Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4836/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3188/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4836R
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.4354 din 23.05.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5118/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații, ( ), Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dîmbovița, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Cluj N, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Tribunalul Cluj, (fostă ), Tribunalul București, având ca obiect-drepturi bănești spor de 30%-40%.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul, prin consilier juridic solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, iar în ce privește recursul formulat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4354 din 23.05.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5118/3/LM/2008, a fost admisă acțiunea precizata, au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Înallta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe langa Curtea de _ APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă sa despăgubească pe reclamanta cu echivalentul sumei de 30% din indemnizația bruta lunara de încadrare, pentru perioada septembrie 2002-27.04.2004, și de 40% din indemnizația bruta lunara de încadrare, pentru perioada 28.04.2004-aprilîe 2007, actualizata cu indicele de inflație la data plații efective, și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București sa despăgubească pe reclamanta cu echivalentul sumei de 30% din indemnizația bruta lunara de încadrare pentru perioada septembrie 2002-octombrie 2002.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București să îl despăgubească pe reclamantul cu echivalentul sumei de 40% din indemnizația bruta lunara de încadrare, pentru perioada 01.09.2004-15.07.2005, pe parații Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj să îl despăgubească pe reclamantul cu echivalentul sumei de 40% din indemnizația bruta lunara de încadrare, pentru perioada 16.07.2005-aprilîe 2007, pe parații Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București să îl despăgubească pe reclamantul cu echivalentul sumei de 30% din indemnizația bruta lunara de încadrare, pentru perioada septembrie 2002-27.04.2004, si de 40% din indemnizația bruta lunara de încadrare pentru perioada 28.04.2004-01.09.2004, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective, și să efectueze mențiunile corespunzătoare in carnetul de munca.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București să o despăgubească pe reclamanta () cu echivalentul sumei de 30% din indemnizația bruta lunara de încadrare. pentru perioada septembrie 2002-februarie 2003. actualizata cu indicele de inflație la data plații efective. și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de munca.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui sa despăgubească pe reclamanta cu echivalentul sumei de 30% din indemnizația bruta lunara de încadrare, pentru perioada septembrie 2002-09.05.2003, și pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București să o despăgubească pe reclamanta cu echivalentul sumei de 30% din indemnizația bruta lunara de încadrare, pentru perioada 10.05.2003-27.04.2004, și de 40% din indemnizația bruta lunara de încadrare, pentru perioada 28.04.2004-13.03.2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective, și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de munca.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj să despăgubească pe reclamanta cu echivalentul sumei de 40% din indemnizația bruta lunara de încadrare, pentru perioada 01.08.2004-21.04.2005, pe parații pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București să o despăgubească pe reclamanta cu echivalentul sumei de 40% din indemnizația bruta lunara de încadrare, pentru perioada 22.04.2005-aprilie 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective, și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de munca.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba, Parchetul de pe langa Tribunalul Alba să despăgubească pe intervenienta cu echivalentul sumei de 30% din indemnizația bruta lunara de încadrare, pentru perioada septembrie 2002-27.04.2004, și de 40% din indemnizația bruta lunara de încadrare, pentru perioada 28.04.2004-aprilie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de munca.
Au fost disjunse cererile formulate de reclamanții, și și a fost stabilit termen pentru continuarea judecații la data de 17.09.2008, cu citarea părților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia nr.6/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art.329 alin.3 Cod pr.civilă, s-a statuat că sporul de 30% și respectiv 40 % din indemnizația brută lunară se cuvine tuturor magistraților.
De asemenea, în scopul reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți, s-a dispus actualizarea drepturilor salariale, în raport de rata inflației la data efectuării plății.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată, în drept, pe de dispozițiile art.304 pct.9 și 304 ind.1 pr.civ. pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, pentru perioada septembrie 2002-ianuarie 2005, în raport de dispozițiile art.283 alin.1 lit.c, art.166 alin.1 din Codul Muncii și art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
S-a susținut că, fiind vorba despre prestații succesive ale debitorilor pârâți, constând în plata lunară a sporului pretins, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că în mod nelegal s-a dispus admiterea acțiunii reclamanților pentru perioada aprilie 2006-aprilie 2007, deoarece odată cu apariția OUG nr.27/2006, sporurile de 30% și respectiv 40 % din indemnizația brută lunară a magistraților au fost abrogate.
