.
de aceste considerente,instanța a respins pretențiile reclamanților referitoare la sporul de confidențialitate si la actualizarea acestuia,ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Ministerul - și reclamanții, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A.În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, sentința este criticată pentru faptul că nu a fost soluționată în mod corect excepția lipsei calității procesual pasive a acestei recurente pentru perioada 7.11.2004 - 1.07.2005, perioadă în care Curtea de Apel nu avea calitate de ordonator de credite și implicit căderea de a solicita și aloca drepturi de natura celor ce fac obiectul pretențiilor reclamanților. Se mai arată că reclamanții nu au fost angajați ai Curții de APEL BRAȘOV pentru toată perioada pentru care ridică pretenții aceștia desfășurând-și activitatea în cadrul Tribunalul Covasna, M și alte instanțe, iar obligația de a plăti sumele de bani solicitate, revine acestuia.
O altă critică, vizează fondul cauzei, arătându-se că art. 47 din legea 50/2000 a fost abrogat expres prin art. 42 din OG 83/2000 și prin acest lucru nu s-a dorit diminuarea salariului magistraților ci modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești.
Acordându-se astfel drepturi salariale care nu sunt prevăzute de nici un act normativ, instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
În speță nu sunt incidente nici disp. art. 1 ale Protocolului adițional 1 al CEDO, pentru că la alin. 2 se stipulează că " prevederile precedente nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor pentru interesul general".
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta. Apreciază că aplicarea dobânzii legale și actualizarea cu indicele de inflație pentru sumele constând în spor de 50% nu se justifică.
. Ministerul - critică sentința pentru faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare. Prin abrogarea acestui spor nu s-a ajuns la diminuarea salariului ci dimpotrivă s-a dorit crearea unui sistem de salarizare diferit, bazat pe principii noi.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs faptul că art 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun, ci se aplică numai în privința bunurilor actuale ale reclamantului, care nu se poate plânge de o atingere de dreptul său de proprietate, câtă vreme nu demonstrează existența lui. Acest protocol nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care legislația internă nu îl prevede. Sentința este criticată și sub aspectul acordării simultane a dobânzii legale și actualizate cu indicele de inflație a creanței reclamanților cât și sub aspectul datei de la care curge dobânda legală.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. aret. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, pentru perioada în care nu a avut calitatea de ordonator de credite, instanța nu poate primi această critică, întrucât calitatea procesuală activă sau pasivă trebuia analizată prin prisma raportului juridic dedus judecății, sau, dacă acțiunea poate fi promovată sau nu, în contradictoriu cu respectiva parte. Legitimarea procesuală se raportează la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată. Ori în speță, fiind vorba de un litigiu de muncă, este neîndoielnic faptul că angajatorul are calitate procesual pasivă, chiar dacă pentru un anumit interval de timp, nu a avut calitate de ordonator de credite. Curtea de Apel este instanță cu personalitate juridică, în circumscripția căreia funcționează mai multe tribunale și un tribunal specializat, iar la rândul lor acestea au mai multe judecătorii, printre care și Judecătoria Făgăraș unde își desfășoară activitatea reclamanții ca judecători. În calitate de angajatori, toți pârâții, au legitimarea unor subiecți pasivi ai încălcării dreptului dedus judecății, și au implicit calitate procesual pasivă. Prim urmare critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a Curții de APEL BRAȘOV,pentru perioada în care nu a fost ordonator de credite, nu poate fi primită.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește restul criticilor din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamanților sunt întemeiat, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamanților au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Criticile recurentului Ministerul Jusstiției cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept nefiind vorba de o dobândă contravențională( și - Teoria generală a obligațiilor).
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță( dec 668/2008, dosar - reținând că dobânda este datorată cu titlu de daune interese fără ca creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă putând fi acordată în paralel cu reactualizarea creanței, de la aceeași dată.
Împotriva sentinței au formulat recurs și reclamanții, în termen, motivat, criticând sentința pentru respingerea pretențiilor constând în spor de confidențialitate de 15% și neacordarea sporului de 50% și pentru viitor, deci după data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței de fond.
Față de acest recurs au formulat întâmpinare Ministerul - și Tribunalul Prahova solicitând respingerea.
Prin urmare, în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul acestora și va modifica sentința în sensul că va lua act de renunțarea la judecată a acestor pretenții, conform art. 246 alin.. 1 și 4 Cod procedură civilă raportat la art 247 pct. 5 Cod procedură civilă și art. 316 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește critica din recursul reclamanților cu privire la acordarea și pentru viitor a sporului de 50%, Curtea, în accepțiunea deciziei de recurs în interesul legii nr. 21/10.03.2008 care constată că " magistrații [----] au dreptul la sporul de 50% calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001", ținând cont și de caracterul raportului obligațional dintre părți care echivalează cu un raport juridic de muncă atipic ce intră sub incidența art. 291 Cod procedură civilă și 110 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează a reține că în baza dispozițiilor legale mai sus invocate pretențiile reclamanților reprezintă prestații periodice cu executare succesivă și se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unor prestații periodice.
Prin urmare sentința va fi modificată și în sensul recunoașterii acordării acestor drepturi salariale și pentru viitor. ( respectiv după data rămânerii irevocabile a sentinței atacate) și până la noi dispoziții legale în materie.
