Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4831/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3064/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4831R
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL PRAHOVA împotriva sentinței civile nr.316 din 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5471/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații -, -, -, -, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL SUCEAVA, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL VÂLCEA, TRIBUNALUL IALOMIȚA, având ca obiect-drepturi bănești despăgubiri 1700 RON.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. sentinței civile nr.316 din 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5471/3/LM/2007, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Superior al Magistraturii și a Tribunalului Prahova.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul București, TRIBUNALUL VÂLCEA, TRIBUNALUL IALOMIȚA, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL PRAHOVA.
A obligat pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul București, TRIBUNALUL VÂLCEA, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL PRAHOVA să plătească reclamanților cu titlu de despăgubiri, suma de 1700 RON, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins ca neîntemeiate celelalte pretenții formulate de restul reclamanților ( ) în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, TRIBUNALUL VÂLCEA, TRIBUNALUL IALOMIȚA.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de judecători,în prezent detașați la Consiliul Superior al Magistraturii,reclamantul este judecător al Tribunalului Prahova,astfel că pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și a Tribunalului Prahova au calitate procesuală pasivă în cauză reclamanții avînd raporturi de muncă cu aceștia.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 invocat în cauză, s-a aprobat repartizarea de stimulente cu ocazia sărbătorilor de iarnă doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor ce aveau o vechime cuprinsă între 0-3 ani.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit art.2 alin.1 și 2, art.3 lit.c, art.8 alin.3, art.9 alin.4 din OG nr.137/2000, între membrii aceleași categorii profesionale (magistrați )iar potrivit disp.art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 persoanele discriminate pot solicita despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
S-a mai reținut că la data acordării acestor stimulente reclamanții, desfășurau efectiv activitatea ca judecători și nu au încasat acest stimulant,neacordat discriminatoriu datorită unor criterii subiective,nefăcîndu-se dovada unor criterii obiective de acordare a acestuia.
Deși este vorba doar de un drept eventual sau de o vocație a magistraților de a fi premiați,această posibilitate a ordonatorilor de credite de a premia numai anumite categorii de personal nu trebuie interpretată ca undrept nesusceptibil de abuz,ci dimpotrivă ordonatorul de credite,în măsura în care hotărăște acordarea acestor premii este obligat să respecte principiul nediscriminării în relațiile de muncă consacrat de disp.art.5 din Codul Muncii ce interzice faptele de deosebire, preferință întemeiate în mod aparent pe alte criterii decît cele prevăzute la art.5 alin.4 din Codul Muncii.
Tribunalul a apreciat că în realitate singurul criteriu avut în vedere de pîrît la acordarea stimulentelor a fost acela al vechimii în profesie,acesta excluzînd de la acordare stimulentelor întreaga categorie a magistraților cu o vechime în profesie mai mare de 3 ani și aceasta indiferent de calificativele anuale obținute, complexitatea sarcinilor de serviciu și modul de realizare a acestora,de calitatea activității desfășurate de magistrați celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, criteriul vechimii în profesie mai mare de 3 ani înlăturînd nejustificat,în lipsa unor criterii obiective,de la acordarea stimulentelor marea majoritate a corpului magistraților.
Împotriva aceste sentințe, în termenul legal au formulat recursuri motivate pârâții Ministerul Justiției și Libertăților,care întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, a criticat sentința ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susține că prin Ordinul ministrului justiției 921/C/15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției în anexă fiind specificate sumele repartizate pe ordonatori cărora le-a revenit responsabilitatea distribuirii și plății potrivit criteriilor prevăzute în aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările completările ulterioare, fondurile pentru stimularea personalului din sistemul justiția reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul statului).
Conform alineatului (3) al art. 25 din Legea 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, la momentul respectiv fiind în vigoare Ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004 prin care se aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Norme, rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției (art. 4 alin. 3).
Recurentul a mai invocat disp.art.1 alin.1 și 2 al Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 susținînd că nu s-a analizat natura acestor stimulente și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp.
