Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4691/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1833/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4691/
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Harabagiu Lizeta
JUDECĂTOR 3: Ceaușescu Maria
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.30 din data de 14.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (7774/2008), în contradictoriu cu intimatul-pârâtInstitutul Național al Magistraturii,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul-reclamant și intimatul-pârâtInstitutul Național al Magistraturii.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la datele de 18.06.2009 și respectiv 22.06.2009, relațiile solicitate de instanță din partea intimatului-pârât Institutul Național al Magistraturii, precum și întâmpinare din partea aceluiași intimat.
Curtea, având în vedere împrejurarea că intimatul-pârât Institutul Național al Magistraturii, prin întâmpinarea formulată, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.30/14.01.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național al Magistraturii având ca obiect restituirea impozitului aferent bursei încasate ca auditor de justiție și a contribuției de șomaj sau virarea impozitului către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că Institutul Național al Magistraturii, potrivit art.103 alin.1 din Legea nr.304/2004, privind organizarea judiciară, este o instituție publică cu personalitate juridică, aflată în coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii, care realizează formarea inițială a judecătorilor și procurorilor, formarea profesională continuă a judecătorilor și procurorilor în funcție, precum și formarea formatorilor, în condițiile legii.
Astfel, Institutul Național al Magistraturii, conform alin.2 al aceluiași text de lege amintit,nu face parte din sistemul național de învățământ și educațieși nu este supus dispozițiilor legale în vigoare cu privire la acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor.
În atare situație, bursa de care beneficiază cursanții în perioada formării inițiale a magistraților în cadrul Institutului Național al Magistraturii, se acordă de drept, în baza dobândirii calității deauditor de justiție,independent de notele obținute în timpul cursurilor, de situație familială sau un alt criteriu, cum este cazul burselor acordate de stat sau alte instituții elevilor sau studenților în perioada studiilor.
În acest sens, Curtea a reținut că potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și magistraților prin care se stipulează exprescă bursa acordată auditorilor de justiție are caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar, în raport cu vechimea pe care o au auditorii, iar prin prisma alin.2 al art.17 din același act normativ, se prevede că bursa auditorilor de justiție are natura și regimul juridic al unui drept salarial și se stabilește pe baza indemnizației brute prevăzute de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari.
În consecință, Curtea a mai reținut că venitul în bani încasat pe perioada desfășurării cursurilor de formare inițială a magistraților organizate de către Institutului Național al Magistraturii, chiar dacă este intitulat "bursă" este undrept salarial, în sensul avut în vedere de art.55 din Codul fiscal, fiind lipsit de relevanță faptul că auditorii de justiție nu au încheiat un contract individual de muncă, activitatea fiind desfășurată de către aceștia în baza unui statut special prevăzut de lege, respectiv Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și magistraților.
Atâta vreme cât bursa auditorilor de justiție are natura și regimul juridic al unui drept salarial, prima instanță a constatat că nu se poate reține că aceasta este neimpozabilă, auditorul de justiție nefiind un simplu participant la un curs de pregătire profesională sau postuniversitară, la care face referire art.41 lit."i" din Codul fiscal, ciasimilat magistraților, dovada că perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, potrivit art.17 alin.5 și 86 din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și magistraților,constituie vechime în funcția de judecător sau procuror.
Mai mult decât atât, s-a mai reținut că dispozițiile din lege care reglementează reținerile de la buget, de impozit, asigurări sociale, de sănătate și șomaj (Codul fiscal, OG nr.150/2002 și Legea nr.95/2006, Legea nr.76/2002) sunt aplicabile și burselor auditorilor de justiție, întrucât acestea au fiecare ca bază de calcul veniturile salariale și nu cuprind nici o dispoziție specială prin care venitul auditorilor de justiție să fie exceptat de la o astfel de reținere.
De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile art. 17 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, care stipulează că "bursaauditorilor de justițieare natura și regimul juridic al unui drept salarial și se stabilește pe bazaindemnizației bruteprevăzute de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari, la care se vor calcula reținerile pentru obținerea indemnizației nete, urmând a se vira obligația angajatorului și a asiguraților la asigurările sociale de stat, precum și obligația angajatorului și a asiguraților privind contribuția la asigurările sociale de sănătate."
