Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 457/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 457
Ședința publică din data de 01 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1672 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-reclamant și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, având în vedere că recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamantul a chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetele de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și respectiv Tribunalul Prahova, pentru a fi obligați la plata sporului de vechime către reclamant pentru perioada 01.01.2001-22.03.2004, la valoarea actualizată în raport de inflație începând de la data nașterii dreptului și până la data plății, efectuându-se cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii a susținut reclamantul că sporul de vechime în perioada arătată i se cuvenea acestuia prin Legea nr.50/1996 deși ulterior a fost adoptată Ordonanța Guvernului nr.83/2000 care însă nu a abrogat art.33 din legea menționată care rămâne în vigoare și aceasta în condițiile în care personalul auxiliar de specialitate a beneficiat neîntrerupt de acest spor, inclusiv în prezent.
S-a mai arătat în motivarea acțiunii că pentru perioada anterioară celor 3 ani dreptul la acțiune nu s-a prescris deoarece a fost pronunțată decizia nr.XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în interesul legii prin care s-a stabilit că dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996 se interpretează în sensul că magistrații beneficiau de sporul de vechime și pentru perioada anterioară.
Intimatul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței materială a instanței față de prevderile art.36 alin.3 din OUG nr.27/2006, competența soluționării cauzei revenind Curții de Apel București, precum și excepția prrescripției dreptului la acțiune în baza art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958.
Totodată, același pârât a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor care să fie obligat să includă alocarea sumelor necesare pretențiilor solicitate, luându-se act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr.1672 din 19 decembrie 2007 respins excepția necompetenței materiale a instanței ca și cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiate și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât, acțiunea fiind respinsă ca prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că prezenta cauză este litigiu de muncă ce cade sub incidența dispozițiilor Codului muncii, iar față de obiectul cauzei nu sunt incidente dispozițiile speciale ale nr.OUG27/2006 și pentru perioada 01.01.2001-02.03.2004, față de data intentării acțiunii-6 noiembrie 2007- această acțiune este prescrisă în raport de art.1 și 3 din Legea nr.167/1958, fiind împlinit termenul de 3 ani în condițiile în care decizia în interesul legii invocată nu constituie o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea acesteia și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Criticând sentința reclamantul a susținut că acțiunea nu este prescrisă deoarece sunt incidente dispozițiile art.17 alin 1 și 2 din Deceretul nr.167/1958 privind ștergerea prescpripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție față de Ordinul nr.903/C/28.03.2003 al Ministrului Justiției prin care s-a constituit Comiteul mixt de soluționare a problemelor de natură salarială ale magistraților, iar prin Ordinul nr.3/C/11.01.2005 Ministerul Justiției și-a asumat obligația achitării drepturilor salariale, aceasta în condițiile în care a fost pronunțată și decizia în interesul legii mai sus invocată prin care au fost recunoscute fără echivoc drepturile bănești ale magistraților, ce reprezintă spor de vechime.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat.
Reclamantul a introdus acțiunea ce formează obiectul cauzei de față la data de 6 noiembrie 2007, iar perioada pentru care a solicitat acordarea sporului de vechime este 01.01.2001-22.03.2004 când acesta și-a încetat activitatea prin pensionare.
Conform prevederilor art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 termenul de prescripție extinctivă a formulării unei acțiuni de natură patrimonială este de 3 ani care în speță este în mod evident împlinit la data intentării acțiunii așa cum mod corect a reținut și prima instanță.
Emiterea celor două ordine invocate de reclamant în motivele de recurs ca și pronunțarea deciziei în interesul legii de către instanța supremă nu constituie cauze de întrerupere a cursului prescripției în sensul art.17 din Decretul nr.167/1958, prevederi care sunt de strictă și limitativă interpretare.
Așa fiind, soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele și nesuzistând cauze de nulitate ale acesteia în sensul art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art.312 din același cod.
Pentru aceste motive
În nmele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1672 din 19 decembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetele de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - --- - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./08.05.2008
Dosar fond - -- Tribunalul Prahova
Judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