În conformitate cu dispozițiile art. 41 din Constituție, "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege."
Potrivit art. 155 din Codul Muncii "Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri." "Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: - (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare -" - art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Pentru munca prestată de către salariat, angajatorul este obligat să plătească acestuia salariul, din care fac parte și sporurile ori alte adaosuri la care este îndreptățit potrivit legii,în schimb, premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare, care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare. Astfel, potrivit art. 4 din Normele aprobate prin nr. 2404/C/2004, "în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (2) se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative."
În ceea ce privește natura stimulentelor financiare, acestea nu constituie un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, depinzând de o multitudine de factori,nefiind admisibilă solicitarea reclamanților care cer instanței de judecată să se substituie ordonatorului de credite încălcându-i acestuia dreptul la apreciere și să procedeze la repartizarea stimulentelor, cu nesocotirea dispozițiilor legale aplicabile.
Nu se poate vorbi totodată de un drept care se plătește întregului personal din sistemul autorității judecătorești în același timp,angajatorul putînd să hotărască la un moment dat recompensarea celor cu venituri mai mici în scopul îmbunătățirii performanțelor profesionale fără a aduce atingere principiului egalității.
Din fondul cu destinație specială se asigură stimulentele pentru toate categoriile de personal din sistemul justiției, prevăzute la art. 2 alin. 1 din Normele interne și nu doar pentru personalul contractual,astfel că la anumite intervale de timp, ordonatorii pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art. 25 din Legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp.
Cu titlu exemplificativ, prin Ordinul ministrului justiției nr. 1744/C/13 iulie 2006 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru judecătorii din cadrul instanțelor judecătorești iar prin Ordinul ministrului Justiției nr. 2800/C/2006 s-a aprobat de asemenea repartizarea unui fond destinat stimulării funcționarilor publici, din cadrul instanțelor judecătorești, al Ministerului Justiției și al Institutului Național de, precum si pentru personalul din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice în raport cu gradul de colectare a sumelor la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite. Prin Ordinul ministrului Justiției nr. 933 din 03.04.2007 a fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării funcționarilor publici, personalului contractual și personalului auxiliar - grefierilor informaticieni din cadrul instanțelor.
Stabilirea unei priorități nu înseamnă a distinge între criteriile ce caracterizează faptele de discriminare sancționate de OG nr.137/2000 iar stimulentele nu se confundă cu salariul fiind drepturi suplimentare.
În ceea ce privește Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Dr ecurentul a arătat că acestea nu sunt obligatorii pentru instanțe.
Recurenta a mai criticat sentința și sub aspectul nelegalei actualizări a despăgubirilor acordate cu indicele de inflație,invocînd disp.art.1088 cod civil iar în cauză nu se poate solicita nici dobînda legală deoarece este necesar ca debitorul să nu-și fi executat obligația sa față de debitor,condiție neîndeplinită în cauză.
La rîndul său recurenta Curtea de APEL BRAȘOV ,întemindu-și recursul pa disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă a criticat sentința ca netemeinică și nelegală susținînd că acordarea stimulentelor conform nr.1921/2005 nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor OG nr.137/2000 deoarece nu există un drept de a fi premiat recunoscut sau protejat de vreun act normativ ci doar o posibilitate de a fi premiat recunoscută de lege ordonatorilor de credite,art.25 al.2 din Legea nr.146/2007 prevăzînd numai modalitatea de constituire aa fondului destinat personalului din justiție.
Reurenta a mai susținut că pentru existența discriminării este necesar ca aceasta să pună în discuție un drept fundamental sau un drept recunoscut de lege,protejat printr-o normă de drept,în cauză nefiind vorba de discriminare deoarece stimulentele nu intră în categoria drepturilor salariale ori a premiului anual cum greșit a reținut D, Hotărârea nr. 15/23.01.2006 neavînd autoritate de lucru judecat în cauză.
