Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.48/
Ședința publică din 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.453/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul - pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINSTRATIVE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - reclamant asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă dosar, lipsă fiind intimatul - pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care:
Apărătorul recurentului - reclamant depune la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul - pârât. Față de excepția invocată de instanță consideră că, competența teritorială de soluționare a cererii aparține Tribunalului Brăila. Potrivit art.54 alin.4 din Legea 164/2001 privind pensiile militare de stat,contestațiile la decizii de pensionare se soluționează conform Legii 164/2001,ori reclamantul a solicitat ca prin hotărâre judecătorească ca pârâta să fie obligată să-i plătească diferența de pensie,învederând că nu atacă o decizie de pensionare,cererea nu poate fi trimisă la disp.Legii 19/2000, precizând că se judecă în conf. cu disp.art.8 Cod procedură civilă. Solicită se constata că Tribunalul Brăila a fost competent să soluționeze cererea reclamantului.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- contestatorul a cheamat-o în judecată pe intimata Casa de Pensii a Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru a fi obligată la plata diferenței legale de pensie aferentă perioadei 1.03.2003 - 30.04.2007.
Contestatorul susține în acțiune că a fost ofițer activ în cadrul (fost ).
La data de 15.04.2003 s-a pensionat, emițându-se decizia nr.13486 cu o pensie de 11.950.000 lei vechi.
Fiind nemulțumit de acest cuantum a făcut demersurile necesare și prin decizia -/11.05.2007 s-a stabilit o pensie de 2576 RON lunar.
Contestatorul solicită plata diferenței de pensie.
Intimata a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată considerând că pensia contestatorului s-a stabilit și plătit corect, neexistând nici o diferență de plată.
În cauză s-au administrat probe cu acte și expertiză.
Prin Sentința Civilă nr. 453/2008 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea.
În motivare tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul - fost cadru militar - a fost pensionat în anul 2003, când s-a emis o primă decizie cu un cuantum de 11.950.000 lei vechi.
A doua decizie emisă ca urmare a depunerii de noi acte a fost emisă la 11.05.2007 pentru o pensie de 2576 RON. Nici un dintre aceste decizii nu a fost contestată potrivit prevederilor 164/2001, privind pensiile militare de stat.
Potrivit expertizei contabile efectuate diferența dintre cele două pensii în perioada 1.03.2003-30.04.2007 este de 2866,82 lei.
Ulterior, ca urmare a obiecțiunilor formulate, expertul a stabilit că diferența de plată este de 29.291,80 lei.
Pentru a ajunge la acest cuantum, expertul contabil a avut în vedere termenul de prescripție de 3 ani, în care contestatorul putea cere plata drepturilor și faptul că ultima decizie de pensie nu a fost contestată.
Potrivit art.54 din Legea 164/2001 privind pensiile militare de stat, împotriva deciziilor de pensie se poate introduce contestație în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații din cadrul, iar deciziile emise în urma soluționării contestațiilor se pot ataca în instanță potrivit dispozițiilor 19/2000.
Alineatul 4 al aceluiași articol arată că deciziile necontestate sunt definitive.
În speță, contestatorul nu a făcut dovada că a contestat vreuna din cele două decizii, iar plata ultimei decizii de pensie s-a făcut începând cu luna următoare celei în care s-au depus acte noi (art.52 lit.b din 164/2001).
Față de aceste împrejurări de fapt și de drept, instanța a constatat că este nefondată cererea contestatorului de obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia stabilită la 12.04.2007 și prima decizie.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică.
Instanța de recurs, din oficiu, la termenul din 16.01.2009 a invocat un motiv de recurs de ordine publică, în baza disp. art. 306 alin. 2.pr. civilă ce se raportează la disp. art. 304 pct. 3.pr. civilă, respectiv excepția necompetenței teritoriale exclusive a primei instanțe - Tribunalul Brăila de a soluționa prezenta cauză în fond.
Față de disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos, cercetarea în fond a pricinii.
Instanța apreciază că motivul de recurs invocat din oficiu este întemeiat și astfel este de prisos analizarea celorlalte motive de recurs invocate, față de disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, art. 306 alin. 2.pr. civilă, art. 304 pct. 3.pr. civilă, art. 159 pct. 3.pr. civilă.
Astfel, recurentului solicită o diferență de drepturi bănești cu titlu de pensie, ca urmare cererea sa este un litigiu privind asigurările sociale.
Prin Legea nr. 19/2000 sunt prevăzute norme cu caracter imperativ referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, prin care se instituie o competență teritorială exclusivă, specială, a instanțelor care soluționează cererile în materia respectivă, nefiind aplicabile dispozițiile art. 8 Cod de procedură civilă invocate de recurent.
Disp. art. 156 prevăd că cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Ori, cererea contestatorului recurentul nu este îndreptată nici împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale și nici împotriva unei case teritoriale de pensii.
În acest caz, devin incidente dispozițiile tezei II a art. 156 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora celelalte cereri de adresează instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.
În cauză este chemat în judecată pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, ca urmare instanța competentă pentru soluționarea cauzei este Tribunalul București.
Față de considerentele arătate mai sus, hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de ordine publică ce reglementează competența teritorială exclusivă, urmând ca, în baza disp. art. 312 alin. 1,2, și 6.pr. civilă rap. la art. 304 pct. 3.pr. civilă, să se admită recursul declarat de reclamant cu consecința casării sentinței civile recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, cu aplicarea disp. art. 160.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.453/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Casează sentința civilă nr.453/2008 pronunțată de Tribunalul Brăila și dispune trimiterea dosarului la instanța competentă teritorial, respectiv Tribunalul București.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/12.02.2009
Tehnored./2 ex./ 13 Februarie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