Astfel, prevederile legale amintite de către prima instanță, nu pot fi interpretate în sensul că auditorii de justiție datorează doar contribuțiile la asigurări sociale și de sănătate, iar nu și impozit și asigurări de șomaj, de vreme ce nu există o astfel de disociere între obligațiile fiscale, iar legiuitorul a precizat expres că bursa auditorilor de justiție se stabilește pe baza indemnizației brute prevăzute de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari,la care se vor calculareținerile pentru obținerea indemnizației nete.
De asemenea, Curtea prin hotărârea pronunțată, a remarcat faptul că însuși reclamantul arată expres în motivarea acțiunii că este de acord cu opinia pârâtului că sumele în discuție trebuiau reținute, dar și virate la bugetul de stat, în conformitate cu prevederile art.58 din Codul fiscal.
Referitor la cererea reclamantului de obligare a pârâtului la virarea sumelor percepute cu titlu de impozit către bugetul statului, Curtea a constatat că din fișa fiscală pentru anul 2007 depusă la dosarul cauzei nu sunt făcute mențiuni cu privire la veniturile de care reclamantul a beneficiat în calitate de auditor de justiție în perioada ianuarie-iunie 2007.
Potrivit extraselor de salariu depuse la dosarul cauzei rezultă că Institutul Național al Magistraturii a reținut impozit la sumele acordate reclamantului în perioada ianuarie-martie 2006, care nu a dovedit că reținerile efectuate nu au fost virate către Ministerul Finanțelor Publice, cu înscrisuri emise de către această instituție.
Referitor la adresa nr.8943/24.04.2008 emisă de către Institutul Național al Magistraturii ca urmare a cererii adresată de către reclamant de restituire a impozitului pe venit aplicat bursei primite pentru perioada în care acesta a avut calitatea de auditor de justiție, Curtea a reținut că din cuprinsul acesteia rezultă că s-a calculat și s-a aplicat impozitul pe venit, în conformitate cu prevederile art.17 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și magistraților.
Cât privește mențiunile făcute de către Institutul Național al Magistraturii în adresa nr.10725/9.06.2008 către alt auditor de justiție cu privire la bursa auditorilor de justiție, Curtea a apreciat că acestea reprezintă doar un punct de vedere exprimat de către această instituție, fără consecințe juridice în cauza dedusă judecății și în raport de aceste considerentele arătate, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamant, astfel cum a fost ulterior precizată.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către recurentul invocând prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9.civ, și art, 304/1.civ. cu motivarea că prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2.civ. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii și este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel recurentul a susținut că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii întrucât prin decizia civilă nr. 549/03.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr- în care a avut calitate de reclamant s-a stabilit în mod irevocabil că funcția de auditor de justiție nu este funcție publică, auditorii de justiție participând doar la. cursuri de formare profesională (sunt cursanți), fiind înlăturate argumente precum cele reținute de instanța de fond în sentința nr. 30 din data de 14.01.2009. în sensul că nu este un simplu participant la un curs de pregătire profesională sau postuniversitară, la care face referire art. 41 lit. i din Codul Fiscal, ci este asimilat magistraților.
Recurentul a arătat că decizia ÎCCJ stabilind că raporturile dintre el și pârâtul nu au fost raporturi de serviciu, unită cu dispozițiile legale care exceptează de la impozitare bursele (art. 41 lit. i din Codul Fiscal), îi conferă dreptul la restituirea impozitului reținut de.
Recurentul a invocat în acest sens hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în cauza Beian României, în cauza Driha României și celelalte cauze repetitive, în care a fost analizată încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Recurentul a invocat și încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art 105 alin. 2 pr.civ în sensul că instanța a respins capătul 2 al cererii ca neîntemeiat, deși motivarea răspunde excepției lipsei de interes, excepție de ordine publică pe care nu a pus-o în discuția părților. Astfel, cu privire la primul capăt de cerere instanța de fond a reținut că a reținut impozit la sumele acordate, însă a apreciat că le-a virat, fără să pună în discuția contradictorie a părților acest aspect.
