Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4961/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3617/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4961/
Ședința publică de la 01.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.323/F din data de 21.04.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(746/2009) în contradictoriu cu intimații-reclamanți A, -, -, HG, - și și intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL IALOMIȚA.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursurile înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 28,05.2009, recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală a Finanțelor Publice I, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților au criticat sentința civilănr.323/F pronunțată în fond de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă la data de 21.04.2009 în dosarul nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, recurentul Ministerul Justiției a susținut că prin sentința pronunțată instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, creând drept și a aplicat greșit legea atunci când a hotărât acordarea în continuare a contravalorii sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică personalului auxiliar de specialitate față de dispozițiile OG nr.82007 care prevede în art.30, în mod expres, abrogarea Legii nr.50/1996.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința sub aspectul reținerii de către instanța de fond a calității sale procesual pasive, susținând că nu este angajatorul reclamanților pentru a putea fi valabil obligat într-un proces care privește raporturi juridice de muncă.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare.
Asupra recursurilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia în interesul legii nr.XXI/20.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu putere de lege pentru instanțele de inferior, în conformitate cu dispozițiile art.329 Cod pr.civilă, că în aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează salarizarea personalului auxiliar de specialitate, acesta din urmă are dreptul la acordarea unui spor der isc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul brut lunar și ulterior apariției OG nr.83/2000.
Decizia mai sus amintită este pronunțată în anul 2008, la peste 1 an după aprobarea de către Guvern a OG nr.8/2007. Prin urmare, este logic a se presupune că la data la care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra recursului în interesul legii (10.03.2008) instanța supremă a avut în vedere toată legislația în vigoare, inclusiv OG nr.8/2007, dar a apreciat că dispozițiile acesteia nu sunt relevante în ceea ce privește problema de drept ce a format obiectul recursului în interesul legii.
Întrucât Decizia nr. nu limitează în timp obligația acordării contravalorii sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate, neexistând referiri în acest sens la dispozițiile OG nr.8/2007, Curtea nu poate decât să constate că în aplicarea Deciziei nr.XXI/2008, obligatorie conform art.329 Cod pr.civilă în ceea ce privește problema de drept dezlegată, personalul auxiliar de specialitate are dreptul de a primi și ulterior datei de 01.02.2007 contravaloarea sporului, atât timp cât își păstrează calitatea de personal auxiliar de specialitate.
În privința motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 Cod pr.civilă, Curtea reține că instanța de fond, soluționând litigiul, nu și-a depășit atribuțiile, câtă vreme însăși Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, cu forță de lege, că dispozițiile Legii nr.50/1996 privitoare la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică sunt în vigoare și produc efecte specifice în materia salarizării.
Pronunțându-se asupra pretențiilor formulate, instanța de fond și-a îndeplinit prerogativele, orice alt comportament sugerat de Ministerul Justiției încălcând, pe lângă dispozițiile constituționale care prevăd accesul oricărui cetățean la justiție și jurisprudența care garantează dreptul șa un proces echitabil ca rezultat al analizei efective a pretențiilor.
Din prisma acestei analize efective, Curtea consideră recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice ca fiind întemeiat, acesta neavând calitate procesuală pasivă pentru a răspunde pretențiilor formulate de reclamanții-intimați.
Litigiul judecat de instanța de fond are natura unui litigiu de muncă, fiind vorba despre drepturi salariale. Recurentul Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de angajator al intimaților-reclamanți,împrejurarea conform căreia bugetul de stat este întocmit în proiect de Ministerul Finanțelor Publice nestabilind pentru acesta din urmă o obligație directă de plată a drepturilor salariale.
De altfel, este necesar a se preciza că acest proiect de buget aprobat de Guvern, este în final aprobat de Parlament, ceea ce demonstrează, odată în plus, că Ministerul Finanțelor Publice nu este autoritatea deliberativă în materia adoptării sau modificării bugetului de stat.
Reținând ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, cu referire la dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va respinge ca neîntemeiat recursul Ministerului Justiției și va admite recursul formulat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, modificând în parte sentința recurată ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui din urmă recurent, cu mențiunea menținerii tuturor celorlalte dispoziții ale hotărârii pronunțată de Tribunalul Ialomița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.323/F din data de 21.04.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(746/2009) în contradictoriu cu intimații-reclamanți A, -, -, HG, - și și intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL IALOMIȚA.
Admite recursul formulat împotriva aceleiași sentințe de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Modifică sentința în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului Ministerul Finanțelor Publice.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./27.07.2009
Jud.fond: Al.;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Valentina Sandu, Amelia Farmathy