în discuție nu sunt incluse în fondul de salarii ci în cel special de premiere și depind de obiectivele Ministerului Justiției în politica judiciară,calitatea activității,nivelul fondurilor,acesta,potivit art.4 al Normelor interne optînd pentru categoria judecătoriilor ce aveau o vechime cuprinsă între 0-3 ani.
Recurenta,în calitatea sa de ordonator secundar de credite,era ținută de îndeplinirea Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/2005,neputînd aloca sume decît în scopul în care au fost repartizate de Ministerul Justiției,astfel că nu are calitate procesuală în cauză.
Instanța fondului a obligat pârâții să plătească suma de 1700 lei fără a menționa dacă este brută sau netă,și nici data de la care aceste sume trebuie plătite,fiind necesară această mențiune.
În fine, recurentul TRIBUNALUL PRAHOVA civilă a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Prahova susținînd că actul normativ contestat este emis de Ministerul Justiției și a criticat sentința ca netemeinică și nelegală susținînd că fondul destinat stimulării personalului din justiție este repartizat de ordonatorul principal de credite potrivit criteriilor prevăzute de art.4 al.1 din Ordinul Ministrului Justiției nr.2404/2004iar potrivit art.5 al aceluiaș ordin stimulentele nu fac parte din salariul ce se suportă din fondul de salarii.
Recurentul a mai arătat că instanța nu poate modifica un act normativ ci poate doar să interpreteze și să aplice legea,iar dacă reclamanți se considerau discriminați trebuiau să-și valorifice dreptul încă din anul 2005,acesta nefiind condiționat de sesizarea CNCD.
Hotărîrile CNCD au doar caracter de recomandare pentru instanțele judecătorești.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate și în raport de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, sunt nefondate susținerile recurenților, potrivit cărora, în mod nelegal instanța fondului, cu aplicarea greșită a dispozițiilor OG nr. 137/2000, a stabilit împrejurarea că prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 s-a creat o discriminare indirectă a intimaților reclamanți în raport cu categoria judecătorilor avînd între 0-3 ani vechime câtă vreme în cauză Ministerul Justiției în calitate de subiect pasiv al raportului juridic de muncă a încălcat,după cum corect a reținut și instanța fondului în cauză, principiul egalității în relațiile de muncă consacrat de disp.art.5 și 6 din Codul Muncii ce presupune acordarea unui tratament egal tuturor salariaților cu excluderea arbitrariului.
Curtea mai reține și că chiar dacă prin hotărârea nr. 15/23.02. 2006 CNCD a constatat existența unei discriminări a magistraților, privind acordarea stimulentelor de către Ministerul Justiției pentru sărbătorile de iarnă doar pentru anumite categorii de magistrații,respectiv pentru judecătorii cu vechime de până la 3 ani iar hotărârile CNCD nu sunt obligatorii pentru instanță, cîtă vreme prin hotărârea menționată au fost vizați magistrații, în privința acestora se poate reține că prin aplicarea unui tratament juridic diferențiat în cadrul acestei categorii de personal, în raport de celelalte menționate în nr. 1921/C/2005, intimaților li s-a creat o situație discriminatorie.
Mai mult, tratamentul diferențiat aplicat intimaților-reclamanți nu a avut o justificare obiectivă și rezonabilă, în sensul dispozițiilor art. 2 din OG nr.137/2000, acesta fiind justificat doar prin necesitatea premierii cu ocazia sărbătorilor de iarnă; chiar dacă stimulentele financiare acordate prin ordinul în discuție nu reprezentau concretizarea unui drept consacrat expres de lege iar ordonatorul de credite nu are obligația premierii bănești a tuturor salariaților săi,în mod corect a apreciat instanța fondului,contrar susținerilor recurenților ce apar ca nefondate,că stimulentul în discuție este un drept corelativ celui salarial și implică, potrivit dispoz.art. 5 din Codul Muncii obligația angajatorului de a trata nediscriminatoriu și legal pe toții salariații săi, în baza unei justificări obiective.
