Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 450/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6116/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.450/
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă SC SA - Membru Grup, împotriva încheierii de ședință din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-pârâtă SC SA, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Din oficiu, în baza art.303 alin.1 și art.306 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea invocă excepția nulității recursului întrucât recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a depune motivele de recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 30.09.2009, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția de necompetență teritorială invocată de către pârâta SC "" SA; a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art.286, art.287 și art.288 din Legea nr.53/2003, art.74, art.75 și art.77 din Legea nr.168/1999, art.164 Cod pr.civilă.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
n raport de prevederile art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată - Curtea Constituțională nu se putea pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției.
Într-o atare situație nu se impunea sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acestora, întrucât prin invocarea excepțiilor sus menționate, s-a pus în discuție modul de aplicare a unor norme legale, raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, ceea ce este altceva decât constituționalitatea lor, decurgând din conformitatea cu dispozițiile constituționale.
Pe de altă parte, verificând conform dispozițiilor art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în alin.1,2 și 3 ale aceluiași articol, instanța de fond a constatat neîndeplinirea condiției ca, de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei.
A statuat Tribunalul că dreptul dedus judecății nu este guvernat de dispozițiile art.286, 287, 288 Codul muncii, art.74, 75 și 77 din Legea nr.168/1999, întrucât acestea vizează procedura de soluționare a litigiilor de muncă, pentru care legiuitorul a instituit un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun.
Ori, prin instituirea acestor excepții procedurale nu se încalcă dispoziții constituționale și nici nu se lezează garanțiile procedurale care asigură desfășurarea unui proces echitabil și într-un timp rezonabil în interesul legitim al fiecăreia dintre părți.
Mai mult, prin reglementarea unor reguli procedurale speciale în soluționarea conflictelor de muncă se dă satisfacție principiului celerității în activitatea de judecată și are menirea de a determina justițiabilii - în special angajatorii să acționeze cu diligentă și bună credință, să nu tergiverseze soluționarea cauzei.
În acest context, pârâta nu avea interes de a invoca excepția de neconstituționalitate a unora dintre dispozițiile legale criticate, așa încât s-a apreciat că scopul urmărit de aceasta nu a fost cel de a obține verificarea de către Curtea Constituțională a conformității textelor cu legea fundamentală, ci numai efectul stabilit de lege, ca efect al invocării excepției, și anume, suspendarea cauzei până la soluționarea excepției.
Cât privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art.164 Cod procedură civilă pe considerentul că acestea stabilesc facultatea și nu obligația instanței de a lua măsura conexării cauzelor, s-a constatat că prin posibilitatea conferită instanței de a aprecia asupra oportunității acestei măsuri, care se dispune doar în interesul unei mai bune judecăți a cauzelor, se evită de fapt prelungirea artificială și nejustificată a procesului și se asigură părților exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință, fără a aduce atingere drepturilor și1intereselor legitime ale celorlalte părți.
De asemenea, prin acordarea posibilității judecătorului de a cenzura în fiecare caz utilitatea conexării nu se antamează astfel fondul cauzei.
Susținerile potrivit cărora prevederile criticate ar fi contrare dispozițiilor art.6, privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu au fost primite, dimpotrivă prin dispozițiile speciale prevăzute de legea pentru soluționarea conflictelor de muncă se urmărește tocmai soluționarea acestor cauze într-un termen rezonabil și în interesul fiecăreia dintre părți.
Împrejurarea că instanțe de același grad asupra aceleiași chestiuni au pronunțat hotărâri diferite nu aduce atingere vreunei norme constituționale, în sistemul nostru de drept recunoscându-se valența de izvor de drept doar deciziilor pronunțate în recursurile în interesul legii.
În raport de cele expuse și examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată, din perspectiva dispozițiilor art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci, numai asupra înțelesului său, contrar Constituției, și din perspectiva dispozițiilor art.126 și art.124 pct.3 din Constituția României prima instanță a constatat că nu se impunea sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Normele de drept invocate reflectă principiul disponibilității părții, legiuitorul lăsând la dispoziția acestuia modalitatea de reprezentare a membrilor de sindicat prin intermediul organizațiilor sindicale în vederea desfășurării procesului cu celeritate.
Niciunul dintre principiile constituționale arătate de către pârâtă nu a fost apreciat a fi încălcat de normele legale pentru care s-a invocat neconstituționalitatea.
Ca atare, în raport de dispozițiile art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992, republicată, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.286, art.287 și art.288 Codul muncii, art.74, art.75 și art.77 din Legea nr.168/1999 și a art.164 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA - Membru Grup, dar fără a-l motiva în termenul prevăzut de art.303 alin.1 Cod pr.civilă, sens în care Curtea, din oficiu, la termenul din data de 28 ianuarie 2010 invocat excepția nulității recursului, în baza dispozițiilor sus menționate coroborate cu dispozițiile art.306 alin.1 Cod pr.civilă.
Față de excepția nulității recursului sus menționată, Curtea va constata următoarele:
Potrivit prevederilor art.303 alin.1 Cod pr.civilă, recursul urmează a se motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Raportat la aceste dispoziții, instanța de control judiciar, constatând că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a depune motivele de recurs în condițiile stipulate de art.303 alin.1 Cod pr.civilă, va constata nul recursul formulat, în baza art.306 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA - Membru Grup, împotriva încheierii de ședință din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LU.
Dact.LG/2 ex./10.02.2010
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
