Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 455/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 455
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.2219 din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA Tg J, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru intimata pârâtă lipsind recurentul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recurentul reclamant a depus prin serviciul registratură cerere de amânare pentru angajarea unui apărător.
Reprezentantul intimatei pârâte, consilier juridic, se opune cererii de amânare, întrucât în cauză a mai fost admisă o cerere pentru pregătirea apărării la cererea recurentului reclamant.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de recurentul reclamant, constatând că în cauză s-a mai acordat un termen pentru pregătirea apărării pentru termenul din data de 23 noiembrie 2009, de la acea dată până la termenul de azi existând suficient timp pentru asigurarea apărării.
Constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Reprezentantul intimatei pârâte, consilier juridic solicită respingerea recursului declarat de reclamant, conform motivelor invocate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.2219 din 09 aprilie 2009, Tribunalul Gorja respins acțiunea formulată de petitionarul, in contradictoriu cu intimata SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin cererea precizată, petiționarul a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata, să se dispună obligarea acesteia la reîncadrarea pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale pe perioada iunie 2007-18.12.2008.
Petiționarul a lucrat în cadrul intimatei SC SA Tg.-J în perioada 1983-2008 așa cum rezultă din carnetul de muncă.
La data de 18.11.2008 petentul a fost înștiințat de șeful de secție,de prevederile Deciziei nr.45/03.11.2008 a Consiliului de Adinistrație privind reorganizarea secției Cherestea, a sectorului semifabricate.
Prin decizia nr. 474 din 18.12.2008 petentului i-au încetat raporturile de muncă cu intimata în baza art. 65 al. 1 din codul muncii.
Din nota explicativă nr.11078/25.11.2008 a rezultat că petentul dorește ca, în situația în care sectorul de activitate a suferit reorganizarea, să primească alt loc de muncă conform codului muncii potrivit pregătirii profesionale sau dacă nu, încheierea contractului individual de muncă cu art 65, al. 1.
Din actele depuse la dosarul cauzei-filele38-57, instanța de fond a reținut că in cadrul intimatei a avut loc o reorganizare efectivă și reală, acest lucru rezultând din Hotărîrea AGA nr. 65/29.11.2007 prin care s-a mandatat Consiliul de Administrație pentru reorganizarea și restructurarea unității cât și din decizia nr. 45/03.11.2008 a Consiliului de Administrație prin care s-a aprobat modificarea organigramei societății la Secția Cherestea și restructurarea de posturi pentru cei care nu au fost posturi vacante.
Pentru aceste considerente văzând și prev. codului muncii instanța de fond a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul, reclamantul a arătat că instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului și elucidarea tuturor împrejurărilor cauzei, că a schimbat sensul neîndoielnic și obiectul acțiunii inițiale, în care a solicitat plata unor drepturi compensatorii, drepturi salariale și daune morale ce i se cuveneau.
A susținut recurentul că instanța de fond trebuia să se pronunțe pe capetele de cerere formulate în acțiunea inițială, în condițiile în care societatea pârâtă nu a procedat la repunerea sa în situația anterioară și că, neprocedând în acest mod, instanța de fond nu a analizat fondul cauzei și toate capetele de cerere, nemotivând în niciun fel neacordarea unui salariu mini solicitat la punctul 1 din acțiune, a diferențelor salariale cuvenite, a certificatelor de acționar sau a daunelor morale.
Consideră recurentul că, pentru aceste motive, sunt aplicabile prevederile art.304 alin.7,8 și 9.pr.civ. și solicită ca, în situația în care instanța de recurs apreciază că nu se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, să dispună, în subsidiar, acordarea cel puțin a unui salariu minim prevăzut de art.78(1) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, salariu la care se consideră îndreptățit, în condițiile în care încetarea contractului de muncă a fost dispusă pentru motive care nu țin de persoana sa.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând că instanța de fond a examinat și judecat cauza având în vedere poziția procesuală a reclamantului care și-a restrâns capetele de cerere numai la contestarea deciziei de restructurare și a solicitat reîncadrarea în plata drepturilor salariale.
A mai susținut intimata, în cuprinsul întâmpinării, că în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata contravalorii a cel puțin un salariu compensatoriu, această constituie o cerere nouă în recurs formulată contrar prevederilor art.294 pr.civ. rap. la art.316 pr.civ. iar pe fond reclamantul nu este îndreptățit la plata salariului compensatoriu, întrucât acesta se acordă la desfacerea contractului de muncă prin concediere colectivă, iar reclamantului i-a încetat contractul de muncă prin concediere individuală pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că acțiunea introductivă promovată de reclamant la 12.02.2009 cuprinde mai multe capete de cerere ce vizau și plata unor drepturi salariale, eliberarea unor certificate de acționar, efectuarea de mențiuni în cartea de muncă, plata de daune morale, însă în ședința publică din 26.03.2009 reclamantul și-a restrâns cererea de chemare în judecată doar la contestarea deciziei de restructurare, solicitând reîncadrarea cu plata drepturilor salariale. Declarația reclamantului de restrângere a obiectului acțiunii a fost consemnată în scris și semnată de către acesta, aflându-se la fila 63 din dosarul de fond.
Față actul de dispoziție al reclamantului, instanța de fond nu se putea pronunța decât asupra obiectului acțiunii cu care a rămas învestită, în urma restrângerii acesteia.
Potrivit art.129 alin.6 pr.civ. "în toate cazurile, judecătorii hotărăscnumai asupra obiectului cererii deduse judecății".
În cauză, obiectul cererii deduse judecății a fost fixat de reclamant, care a înțeles să-l limiteze conform declarației din 26.03.2007 la contestarea deciziei de încetare a contractului de muncă, reîncadrarea sa, cu plata drepturilor salariale, contestația asupra căreia instanța de fond s-a și pronunțat, examinând legalitatea acesteia și argumentând în fapt și în drept, în considerentele hotărârii, soluția de respingere adoptată.
În aceste condiții, nu se poate invoca o necercetare a fondului cauzei, pe considerentul că instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a motivat neacordarea unui salariu minim solicitat la punctul 1), a diferențelor salariale cuvenite, certificatelor de acționar și daunelor morale, din moment ce instanța de fond nu a mai rămas învestită cu judecarea acestor capete de cerere, urmare a restrângerii acțiunii inițiale de către reclamant.
De asemenea, Curtea apreciază că, față de obiectul acțiunii stabilit și precizat de reclamant la instanța de fond, solicitarea acestuia din motivele de recurs de acordare a cel puțin unui salariu compensatoriu, constituie o cerere nouă în recurs, asupra căreia prima instanța de recurs nu s-a pronunțat, nerămânând învestită cu soluționarea sa și pe care Curtea nu o poate examina pentru prima dată în calea de atac, cererea fiind inadmisibilă, conform art.316 rap. la art.294 pr.civ.
Cum, în recurs, reclamantul nu a adus critici în concret cu privire la modul de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei de încetare a contractului de muncă, ce a constituit obiectul cererii deduse judecății, ci a formulat critici numai cu privire capete de cerere la judecarea cărora a renunțat implicit prin declarația de restrângere a acțiunii, recursul declarat este nefundat.
Drept urmare, față de considerentele expuse anterior, Curtea urmează ca în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. să respingă ca nefundat recursul promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.2219 din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA Tg
Obligă recurentul la 416,50 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.-
10.02.2010
Jud.fond /
Președinte:Florența Carmen CojocaruJudecători:Florența Carmen Cojocaru, Marin Covei, Lucian