Astfel, în măsura în care a invocat premierea pentru sărbătorile de iarnă a anumitor categorii de magistrați chiar dacă potrivit nr. 1008/C/2006, ordonatorul de credite poate stabili necesitatea stimulării financiare anumitor categorii de personal,însă această măsură salarială trebuie să aibă loc în baza unor criterii obiective și proporționale cu scopul urmărit; or recurentul nu a invocat prin ordinul în discuție vreun scop obiectiv pentru acordarea stimulentelor financiare pentru sărbătorile de iarnă doar anumitor categorii de magistrați, astfel încât exercitarea dreptului ordonatorului de credite a fost abuzivă.
Curtea mai apreciază și faptul că chiar dacă potrivit nr. 1008/C/2006, modificat, ordonatorul de credite este îndreptățit a acorda stimulentele în discuție potrivit unor obiective ce corespund politicii dezvoltării sistemului judiciar, în cauza de față recurentul nu a justificat criteriul rezonabil urmărit prin acordarea stimulentelor doar magistraților avînd sub 3 ani vechime, cu atât mai mult acordarea acestui drept de natură salarială chiar suplimentar fiind și implicînd libera apreciere a ordonatorului de credite, este discriminatorie; susmenționatul tratament diferențiat, rezultat din aplicarea nr.1921/C/2005 este discriminatoriu chiar dacă ulterior au fost achitate stimulente din fondurile rezultate din taxele de timbru și categoriilor de personal excluse din menționatul ordin, câtă vreme acordarea acestora a vizat alt criteriu iar nu cel urmărit prin nr. 1921/C/2005 și anume premierea pentru sărbătorile de iarnă.
Nefondată este și critica recurentului în ceea ce privește nelegala actualizare a drepturilor solicitate cu indicele de inflație, față de dispozițiile art.161 alin.4 Codul Muncii raportat la disp.art1084 Cod Civil ce consacră principiul reparării integrale a prejudiciului,actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație cuvenindu-se persoanei prejudiciate pentru a asigura o reparare integrală a prejudiciului cauzat prin neplata sumelor datorate, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt drepturi bănești cuvenite din raporturi de muncă. A nu ține seama de devalorizarea monedei naționale, ar însemna crearea unui nou prejudiciu, fiind cunoscut că moneda națională s-a depreciat în acest interval de timp.
Vor fi respinse ca nefondate susținerile recurenților Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL PRAHOVA privind greșita reținere de către instanța fondului a calității procesuale pasive a acestor recurenți câtă vreme în cauză există identitate între persoana acestor pârâți și subiectele passive ale raportului juridic de muncă dedus judecății;astfel intimații reclamanți-respectiv a avut calitatea de judecător al Curții de APEL BRAȘOV iar calitatea de judecător al Tribunalului Prahova - la data cînd aceștia au fost excluși de la acordarea stimulentului ce a făcut obiectul prezentei cauze;nu are relevanță prin urmare, în raport de natura juridică de muncă a litigiului,pentru stabilirea calității procesuale pasive a acestor recurenți faptul că în discuție este modul de repartizare stabilit printr-un ordin și nici împrejurarea că aceștia,în calitatea lor de ordonator secundar de credite,era ținută de îndeplinirea Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/2005,neputînd aloca sume decît în scopul în care au fost repartizate de Ministerul Justiției.
În ceea ce privește susținerea recurentei Curtea de APEL BRAȘOV potrivit cărora instanța fondului ar fi dispus obligarea pârâților la plata sumei de 1700 lei fără a menționa dacă este brută sau netă,și nici data de la care aceste sume trebuie plătite și aceasta este nefondată deoarece stimulentul în discuție urmează regimul juridic al impozitării tuturor sumelor acordate din fondul special de premiere și se datorează de la data cînd acest drept a devenit scadent,respectiv de la data cînd trebuia plătit de către recurent.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL PRAHOVA împotriva sentinței civile nr.316 din 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5471/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații -, -, -, -, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL SUCEAVA, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL VÂLCEA, TRIBUNALUL IALOMIȚA. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./ Tehnored.
/2.exJud, recurs: C/
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
