Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 458/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 458/CM
Ședința publică din 23 iulie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
Pe pronunțarea asupra recursurilor civile formulate de: recurentele - reclamante: și, ambele cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Mangalia --, județ și recurentul pârât-intimat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN, cu sediul în C, b-dul. -. - nr. 18, județ C, împotriva sentinței civile nr. 83/CM/25.11.2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, OG, toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Mangalia, cu sediul în M,-, județul C și intimații - pârâți: TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în constanța,-, județul C, și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție - primă de vacanță.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 22.07.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 23.07.2009, dată la care a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la data de 16.09.2008 LA Tribunalul Constanța sub NR-, reclamanții, OG, și - personal auxiliar de specialitate și conex, precum și personal contractual din cadrul Judecătoriei Mangalia - au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor bănești cuvenite pentru anul 2006 cu titlu deprimă de vacanță, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
În considerente s-a arătat că potrivit art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, Magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
În speță, drepturile solicitate prin prezenta acțiune nu au fost acordate reclamanților, întrucât prin art. 3 alin. 2 din nr.OUG 33/2001 a fost suspendată aplicarea prevederilor sus-citate până la 01.01.2002, iar prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, termenul de suspendare a aplicării acestor prevederi a fost prelungit până la 31.11.2002.
Ulterior, prin art. 50 alin. 2 din nr.OUG 177/2002 modif. prin Legea nr. 347/2003, art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, însă cât privește drepturile personalului auxiliar, acestea au continuat să fie reglementate prin actul normativ arătat.
Suspendarea aplicării art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 a operat succesiv în temeiul Legii nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 și art. 8 alin. 5 din Legea nr. 511/2004.
Prin dispozițiile art. 5 alin. 5 al Legii nr. 379/2005 s-a dispus suspendarea prevederilor privind acordarea primelor de vacanță până la 31.12.2006.
Reclamanții au apreciat că în mod greșit pârâții nu au procedat la acordarea drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu pe anul 2006, întrucât perioada suspendării a operat până la 31.12.2006, iar dreptul salariaților a continuat să existe.
Conform art. 41 alin. 2 din Constituția României, Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 411din Legea nr. 50/1996, art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, art. 269 și 283 alin. 1 lit.c Codul muncii.
Prin întâmpinare, MINISTERUL JUSTIȚIEI a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâtul a invocat în apărare dispozițiile ar. 329 alin 3 Cod proc. civilă, prin raportare la Decizia nr XXIII pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 31/2005, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pârâtul. Justiției a arătat, astfel, că prin decizia invocată s-a statuat în sensul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001 - 2002, astfel cum a fost reglementat dreptul prin art. 411din Legea nr. 50/1996.
S-a apreciat că în speță este pe deplin incidentă motivația instanței supreme conform căreia de la data intrării în vigoare a nr.OUG 177/2002 a încetat să mai subziste acest drept, nemaiputând fi pretins după această dată (01.01.2003 ).
În soluționarea problemei de drept cu care a fost învestită Înalta Curte, anume momentul când s-a născut dreptul la acțiune pentru calculul și plata primei de concediu, aceasta a stabilit că,dreptul la acțiune pentru calculul și plata primei de concediu s-a născut la data de 1 ianuarie 2003, când a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare a prevederilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000.
Prin întâmpinarea depusă Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin DGFP a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor motivat de faptul că în litigiul dedus judecății Ministerul are calitatea de terț,iar în raporturile de muncă părți nu pot fi decât salariații și patronatul. În susținerea excepției au invocat și faptul că Ministerul are ca atribuții conferite de lege pe aceea de a întocmi proiectele bugetelor la propunerea ordonatorilor principali de credite în speță Ministerul d e Justiție.
Prin adresa din 05.07.2007 a Tribunalului Constanța - Biroul Resurse Umane, s-a comunicat situația referitoare la existența raporturilor de muncă și la încadrarea reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 1281/03.08.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins acțiunea formulată de, și și s-a admis acțiunea formulată de ceilalți reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 490/CM/11.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a admis recursul formulat de Tribunalul Constanța și s-a casat sentința recurată, trimițându-se cauza spre rejudecare. În motivarea deciziei s-a reținut că unii dintre reclamanți au calitatea de personal auxiliar în timp ce alții au avut în perioada relevantă calitatea de personal contractual sau funcționar public, astfel încât se impune ca instanța de fond să soluționeze cauza ținând cont de categoria de personal din care face parte fiecare reclamant și să se verifice competența de soluționare a cauzei.
