Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 490/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.4351,-
DECIZIA NR.490
Ședința publică din data de 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei civile nr.215 din 3 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata SRL, cu sediul în comuna, județul
Contestație scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit contestatorul, intimata SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.215 din 03.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, s- respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în, sat, județul D, împotriva sentinței civile nr.1885 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - "" SRL, cu sediul în comuna, județul
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că prin sentința civilă nr.1885 din 18.11.2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea reclamantului prin care acesta a cerut obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale cuvenite pentru lunile ianuarie-martie 2004, în valoare de 53.800.000 lei actualizate și însumând, după estimarea sa, circa 100.000.000 lei (fila 3 dosar fond).
Asupra dezlegării date de tribunal pe cale de excepție, reclamantul nu a formulat nicio critică, deși calea de atac ordinară a recursului nu poate fi exercitată decât prin invocarea motivelor de nelegalitate ori netemeinicie ale hotărârii instanței inferioare.
A mai reținut instanța de control judiciar, că nemulțumirea recurentului-reclamant nu este în esență legată de modul de soluționare a excepției cât de faptul că prima instanță a refuzat să judece fondul dreptului său și prin urmare nu a lămurit dacă acesta a semnat sau nu ștatele de plată aferente lunilor ianuarie-martie 2004, fiindcă pe de o parte, prin sentința anterioară-ce constituie putere de lucru judecat - s-a stabilit că salariatul a semnat aceste ștate, iar prin rezoluția procurorului din 15.03.2007, pe care a depus-o în copie la instanța de fond și apoi, în recurs, se reține că ștatele respective nu conțin nicio semnătură.
Autoritatea de lucru judecat este principiul de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție, bun sau rău, se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată.
Din punct de vedere procesual, autoritatea de lucru judecat îndeplinește funcția de excepție care are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată. Ea este consacrată de dispozițiile art.1201 cod civil, corect evocate de instanța fondului, în sensul condiției identității acțiunilor care au același obiect, aceeași cauză și se poartă între aceleași părți.
În cauza de față, tribunalul a constatat că între aceleași părți, chiar având calități procesuale inversate, s-a purtat anterior litigiului de față, un litigiu similar, respectiv având exact același obiect și aceeași cauză juridică.
Astfel, în dosarul civil nr.2233/2004 al Tribunalului Dâmbovița, reclamantul-recurent, fiind chemat în judecată de pârâta-intimată - SRL, a formulat cerere reconvențională prin care, la rândul său a cerut angajatorului plata drepturilor salariale cuvenite în perioada ianuarie-martie 2004, la fel ca și prin cererea de chemare în judecată de față.
Prin sentința civilă nr.457 din 2 iulie 2004, devenită irevocabilă, cererea reconvențională a lui a fost respinsă.
Indiferent de dezlegarea dată, aceasta se bucură de autoritatea de lucru judecat și drept urmare, o nouă judecată a unei acțiuni având același obiect, aceeași cauză juridică și între aceleași părți are efect peremptoriu și îndeplinește funcția extinctivă a puterii de lucru judecat, nemaiputând fi primită.
În consecință, excepția invocată de pârâtă ca mijloc de apărare la instanța de fond a fost în mod corect admisă prin sentința recurată care este legală și temeinică.
S-a apreciat de instanța de contol judiciar, că susținerile recurentului privind contradicțiile dintre considerentele sentinței ce constituie autoritate de lucru judecat și o rezoluție pronunțată de organul de urmărire penală căruia acesta i s-a adresat, referitor la semnarea sau lipsa semnăturii de pe ștatele de plată, exced controlului pe care Curtea îl exercită ca instanță de recurs, fiindcă ceea ce se verifică în calea de atac declanșată de cererea recurentului, este legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe care a constatat incidența, pe cale de excepție, a autorității de lucru judecat ce împiedică ca o nouă judecată a aceleiși cereri să mai aibă loc.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul care a susținut că pârâta trebuie să-i plătească banii datorați mai ales că aceasta a uzat de niște state de plată false care nu au corespondent cu realitatea.
Contestatorul nu a motivat în drept contestația formulată ci doar a depus la dosar o adresă eliberată de Inspectoratul Teritorial d e Muncă.
Verificând actele și lucrările dosarului, văzând și disp.art.317 și 318 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiată contestația petiționarului.
Potrivit disp.art.317 pct.1 Cod procedură civilă contestația în anulare este admisibilă când procedura de citare nu a fost îndeplinită potrivit legii, ceea ce nu este cazul în speța de față; potrivit disp.art.317 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă contestația în anulare este admisibilă când s-au încălcat normele privind competența de soluționare a pricinii- de asemeni nu este cazul în speța de față, ba mai mult nici măcar contestatorul nu a susținut așa ceva.
S-ar deduce din cele susținute de contestator că în speță s-ar aplica disp.art.318 Cod procedură civilă, dispoziții cărora contestațiile în anulare sunt admisibile când dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale în sensul că instanța de fond n-ar fi luat în calcul actele depuse la dosar, respectiv statele de plată, considerate de petiționar drept false, însă fondul pricinii fusese rezolvat anterior pronunțării sentinței civile nr.1885/2008 a Tribunalului Dâmbovița care a constatat în cauză existența autorității lucrului judecat.
Ca atare, Curtea va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei civile nr.215 din 3 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata SRL, cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 16 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - - - -
fiind pensionată, prezenta
se semnează de președintele instanței
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./04.05.3009
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
