Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 484/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 484/2008
Ședința publică din 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - judecător
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.53/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că atât reclamanții, cât și Direcția Generală a Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor au înregistrat la dosar întâmpinări.
Instanța, față de împrejurarea că nu s-au formulat alte cereri și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr.- reclamanții --, și au chemat în judecatgă pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Hunedoara solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, pârâții să fie obligați la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2005 - 2006, actualizată cu rata inflației la data plății.
În fapt reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Hunedoara.
În susținerea acțiunii reclamanții au arătat că prin nr.OUG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din autoritatea judecătorească s-a reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar, prima de vacanță, drept care să se acorde pe lângă indemnizația brută sau după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Acest drept prevăzut de lege nu le-a fost acordat la efectuarea concediilor de odihnă din anii 2005-2006, întrucât prin acte normative succesive, a fost suspendată aplicarea dispoziției legale sus menționate,invocându-se prevederile art.3 alin.2 din nr.OUG33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.41 ind.1 alin.1 din Legea nr.50/1996, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002 și art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 și art.8 alin.5 din Legea nr.511/2004.
Reclamanții au învederat că dispozițiile de suspendare a plății primei de vacanță sunt contrare prevederilor art.49 alin.2 și art.53 din Constituția României, revizuită în anul 2003, întrucât constituie o restrângere a drepturilor și libertăților acordate puterii judecătorești, că în primul rând, pe calea ordonanței de urgență nu se4 poate suspenda acest drept întrucât Constituția nu prevede suspendarea, ci doar restrângerea unor drepturi constituționale, aceasta din urmă putându-se face numai prin lege și cu o motivare temeinică.
Restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți nu poate fi dispusă decât dacă această măsură este necesară într-o societate democratică, iar măsura restrângerii trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și să fie aplicate nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății restrânse.
S-a apreciat că suspendarea aplicării unei legi prin care se recunoaște un drept echivalează cu restrângerea exercițiului acestui drept și practic, prin dispozițiile legale prin care s-a dispus suspendarea plății primelor de concediu, li s-a restrâns acest drept fără a exista vreuna din situațiile prevăzute în art.49 din Constituția din 1991 și art.53 din Constituția revizuită în 2003.
Pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Hunedoara deși legal citați cu mențiunea să depună întâmpinare nu s-au conformat dispozițiilor instanței.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de împrejurarea că între reclamanți și acest pârât nu există raporturi de muncă, Ministerul Finanțelor publice având doar calitatea de ordonator principal de credite, fără ca aceasta să însemne că poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Prin sentința civilă nr.53/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus acțiunea a fost admisă. Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Hunedoara să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând primă de concediu pentru anii 2005 - 2006, raportat la perioada efectiv lucrată, actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a inclus și art.411alin.1 în care se prevede că magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută, anterior plecării în concediu, care se impozitează separat.
Ulterior, prin dispozițiile atz.3 (2) din nr.OUG33 din 26.02.2001se prevede că se suspendă până la data de 01.01.2002 aplicarea prevederilor art.411alin.1, care cuprinde dispoziții referitoare la acordarea primei de concediu din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, modificată și completată prin nr.OG83/2000, precum și aplicarea prevederilor art.4 din nr.OUG237/2000, referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă.
Prin Legea nr.386/2001, prin articol unic se aprobă unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, cu următoarea modificare, art.III alin.3 va avea următorul cuprins: "Pe perioada suspendării prevederilor legale menționate la alin.1 și 2, redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr.188/1999, a nr.OG83/2000, precum și a nr.OUG237/2000. Este necesar a se preciza că, pe toată durata suspendării redevin aplicabile prevederile referitoare și la dreptul câștigat prin art.41 din OG nr.83/2000 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității și, respectiv art.33 (2) din Legea nr.188/1999 care prevede că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Potrivit legilor privind bugetul de stat nr.743/2001, nr.631/2002, nr.507/2003, nr.511/2004 și nr.379/2005, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă, precum și a celor ale art.32 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici cu modificările și completările ulterioare, s-au suspendat până la 31 decembrie 2006.
Conform dispozițiilor art.38 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții egale precum și alte situații specifice.
Instanța a reținut că reglementarea concediului de odihnă plătit și alte situații specifice a fost menționată prin legea de revizuire a Constituției nr.375/2003, iar conform art.49 alin.2, restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică și să fie aplicată nediscriminatoriu.
