Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4484/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4484
Ședința din Camera de Consiliu din data de 11 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 04 Iunie 2008, privind recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.286/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante, -a, și intimații pârâți Tribunalul Mehedinți și Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect, drepturi bănești.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 Iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 11 Iunie 2008.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 286/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, cu, Curtea de APEL CRAIOVA, și Tribunalul Mehedinți.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor și prima de concediu de odihnă pentru anul 2004, actualizată în raport de inflație la data plății.
S-a luat act că reclamanta -a, a renunțat la acțiune.
S-a respins acțiunea reclamantei, cu același domiciliu ales.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Art.411din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorităților judecătorești, republicată cu modificările și completările ulterioare a prevăzut dreptul magistraților de a li se acorda o primă cu ocazia plecării în concediu.
bugetare pe perioada 2001 - 2006 nu au permis acordarea acestor prime, prevederile bugetare susmenționate fiind suspendate prin legi bugetare anuale.
Această situație a determinat valorificarea acestui drept prin intermediul instanței judecătorești.
Pentru a preîntâmpina cheltuielile bugetare suplimentare, prin OUG 146/2007, s-a reglementat modalitatea de plată a primelor cu ocazia plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legi bugetare anuale.
Art.1 alin.2 din OUG 146/2007, prevede că intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței, printre alții și personalul auxiliar din Ministerul Justiției, omițându-se a se referi și la categoria magistraților.
Excluderea magistraților din categoria persoanelor care beneficiază de prevederile OUG 146/2007 și referirea numai la categoria personalului auxiliar din sistemul justiției creează o gravă discriminare între cele două categorii profesionale, salarizate în baza aceleiași legi, în vigoare pentru perioada din litigiu, așa cum este definită prin art.2 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Pentru a înlătura această discriminare, conform art.27 din OG nr.137/2000, reclamantele sunt îndreptățite să primească despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Aceste despăgubiri constau în acordarea primelor de vacanță pe perioada solicitată, actualizate cu indicele de inflație, conform art.5 din OUG nr.146/2007.
Față de acestea, s-a considerat neîntemeiată susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că prin Decizia XXIII pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001 - 2002, deoarece așa cum s-a arătat mai sus, dreptul prevăzut de art.41 din Legea nr.50/1996 cu modificările și completările ulterioare a fost doar suspendat și nu abrogat, suspendare care nu echivalează cu pierderea dreptului conferit de lege.
Referitor la reclamanta, s- reținut că aceasta a primit drepturile bănești reprezentând primă concediu odihnă pe anul 2004, așa cum rezultă din adeverința nr. 163/29.01.2008 emisă de Biroul contabilitate din cadrul Tribunalului Mehedinți, astfel că acțiunea acesteia va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticile aduse fiind, în esență, următoarele:
Ministerul Justiției este lipsit de calitate procesuală pasivă, având în vedere, temeiul juridic reținut, acela al unei situații discriminatorii.
De asemenea, pe fond arată că magistrații nu pot beneficia de prima de concediu pentru perioada aferentă anului 2004, ci doar pentru perioada 2001-2002, așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXIII din data de 132.12.2005.
Ministerul Justiției arată că în cauza de față, nu poate fi vorba despre existența unei " compatibilități" sau " analogii" între situația magistraților și celelalte categorii de personal din sistemul justiției, iar jurisprudența Curții Constituționale s- exprimat în sensul că principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 din Constituția României presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci presupune soluții diferite pentru situații diferite.
Recurentul invocă temeiul juridic al recursului ca fiind prevederile art. 304 pct.9 coroborate cu cele ale art.312 din Codul d e procedură Civilă.
Analizând legalitatea sentinței pronunțate prin prisma criticilor formulate în raport de dispoz. aer. 3041și art. 304 pct.9 pr.civilă. văzând actele și lucrările dosarului, se apreciază că recursul nu este fondat, din următoarele considerente:
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Justiției, aceasta nu este întemeiată, dată fiind existența raporturilor juridice specifice, asimilate unor raporturi de muncă, între reclamanți și acest pârât.
Nici susținerea privitoare la faptul că discriminarea la care face referire instanța de fond nu rezultă din modul de integrare și de aplicare a legii, nu poate fi primită deoarece prima instanță a reținut că dreptul reclamanților prevăzut de art. 41 din Legea 50/1996 cu modificările și completările ulterioare, a fost doar suspendat și nu abrogat, suspendarea acordării unui drept nefiind echivalentă cu pierderea dreptului.
În mod corect prima instanță a reținut că prin dispozițiile OUG nr. 27/2006 dreptul la acordarea primelor de concediu a fost prevăzut în continuare pentru magistrați.
Cât privește susținerea că reclamanții nu se află în situații comparabile sau analoge cu celelalte categorii de personal din cadrul sistemului judiciar, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut existența unei fapte discriminatorii, dat fiind faptul că, în cadrul aceluiași sistem, categorii profesionale salarizate în baza aceleiași legi, în vigoare pentru perioada reclamată, sunt tratate diferențiat cu privire la acordarea primei de concediu de odihnă.
În considerarea celor expuse, în raport de dispozițiile art. 312 alin. 1 C:pr.civilă, recursul urmează a fi respins, iar sentința va fi menținută ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.286/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante, -a, și intimații pârâți Tribunalul Mehedinți și Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.Fl.
Tehn./Ex.2/02.07.2008
/ și
Fl.
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Marian Lungu