Cauza a fost înregistrată pentru rejudecare la Tribunalul Constanța sub nr-.
Prin încheierea din 13.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a trimis cauza la Curtea de Apel Constanța în conformitate cu art. I și II din OUG nr. 75/2008.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanța pentru soluționarea fondului, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 83/CM/25.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței cu privire la cererea reclamantei, ca rămasă fără obiect, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, ca nefondată dar s-a admis acțiunea formulată de, OG, fiind obligați pârâții Tribunalul Constanța, Curtea de Apel Constanța, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției la plata către acești reclamanți a primei de vacanță pentru anul 2006 actualizată cu indicele de inflație la momentul plății.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
1.În raport de susținerile părților și de temeiurile în drept aplicabile, vor fi reținute următoarele considerente:
Asupra excepției vizând lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor
Instanța în temeiul art 137 pr.civ se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate. Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare,instanța o va respinge pentru următoarele considerente: Este adevărat că potrivit art.281 Codul Muncii - Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz,colective de muncă prevăzute de prezentul cod,precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali,stabilite potrivit prezentului cod",iar art.282 din Codul Muncii menționează că pot fi părți în conflictele de muncă-salariații,angajatorii,sindicatele și patronatele,cât și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Calitatea procesual pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor,rezultă nu din calitatea de angajator a reclamanților,ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget.
Referitor la excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu cu privire la cererea reclamantei instanța o va respinge ca rămasă fără obiect în condițiile în care Tribunalul Constanța -secția Comercială,Contencios -Administrativ și Fiscal prin încheierea pronunțată în ședința publică din 17.06.2008,dosar nr- a reținut natura litigiului ca fiind de contencios administrativ pentru reclamanta, în condițiile în care reclamanta era funcționar public.
2.Asupra fondului, se vor reține următoarele:
Conform art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin nr.OG 83/2000, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
La data de 01.01.2003 a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, care prin art. 50 alin. 2 abrogat expres dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996, cu modificări și completări, precum și orice alte dispoziții contrare.
Această prevedere a abrogat așadar acele norme contrare dispozițiilor nr.OUG 177/2002, cuprinse în Legea nr. 50/1996, însă numai în partea referitoare la salarizarea magistraților șipersonalului de specialitate juridică asimilat( care nu este personalul auxiliar de specialitate, ci C definit prin art. 43 din Legea nr. 92/1992 ).
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești a continuat să fie raportată la dispozițiile Legii nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare, până la data abrogării sale expres conform nr.OG 8/24.01.2007.
Prin urmare, pentru reclamanții - personal auxiliar de specialitate vor fi reținute ca incidente aceste dispoziții legale, până la data abrogării lor conform noii reglementări.
Cu privire la evoluția dreptului reclamat, se rețin următoarele:
Prin art. III alin. 2 din nr.OUG 33/2001 s-a suspendat până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă, iar prin Legea de aprobare nr. 632/2002, această suspendare a operat până la data de 31 dec.2003.
Aceeași prevedere se regăsește în Legea bugetului de stat pe anul 2003, nr. 631/2002 ( art. 10 alin. 3 ).
Art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004 prevăzut ulterior că aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare, referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.
Suspendarea exercițiului acestui drept salarial a operat în continuare, potrivit art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, până la data de 31 decembrie 2005.
În fine, prin Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr. 379/2005, se prevede în art. 5 alin. 5 că,prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2006.
Legea bugetului de stat pe anul 2007, nr. 486/2006, nu mai cuprinde prevederi referitoare la suspendarea acordării primelor de vacanță.
Apărările pârâtului Ministerul Justiției, conform cărora aceste drepturi nu mai subzistă prin prisma soluției reținute în decizia nr. XXIII/ 12.12.2005 a Secțiilor Unite ale nu pot fi avute în vedere în speță.
Decizia menționată a fost pronunțată la un moment anterior finalizării suspendării exercițiului acestui drept ( intervenite în anul 2007) și a vizat aplicarea unitară a practicii sub aspectul drepturilor de aceeași natură pretinse de magistrați și de personalul de specialitate juridică asimilat, după intrarea în vigoare a nr.OUG 177/2002.
Ori, în speță, se pun în discuție drepturile personalului auxiliar de specialitate și ale celui conex acestuia, care au suportat influența suspendării legale succesive conform actelor normative menționate.
Pe de altă parte, prin încheierea pronunțată de instanța supremă în ședința de Cameră de Consiliu din 21.05.2007 ( pronunțată în dosarul nr. 31/2005 al Secțiilor Unite ), s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia sus-citată, în sensul că s-a înlăturat mențiunea,și personalul auxiliar de specialitate din considerentele deciziei, excluzându-se pe cale de consecință aplicabilitatea soluției invocate față de această categorie de personal.
Potrivit art. 64 din Legea nr. 24/2000,în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Așadar, suspendarea succesivă a normei nu induce - în absența unui text de aceeași valoare juridică prin care să opereze abrogarea - stingerea dreptului, iar după încetarea efectelor suspendării, C interesat poate să pretindă recunoașterea și valorificarea lui.
Așa fiind, reclamanții -personal auxiliar de specialitate în cadrul instanței și C conex - au dreptul de a primi prima de vacanță pe anul 2006, conform prevederilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 ( abrogat la 3.02.2007 odată cu intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007), calculată în raport de timpul efectiv lucrat și actualizată cu rata inflației, la data plății efective a acestor sume.
Cu privire la personalul contractual al instanței, care a solicitat aceleași drepturi, se va reține opinia pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că norma specială invocată nu privește toate categoriile de personal din cadrul instanțelor judecătorești, ci doar pe cele expres menționate în textul art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996; ori, personalul contractual nu a fost salarizat conform acestei reglementări, ci prin raportare la disp. nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Cum personalul contractual nu poate pretinde aceleași drepturi ca și personalul auxiliar de specialitate, acțiunea reclamanților, și, va fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs reclamantele și precum și pârâtul Ministerul Finanțelor prin DGFP
În motivarea recursului lor, reclamantele au arătat că în mod greșit s-a respins acțiunea și în ceea ce le privește motivat de împrejurarea că au calitatea de personal contractual întrucât în realitate fac parte din personalul conex al instanței; în motivarea sentinței recurate se indică faptul că atât personalul auxiliar cât și C conex beneficiază de prima de vacanță; conform art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004 funcțiile de agent procedural și aprod fac parte dintre funcțiile conexe personalului auxiliar.
În motivarea recursului său, Ministerul Finanțelor a arătat că nu are calitate procesual pasivă întrucât "nu se numără printre autorii neplății drepturilor bănești solicitate, sarcină care revenea exclusiv angajatorilor"; s-au invocat prevederile art. 138 alin. 2 din Constituția României și prevederile Legii nr. 500/2002.
Cauza a fost inițial înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție însă a fost retransmisă la Curtea de Apel Constanța cu adresa din 18.03.2009, indicându-se Decizia nr. 104/20.01.2009 pronunțată de Curtea constituțională prin care s-au declarat neconstituționale prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008.
La Curtea de Apel Constanța cauza a fost reînregistrată sub nr-.
1. Cu privire la competența Curții de Apel Constanța în soluționarea recursului:
Cauza a fost soluționată în fond tot de către Curtea de Apel Constanța, respectiv un complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă, în baza prevederilor art. I din OUG nr. 75/2008.
Prin decizia nr. 104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008 care stabileau și competența de soluționare a recursurilor în cauzele privind drepturile salariale solicitate de personalul din justiție în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, într-o practică constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursurilor formulate împotriva unor hotărâri pronunțate în această materie către curțile de apel. Nemai existând un temei legal, derogatoriu, care să atribuie competența de soluționare a acestor recursuri Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul urmează a se soluționa de către instanțele competente potrivit normelor aplicabile anterior adoptării OUG nr. 75/2008, respectiv curțile de apel.
Faptul că recursul este soluționat de către aceeași instanță care a pronunțat și fondul cauzei nu constituie o încălcare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale atâta vreme cât recursul este soluționat de un alt complet de judecată decât C care a pronunțat sentința recurată, fiind asigurată imparțialitatea instanței, astfel cum a stabilit și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (hotărârea din 7 februarie 2008 în cauza Silimon și împotriva României). În cauză au fost respectate prevederile art. 24 (1) Cod.pr.civ.
2. Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
2. Cu privire la recursul formulat de Ministerul Finanțelor:
Potrivit art. 282 din Codul Muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
Între reclamanți și pârâtul Ministerul Finanțelor și Economiei nu există raporturi de muncă sau asimilate acestora, astfel încât nu poate fi admisă o cerere de obligare a acestui pârât la plata drepturilor salariale neachitate.