În mod implicit instanța va dispune obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare sumelor constând în sporuri de 50% pentru perioada menționată și va dispune și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă a reclamanților cu privire la acordarea acestui spor până la noi dispoziții legale în materie.
Critica recurenților reclamanți cu privire la neacordarea sporului de 15% nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Reclamanții nu au beneficiat și nu beneficiază nici în prezent de drepturile salariale solicitate, neexistând un act normativ care să prevadă acordarea sporului de confidențialitate categoriei magistraților.
Este adevărat că acest spor a fost recunoscut prin lege unor categorii de funcționari publici, dar aceste dispoziții legale nu pot fi extinse și la categoria magistraților câtă vreme acest lucru nu este prevăzut expres în actul normativ respectiv (Legea 444/2006).
Nu poate fi reținută nici discriminarea față de funcționarii publici și față de personalul CDCD care beneficiază de acest spor deoarece aceste categorii de subiecte nu se află în situații comparabile, respectiv prestează activități diferite și beneficiază de legi de salarizare diferite.
De asemenea, nu sunt incidente nici prevederile art.2 alin.2 din OG nr. 137/2000 întrucât, nu este îndeplinită condiția situației comparabile, iar fără această premisă obligatorie nu se poate pune problema nici a criteriului de discriminare.
În altă ordine de idei pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia dispozițiile legale invocate sunt discriminatorii întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Convenția României cât și de art. 23 din Declarația Universală a Dreptului Omului.
Cu privire la acest aspect curtea reține că instanțele ordinare pot fi sesizate doar în legătură cu constatarea faptului că o lege este aplicată în mod discriminatoriu subiecților de drept cărora li se adresează, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie și nici extinderea aplicării ei altor subiecți de drept.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta este în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respectivei norme, în caz contrar actul de justiție căzând în derizoriu.
În plus, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut prin Hotărârea nr.437/5.11.2007 în cadrul unei spețe similare că nu există aspecte care să intre sub incidența art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin urmare, la acest moment la care deja este dezlegată problema de drept cu privire la incidența OG 137/2000, a se face abstracție de efectele hotărârii, este nelegal, instanța de judecată neputând să infirme cele constatate de CNCD prin Hotărârea 437/2007 decât în cazul în care se dovedește că, atacată fiind în contencios administrativ, această hotărâre a fost înlăturată. Chiar dacă nu are caracter obligatoriu, această hotărâre are forță probantă în cauză și nu poate fi înlăturată decât printr-un contraînscris.
În lipsa oricărei alte dovezi, Hotărârea 437/2007 își va produce efecte.
Este adevărat că această hotărâre a CNCD se pronunță cu privire la inexistența discriminării izvorâtă din neacordarea sporului de 15% pentru personalul auxiliar din cadrul parchetelor, personal care posedă certificate ORNIS, însă raționamentul juridic al CNCD în interpretarea art.2 alin.1 din OG 137/2000 raportat la dispozițiile Ordinului 19/26.01.2006 și la art.3 din Legea 444/2006 pe care își fundamentează pretențiile reclamanții, este aplicabil și situației invocate în speță de reclamanți, considerată situație discriminatorie raportat la alte categorii de persoane din instituțiile publice care au acest spor.
Aceasta este "situația comparabilă" în sensul art.2 alin.1 din OG 137/2000 invocată de recurenți, însă, în mod corect s-a concretizat că nu poate fi apreciată ca faptă discriminatorie neprevederea sporului de confidențialitate inserat în art.3 din Legea 444/2006 și în favoarea acestei categorii de personal.
Textul legii este clar, se referă într-adevăr la "cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională", deci implicit se poate interpreta că procurorii militari beneficiază de acest spor, însă aceștia nu se află în "situație comparabilă" cu reclamanții, deoarece potrivit art.1 alin.2 OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale procurorilor judecătorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției "Salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor militar se asigură de Ministerul Apărării Naționale, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și reglementărilor referitoare la drepturile materiale și bănești specifice calității de militar activ. Salarizarea și celelalte drepturi ale procurorilor militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție se asigură de aceasta, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și reglementărilor referitor la drepturile materiale și bănești specifice calității de militar activ".
Salarizarea acestei categorii de procurori cunoaște și prevederi legale speciale pentru considerentul că, au statut de unitate militară cu indicativ propriu.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că nu pot fi aplicabile dispozițiile OG 137/2000 cu modificări, în speță, deciziile de practică judiciară neputând impune o soluție identică în cauză, neconstituind izvor de drept.
În consecință, instanța va respinge aceste pretenții din recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurenții pârâți: Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul -, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B împotriva sentinței civile nr. 391/2008 a Tribunalului Brașov.
Admite în parte recursul formulat de recurenții reclamanți și împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâții Tribunalul Covasna, Ministerul -, Curtea de APEL BRAȘOV să calculeze și să plătească fiecărui reclamant sporul de 50% din indemnizația de bază brută lunară și pentru viitor, respectiv după data pronunțării sentinței de fond ( 18.02.2008) și până la intervenția legislativă, actualizat cu indicele de inflație până la plata efectivă și să efectueze modificările corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Respinge restul pretențiilor din recurs.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red AP 14.05.2008
Dact AG 21.05.2008/ 3 ex
Jud fond T /CT
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