Ca atare, textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la o primă de vacanță anuală în favoarea magistraților și a personalului auxiliar prin prisma dispozițiilor constituționale suscitate, instanța le-a apreciat ca fiind date cu nesocotirea normelor constituționale, cu atât mai mult cu cât prin plata concediului de odihnă se înțelege a fi inclusă, pe lângă indemnizația de concediu și prima de vacanță sau eventuale alte situații specifice și ca atare, asemenea drepturi nu pot fi suspendate prin emiterea unei ordonanțe de urgență, cu atât mai mult cu cât normele constituționale prevăd posibilitatea restrângerii drepturilor sau libertăților și nicidecum suspendarea acestora, deoarece un drept deja câștigat nu poate fi restrâns decât printr-un act normativ de aceeași putere, în speță nr.OUG8/2007, iar conform principiului neretroactivității legii civile, nu poate produce efecte pentru trecut.
Pe de altă parte, avându-se în vedere succesiunea în timp a actelor normative arătate anterior, dispozițiile art.411din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, nu pot fi afectate de conținutul unor acte normative referitoare la stabilirea bugetelor de stat pe anii anteriori, avându-se în vedere principiul neretroactivității legii consacrat de Constituția României, aceasta cu atât mai mult cu cât noua lege ce reglementează efectele unei situații juridice, nu poate aduce atingere nici o îngrădire sau discriminare unui drept deja câștigat, dobândit, ce trebuie respectat indiferent de situația elaborării unor legi succesive, deoarece legea întotdeauna trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor ocrotire legală și eficace contra oricăror discriminări, garantarea drepturilor omului, fiind prevăzută și de Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Omului și a Libertăților Fundamentale.
Referitor la Decizia nr.XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată în dosar nr.31/2005 de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă se reține că aceasta a fost îndreptată prin Încheierea din 21 mai 2007, prin care din considerentele și dispozitivul deciziei s-a înlăturat mențiunea "și personalul auxiliar", constatându-se că de fapt nr.OUG177/2002 se aplică doar magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora, iar nu și personalului auxiliar de specialitate în privința căruia dispozițiile din Legea nr.50/1996 au fost abrogate la 5 febr.2007 odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG8/2007.
În consecință, apreciind că reclamanții au suferit un prejudiciu și prin devalorizarea monedei naționale, s-a admis cererea, fiind obligați pârâții la plata primelor de concediu pentru anii 2005 - 2006, actualizate cu indicii de inflație până la data plății efective.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut că între reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice de muncă, motiv pentru care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și drept urmare s-a respins acțiunea față de acest pârât.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți.
În expunerea de motive se arată că prin încheierea din 21 mai 2007 pronunțată de s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale-/12.12.2005 în sensul înlăturării mențiunii "și personalului auxiliar de specialitate" din considerentele și în dispozitivul hotărârii.
Contrar celor reținute de instanța de fond, această împrejurare este lipsită de relevanță juridică întrucât acordarea primelor de vacanță pe anii 2005 - 2006 nu a făcut obiectul acestei decizii, astfel că nu poate constitui temei al admiterii acțiunii.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, potrivit prevederilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut referire la Decizia nr.XXIII din 12 dec. 2005, pronunțată în dosar nr.31/2005 de către, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă, reținându-se că aceasta a fost îndreptată prin Încheierea din 21 mai 2007, prin care, din considerentele și dispozitivul deciziei s-a înlăturat mențiunea "și personalului auxiliar de specialitate".
Prin această îndreptare a erorii materiale-/12.12.2005, contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a constatat în mod legal că reglementarea referitoare la acordarea primei de vacanță personalului auxiliar de specialitate, nu a fost abrogată prin prevederile nr.OUG177/2002, aplicabile doar magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora.
Altfel, până la data de 05.02.2007, când dispozițiile din Legea nr.50/1996 privitoare la personalul auxiliar de specialitate au fost abrogate prin nr.OUG8/2007, această categorie de personal beneficiază, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, de o primă egală cu indemnizația brută anterioară plecării în concediu, așa cum s-a statuat prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 prin care s-a inclus art.411alin.1 referitor la aceste drepturi.
Față de cele ce preced, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.53/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red. / Tehnored. / 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu
