Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4587/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4587
Ședința publică de la 02 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 836 din 03 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimații G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 836 de la 03 aprilie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamanții G, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
A obligat pârâții să plătească reclamanților G, prima de vacanță aferente perioadei 2003 - 2006 și reclamantei, prima de concediu pentru anul 2006, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Art.411din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorităților judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare a prevăzut dreptul magistraților de a li se acorda o primă cu ocazia plecării în concediu.
bugetare pe perioada 2001 - 2006 nu au permis acordarea acestor prime, prevederile bugetare susmenționate fiind suspendate prin legi bugetare anuale.
Această situație a determinat valorificarea acestui drept prin intermediul instanței judecătorești.
Pentru a preîntâmpina cheltuielile bugetare suplimentare, prin OUG 146/2007 s-a reglementat modalitatea de plată a primelor cu ocazia plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legi bugetare anuale.
Art.1 alin.2 din OUG 146/2007, prevede că intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței, printre alții și personalul auxiliar din Ministerul Justiției, omițându-se a se referi și la categoria magistraților.
Excluderea magistraților din categoria persoanelor care beneficiază de prevederile OUG 146/2007 și referirea numai la categoria personalului auxiliar din sistemul justiției creează o gravă discriminare între cele două categorii profesionale, salarizate în baza aceleiași legi, în vigoare pentru perioada din litigiu, așa cum este definită prin art.2 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Pentru a înlătura această discriminare, conform art.27 din OG nr.137/2000, reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Aceste despăgubiri constau în acordarea primelor de vacanță pe perioada solicitată, actualizate cu indicele de inflație, conform art.5 din OUG nr.146/2007.
Față de acestea, este neîntemeiată susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că prin Decizia XXIII pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001 - 2002, deoarece așa cum s-a arătat mai sus, dreptul prevăzut de art.41 din Legea nr.50/1996 cu modificările și completările ulterioare a fost doar suspendat și nu abrogat, suspendare care nu echivalează cu pierderea dreptului conferit de lege.
Mai mult decât atât, prin OUG nr.27/2006 dreptul la acordarea primelor de concediu a fost prevăzut în continuare pentru magistrați.
Față de cele arătate instanța a constatat întemeiată în parte acțiunea formulată de reclamanți, în sensul că a obligat pârâții să plătească reclamanților G, și prima de vacanță aferentă perioadei 2003 - 2006 și reclamantei prima de concediu pentru anul 2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs susține că sentința a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, Ministerul Justiției neavând calitate procesuală pasivă, deoarece nu are atribuții de legiferare, pentru a putea înlătura eventuale discriminări. A mai arătat că din anul 2003 dreptul la prima de concediu pentru magistrați a fost abrogat, acesta existând numai pentru perioada 2001-2002; s-a mai arătat că OG nr. 137/2000nu are în vedere modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de fond în mod greșit a admis pe fond acțiunea reclamantei, în condițiile în care în cauză era împlinit termenul de prescripție extinctivă.
Astfel, potrivit rt. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, care constituie dreptul comun în materie de litigii de muncă, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Or, în cauză, reclamanta a solicitat despăgubiri reprezentând contravaloarea primei de vacanță aferentă anului 2004, acțiunea fiind introdusă la data de 27 februarie 2008, așadar după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de lege.
Potrivit art. 306 alin. 2. pr.civ. motivele de ordine publică - cum este și cel privind excepția prescripției dreptul la acțiune în sens material - pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs.
Văzând disp. art. 137.pr.civ. instanța nu va mai trece la analiza motivelor de recurs formulate, întrucât se va pronunța mai întâi asupra acestei excepții de fond - prescripția - care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
În aceste condiții, existând cazul de modificare a hotărârii prev. de art. 304 pct. 9.pr.civ. și văzând și disp. art. 312.pr.civ. va fi admis recursul și va fi modificată sentința, în sensul că se va respinge acțiunea, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune în sens material.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 836 din 03 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimații G,.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
17.07.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Cristina Raicea, Ligia Epure
