Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 48/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 48/ Dosar nr-
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1360/M din data de 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 18 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea recurentei reclamante, prin mandatar, să formuleze concluzii scrise, a amânată pronunțarea pentru astăzi, 25 ianuarie 2010.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1360/2009 a Tribunalului Brașov, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta, În contradictoriu cu pârâta SC International SRL B, și a obligat pârâta la plata către reclamantă a contravalorii unui număr de 420 ore suplimentare, în procent de 75% din salariul de bază brut al reclamantei. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a indemnizației pentru 10 zile de concediu de odihnă cuvenit și neefectuat, indemnizație stabilită potrivit salariului de bază al reclamantei. De asemenea a fost obligată pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 300 lei cu titlu de garanție. A respins celelalte pretenții ale reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1120/30.06.2009 Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata drepturilor salariale constând în salariul în cuantum de 500 lei lunar precum și la plata diferenței dintre suma cuvenită cu titlu de diurnă și suma achitată pentru cazarea reclamantei pe perioada derulării raporturilor de muncă în Suedia și Norvegia.
A fost obligată pârâta la plata de daune interese, către reclamantă.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin nerecurare, astfel încât, la acest moment procesual, instanța poate reține că reclamanta a lucrat la pârâta SC INTERNATIONAL SRL în perioada 02.06.2008 - 18.09.2008, desfășurând activități în Norvegia și Suedia, lucrând și sâmbăta și duminica, precum și zilnic în afara programului normal de muncă.
Din declarația martorului audiat la solicitarea reclamantei, rezultă că la data de 18.09.2008 reclamanta s-a întors în România întrucât i s-a comunicat că începând cu acea dată, i se cuvin 3 luni și J recuperări ( zile libere plătite) astfel încât nu i se vor plăti orele suplimentare lucrate.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța a constatat că reclamanta a lucrat ore suplimentare, atât zilnic după terminarea programului normal de lucru, cât și în zilele de sâmbăta și duminica.
Mai mult, acest lucru este recunoscut și de către pârâtă, care deși prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei arată că nu au existat raporturi de muncă cu reclamanta, în susținerile din fața instanței de la momentul dezbaterilor pe fond, solicită ca instanța să dispună plata orelor suplimentare raportat la salariul lunar de 500 lei și nu la cuantumul diurnei.
Tribunalul a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.119 din Codul Muncii, nicidecum dispozițiile art.133 alin 2 din același act normativ. Astfel, în cazul orelor suplimentare prestate de reclamantă, nu poate fi vorba despre o suspendare a repaosului săptămânal ce s-ar datora unei cauze iminente ci despre prestarea orelor suplimentare, peste programul normal de muncă.
Potrivit art. 119 din Legea 53/2003, "Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuare."
Având în vedere că nu s-a realizat compensarea orelor suplimentare, cu zile libere, ținând cont de prevederile art. 120 Codul muncii, instanța va obliga pe pârâtă la plata contravalorii unui număr de 420 ore suplimentare, în procent de 75 % din salariul de bază brut al reclamantei.
Referitor la petitul privind plata concediului de odihnă cuvenit pentru timpul efectiv lucrat, instanța de fond l-a admis având în vedere prevederile art. 139 Codul muncii "Dreptul la concediul de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților"coroborat cu art.141 lit. 4"compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă"
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința nu este legală pentru faptul că instanța de fond în mod greșit nu a reținut abuzul angajatorului de a-i acorda zile libere pentru repaosul săptămânal, iar în speța de față sunt incidente disp. art. 133 alin 2 din codul muncii.
Se mai arată în continuare că salariul negociat cu angajatorul, a fost de 650 euro plus 500 lei, iar acest lucru a fost dovedit cu martorul. Depoziția martorei, nu trebuia luată în considerare întrucât era chiar angajatorul, iar contractul de muncă încheiat cu intimata nu a fost văzut de instanță.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care arată că pretențiile reclamantei sunt nefondate, întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză, nu rezultă faptul că recurenta a prestat ore suplimentare de muncă în folosul pârâtei și nici că societatea i-a solicitat recurentei să presteze ore suplimentare de muncă în folosul său. În subsidiar se arată că în situația în care se apreciază că orele suplimentare au fost efectuate, trebuie să fie avut în vedere un spor de ore suplimentare, calculat la salariul acesteia și nu la diurna pe care reclamanta a avut-
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins și sentința primei instanțe va fi menținută ca legală și temeinică în baza disp. art. 312 pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prima critică din recurs, trebuie observat că instanța de fond, față de probele administrate în cauză, în mod corect a apreciat că incidente în cauză sunt dispozițiile art. 120 din codul muncii și nu disp. art. 133 alin 2 din codul muncii. Astfel potrivit disp. art. 120 din codul muncii, în cazul în care compensarea prin ore libere nu este posibilă, ceea ce s-a și întâmplat în speța de față, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariul corespunzător duratei acestuia, spor, care nu poate fi mai mic de 75 %, în situația în care cuantumul acestuia nu a fost negociat.
Dispozițiile art. 133 alin 2 din codul muncii, reglementează situația în care repausul săptămânal este suspendat, ca urmare a ivirii unor lucrări urgente a căror executare imediată este necesară pentru organizarea unor măsuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente, sau pentru înlăturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs. Ori reclamanta nu a făcut dovada că repausul săptămânal a fost suspendat ca urmare a unor astfel de situații, expres și limitativ reglementate de dispozițiile codului muncii. Prin urmare plata sâmbetelor și duminicilor pe care reclamanta le-a lucrat nu poate fi efectuată conform disp. art.133 alin 2 din codul muncii.
În ceea ce privește audierea martorei, care are și calitatea de angajator, trebuie menționat că această martoră, nu a fost audiată în prezentul dosar, ci în dosarul 3885-62-2009 atașat prezentei cauze și prin urmare, în mod corect instanța de fond nu a făcut referire la această probă.
Referitor la critica din recurs care vizează cuantumul drepturilor salariale, nici această critică nu poate fi primită și în consecință va fi respinsă.
Reclamanta nu a făcut dovada în instanță a cuantumului drepturilor salariale negociate cu angajatorul, altele decât cele ce rezultă din 1120/09 a Tribunalului Brașov și prin urmare în lipsa oricărei dovezi în acest sens în mod legal, instanța a apreciat că plata orelor suplimentare să fie făcută în cuantum de 75 % din salariul de bază al acesteia. Nici din depoziția martorului audiat în cauză, nu rezultă în mod concret, ce salariu au negociat părțile, ce cuantum revine pe ora de lucru, sau pe săptămână, astfel că în lipsa oricăror probe care să ateste acest lucru, în mod corect instanța s-a pronunțat generic, făcând trimitere la salariul de bază brut și având în vedere elementele stabilite cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1120/2009 a Tribunalului Brașov.
Față de toate aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins și sentința primei instanțe va fi menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.1360/9.10.2009 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./25.01.2010
Tehnoredact./29.01.2010/ 4 ex.
Jud. fond,
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Maria