A mai arătat recurentul-pârât că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în condițiile în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară și în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007, lege care nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
De asemenea, s-a susținut că actualizarea conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare, spre a-l determina să-și execute obligația asumată, astfel încât aplicarea acestei măsuri este lipsită de cauză juridică.
Față de cererea privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința anterior menționată în carnetele de muncă, s-a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, deoarece în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 - privind carnetul de muncă " Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de munca, precum și precizarea modului de încadrare - pe durata nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de munca; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de munca cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de munca la pensie".
Astfel, din dispozițiile legale anterior menționate reiese că singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, deci sporurile și adaosurile salariale reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
Recurentul Ministerul Justiției a arătat că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. întrucât instanța de fond trebuia să analizeze și să admită excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general, de 3 ni de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958 și ale art.283 din Codul Muncii.
În raport cu data introducerii acțiunii, s-a susținut că dreptul la acțiune al reclamantului pentru pretențiile aferente perioadei septembrie 2003-noiembrie 2003 este prescris.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele: Sunt nefondate criticile recurenților referitoare la faptul că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris pentru parte din pretențiile deduse judecății, întrucât la data de 30.03.2005, prin adoptarea HG nr.232/2005, a intervenit o recunoașterea dreptul pretins, cu valoare întreruptivă de prescripție, potrivit art.16 lit. a din Decretul nr.167/1958 și cu consecința că un nou termen de prescripție, de 3 ani, începe să curgă de la această dată, împlinindu-se la 30.03.2008.
Astfel, prin sus-menționata hotărâre se adoptă strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă, prevăzându-se expres și neechivoc eliminarea discriminării cauzate de acordarea sporului salarial de 40% pentru anumite categorii de magistrați (anexa 2) pct. VI - 3.3), respectiv plata drepturilor salariale ale magistraților, astfel cum au fost prevăzute de lege, și aplicarea acestor prevederi, în mod nediscriminatoriu.
Deși susținerile recurenților, în sensul că, fiind vorba despre prestații succesive ale debitorilor pârâți, constând în plata lunară a sporului pretins, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită, Curtea constată că actul care a întrerupt cursul prescripției a intervenit mai înainte ca termenul de prescripție să se fi împlinit pentru fiecare din aceste prestații.
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs privitor la greșita actualizare drepturilor bănești solicitate, întrucât, otrivit p. art.161 alin.4 din Codul Muncii, "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului", neputând fi primită ca împrejurare exoneratoare de răspundere apărarea recurentului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Sub aspectul actualizării sporului, instanța reține că ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real suferit de reclamanți, ca urmare a neacordării unor drepturi de natură salarială la termenele stabilite.
Or, devalorizarea monetară, survenită între data când sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară trebuia acordat și data de 01.10.2007, constituie parte a prejudiciului suferit și este datorată de pârâți, în temeiul art.161 alin.4 din Codul Muncii și art.1084 din Codul civil.
Acordarea actualizării potrivit indicelui de inflație nu apare ca un mijloc de constrângere a debitorului, spre a-l determina să-și execute obligația asumată, cum susține recurentul-pârât, ci reprezintă o dezdăunare a creditorului, în cauza de față a reclamanților-intimați.
Nefondată este și critica referitoare la operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă al intimaților-reclamanți, având în vedere faptul că sporurile de 30% și respectiv 40 % din indemnizația brută lunară constituie drepturi salariale, care trebuie să fie evidențiate în carnetele de muncă ale acestora.
Curtea constată însă că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâților la plata sporului anticorupție și ulterior datei de 31.03.2006, sub acest aspect recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind întemeiat.
În acest sens, se reține că odată cu apariția OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, sporurile de 30% și respectiv 40 % din indemnizația brută lunară a magistraților au fost abrogate, actul normativ anterior menționat aplicându-se, potrivit art.40, din luna aprilie 2006.
Drept consecință, constatând că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește data până la care reclamanții erau îndreptățiți la plata sporului pretins, văzând și dispozițiile art.304 pct.9 și 312.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul înlăturării dispoziției prin care pârâții au fost obligați la plata sporului pentru perioadele ulterioare datei de 31.03.2006.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței și, în baza art.312 Cod pr. civ. va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.4354 din 23.05.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.5118/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații, (), Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dîmbovița, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Cluj N, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Tribunalul Cluj, (fostă ), Tribunalul București.
Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva aceleiași sentințe.
Modifică, în parte, sentința, în sensul că:
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâților la plata sporului ulterior datei de 31.03.2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
09.07.2009
Jud. fond:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