De asemenea recurentul a susținut că hotărârea cuprinde motive contradictorii întrucât instanța a reținut că indemnizația a fost impozitată, dar și că sumele ar fi fost virate de către, deși acesta nu a depus înscrisuri deși avea obligația de a justifica prin documente legale virarea sumelor către bugetul stat și față de faptul că la dosar exista adeverința în care pârâtul învedera faptul că sumele nu se impozitează,
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și a depus la dosar, la solicitarea instanței, relații cu privire la modul de calcul al bursei reclamantului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a apreciat că reclamantul nu este îndreptățit la restituirea impozitului și a asigurărilor sociale despre care susține că i s-ar fi reținut din bursa încasată în calitate de auditor de justiție, pentru considerentele următoare, ce urmează a substitui motivarea din sentința recurată.
Astfel potrivit prevederilor legale invocate și aplicate de intimată, procentul de impozit și al contribuției de șomaj au fost calculate la cuantumul brut al bursei reclamantului, asimilată indemnizației lunare corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar. Însă această operațiune a fost efectuată numai în vederea obținerii unui cuantum corespunzător valorii nete a acestei indemnizații, singurele rețineri efective fiind cele ale contribuțiilor de asigurări sociale și a celei de sănătate, prevăzute expres de art. 17 din Legea nr. 303/2004, norma ce reglementează regimul juridic și valoarea acestui drept bănesc ce se cuvine auditorului de justiție.
Prin urmare, indiferent de calitatea în care urmează cursurile auditorul de justiție, de simplu cursant, funcționar sau asimilat magistraților, asupra căreia recurentul a făcut mențiuni în cererea de recurs, invocând și o calificare obținută pe cale judiciară prin pronunțarea unei hotărâri de către Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta beneficiază de un drept bănesc reglementat expres de lege, cu o natură hibridă, întrucât îi sunt aplicabile atât prevederi ce reglementează drepturile salariale în general cât și cele ce îl asimilează cu o bursă de studii.
Fără a prezenta relevanță calificarea juridică a acestui drept, el se calculează potrivit algoritmului menționat anterior, prin care doar scriptic se operează rețineri de venituri cu titlu de impozit și șomaj, pentru a se ajunge la o suma netă, echivalentă cu indemnizația netă a unui magistrat stagiar, ce se achită auditorului de justiție, virându-se la buget numai acele rețineri prevăzute expres de lege. În consecință, pârâta nu poate fi obligată la restituirea sau la virarea impozitului către bugetul de stat, respectiv a contribuției de șomaj, întrucât acestea nu au fost reținute din drepturile bănești ale recurentului
În ceea ce privește încălcarea unui drept de proprietate asupra bunului reprezentat de dreptul salarial pretins, Curtea apreciază că recurentul reclamant nu a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile de care să fi fost deposedat prin calcularea eronată a bursei de auditor astfel că această susținere este nefondată.
Recurentul a mai criticat și respingerea ca neîntemeiat a capătului 2 de cerere având ca obiect obligația intimatului de a vira impozitul perceput către stat susținând că, din motivarea sentinței, ar rezulta că instanța de fond ar fi apreciat ca fiind lipsită de interes această cerere, excepție ce nu a fost supusă discuției contradictorii a părților. Curtea constată că acest aspect nu poate fi reținut ca o nesoluționare a unei excepții procesuale sau ca o motivare contradictorie a instanței de fond, aceasta apreciind că impozitul a fost virat, împrejurare de fapt, ce nu ține de analiza condițiilor de exercitare a acțiunii civile, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 și 7 cod proc. civilă.
Chiar dacă afirmațiile instanței de fond cu privire la eventuala reținere a impozitului au fost înlăturate, fiind substituite de instanța de recurs cu cele menționate în considerentele prezentei decizii, această împrejurare nu reprezintă un motiv de casare sau de modificare a sentinței recurate câtă vreme în cauză nu a fost dovedită existența unui temei legal al pretențiilor recurentului, calculul și plata bursei de auditor de justiție fiind corect efectuate.
Față de aceste împrejurări, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză nici dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 cod proc civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.30 din data de 14.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (7774/2008), în contradictoriu cu intimatul-pârâtInstitutul Național al Magistraturii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.:
Dact.: /2ex.
24.08.2009
Jud. fond.:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Harabagiu Lizeta, Ceaușescu Maria