În raport de cererea formulată de reclamanți, de obligare a Ministerului Finanțelor la plata drepturilor salariale, se reține că acesta nu are obligația de a achita acestora drepturi salariale.
În aceste condiții, Ministerul Finanțelor nu are calitate procesual pasivă întrucât nu există identitate între pârât și debitorul obligației corelative dreptului a cărei realizare se urmărește prin formularea acțiunii în fața instanței de judecată.
Se constată că reclamanții au solicitat obligarea la plata drepturilor salariale pretinse în raport cu toți pârâții, inclusiv Ministerul Finanțelor, iar în primă instanță, a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată, toți pârâții, inclusiv Ministerul Finanțelor, fiind obligați la plata sumelor reprezentând spor de vechime.
2. Cu privire la recursul formulat de reclamantele și:
Potrivit art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin nr.OG 83/2000, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Așadar, textul legal incident se referă la "celelalte categorii de personal salarizate" în baza Legii nr. 50/1996 iar nu doar la personalul auxiliar așa cum se indică în mod expres și limitativ în alineatul 2 al aceluiași articol de lege sau în alte prevederi legale referitoare la acordarea unor drepturi salariale cum ar fi art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Ca urmare, acest drept - la prima de concediu - era stabilit de lege în favoarea tuturor categoriilor de personal salarizate conform Legii nr.50/1996 iar nu doar magistraților și personalului auxiliar.
Analizând grila de salarizare cuprinsă în anexa la Legea nr. 50/1996 se constată că potrivit acestei legi erau salarizați și aprozii și agenții procedurali.
Este adevărat că Legea nr. 567/2004 împarte personalul care funcționează în cadrul instanțelor în personal auxiliar de specialitate (format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT) și personal conex (format din agent procedural, aprod și șofer) - art. 3 din lege.
Cum, însă, Legea nr. 50/1996 nu stabilea dreptul la primă de concediu doar în favoarea personalului auxiliar ci în favoarea tuturor categoriilor de personal salarizate conform acestei legi, personalul conex, astfel cum este definit de Legea nr. 567/2004 nu poate fi exclus de la beneficiul acestui drept.
Se mai reține că până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007, personalul conex (în sensul Legii nr. 567/2004) a fost salarizat tot în baza Legii nr. 50/1996 ca și personalul auxiliar de specialitate (Anexa 2 lit. A - nr. 24și 25).
De altfel, în cuprinsul considerentelor sentinței recurate, chiar instanța de fond a arătat că "șa fiind, reclamanții -personal auxiliar de specialitate în cadrul instanței și C conex - au dreptul de a primi prima de vacanță pe anul 2006, conform prevederilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996".
Din adresa din 29.01.2008 emisă de Biroul resurse umane al Tribunalului Constanța rezultă că reclamanta avea la acea dată funcția de aprod (din 04.12.1995) iar avea la acea dată funcția de agent procedural (încadrată temporar din 03.01.2006).
Se mai constată că instanța de fond reține în considerentele sentinței recurate următoarele "um personalul contractual nu poate pretinde aceleași drepturi ca și personalul auxiliar de specialitate, acțiunea reclamanților, și, va fi respinsă ca nefondată".
Rezultă astfel că numai din eroare recurentele și au fost încadrate în categoria personalului contractual și doar din acest motiv instanța de fond a respins acțiunea în ceea ce le privește iar nu pentru motivul că ar fi apreciat că acestora nu li se aplicau prevederile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996.
Față de aceste considerente, recursurile sunt fondate și vor fi admise în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. urmând ca sentința recurată să fie modificată în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor pentru lipsa calității procesual pasive și admiterii acțiunii formulate de reclamantele și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate formulate de: recurentele - reclamante: și, ambele cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Mangalia --, județ și recurentul pârât-intimat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN, cu sediul în C, b-dul. -. - nr. 18, județ C, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, OG, toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Mangalia, cu sediul în M,-, județul C și intimații - pârâți: TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în constanța,-, județul C, și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 83/CM/25.11.2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor.
Respinge acțiunea formulată de reclamați împotriva Ministerului Finanțelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Admite acțiunea formulată de reclamantele și.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța către aceste reclamante la plata primei de vacanță pentru anul 2006 în cuantum actualizat cu rata inflației la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
jud. fond: -
redactat jud. - 27.07.2009
tehnored.disp.gref./4ex./28.07.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Daniela Petrovici, Adriana Gherasim
