Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4965/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3708/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4965/
Ședința publică de la 01.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea contestației în anulare a deciziei civile nr.1272/R pronunțate la data de 16.04.2008 de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(1177/2008) formulată de contestatorul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE în contradictoriu cu intimații A, (), și intimații-pârâți CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică, lipsă fiind intimații-reclamanți și intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pe contestația în anulare.
Contestatorul, prin consilier juridic, solicită admiterea contestației, casarea deciziei civile, pentru ca reținând cauza spre rejudecare să se respingă acțiunea, ca neîntemeiată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1272/R/16.04.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a a respins, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr.2510 din 12.12.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.4359/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații A, Ministerul Finanțelor publice, Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI și intimata intervenientă (fostă ).
A respins cererea intimaților privind cheltuielile de judecată.
În considerente a reținut că, în ce privește recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea a reținut că nu poate fi primită critica potrivit căreia magistrații care își desfășoară activitatea în afara instanțelor de judecată nu sunt îndreptățiți la sporul solicitat, întrucât exercită funcții cu caracter administrativ, în care nu se regăsește tipul de risc profesional despre care legea face vorbire.
Criteriile la care instanța supremă s-a raportat în considerentele deciziei nr. VI/2007 vizează, în principal, pregătirea de specialitate și experiența profesională, responsabilitatea profesională specifică echivalentă și riscul identic în exercitarea sarcinilor de serviciu. Or, aceste criterii sunt incidente în cazul tuturor magistraților din parchete și instanțele judecătorești în întregul lor, fără a se face vreo distincție în privința celor care, având calitatea de magistrat, își desfășoară temporar activitatea în afara instanțelor și parchetelor.
A accepta punctul de vedere al recurentului, în sensul că primordială în stabilirea existenței sau inexistenței discriminării este calitatea de magistrat, însă subsumată numai criteriului riscului profesional, cu ignorarea celorlalte criterii la care se face referire în decizia nr. VI/2007, ar însemna o golire de conținut a menționatei decizii pronunțate în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe.
În concluzie, în situația de față, atâta vreme cât în persoana magistraților sunt întrunite toate condițiile care impun eliminarea situației discriminatorii, drepturile salariale se cuvin tuturor magistraților, fără nici o diferențiere, indiferent de locul în care aceștia, păstrând calitatea de magistrat, își exercită profesia.
Referitor la critica privind acordarea sumelor de bani cu titlu de despăgubiri, iar nu de drepturi salariale și menționarea lor în carnetele de muncă, se reține că instanța de fond a fost învestită cu o cerere întemeiată în drept pe dispozițiile nr.OG 137/2000. Așa fiind, Tribunalul a constatat existența unei discriminări, prin neacordarea sporului salarial intimaților. Chiar dacă sancțiunea aplicabilă este reprezentată de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin fapta discriminatorie, obiectul discriminării îl reprezintă sporurile salariale neacordate, așa încât, în mod corect prima instanță a dispus efectuare mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientei.
Pentru motivele expuse, Curtea a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care a menținut-o, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) din Codul d e procedură civilă, a respins recursurile, ca nefondate.
Curtea a respins și cererea intimaților persoane fizice privind cheltuielile de judecată, ca nedovedită, având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că înscrisul doveditor, respectiv chitanța cu nr. -/12.12.2007, a fost depus la dosar după deliberare și pronunțarea soluției, iar pe de altă parte faptul că suma înscrisă în cuprinsul chitanței emise la data pronunțării hotărârii instanței de fond reprezintă onorariul avocatului în dosarul nr- al Secția a VIII-a a Tribunalului București fond, în mod evident mențiunea "+ recurs" fiind adăugată, în condițiile în care, la data de 12.12.2007, calea de atac nu fusese promovată.
Împotriva sus menționatei hotărâri, a formulat contestatie in anulare Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție înregistrata pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă sub nr-.
În susținerea acesteia s-a aratat ca prin recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 2510 din 12 decembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI în dosarul cu numărul -, a criticat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada septembrie 2000 - iunie 2003, precum și faptul omologării raportului de expertiză tehnică fără ca acesta să îi fie comunicat, deci fără a avea posibilitatea de a formula obiecțiuni la acest raport de expertiză.
Referitor la necomunicarea expertizei, considerăm că instanța de recurs s-a aflat in eroare atunci când soluționând acest motiv de recurs l-a respins cu motivarea că nu au fost încălcate dispozițiile art. 208 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, în primul rând, pentru efectuarea raportului expert a verificat statele de plată și cărțile de muncă ale reclamanților, fiind astfel necesară deplasarea acestuia la parchet, verificarea acestor acte neputând fi făcută în altă parte. În aceste condiții expertul avea obligația, în condițiile art. 208.proc.civ. să citeze toate părțile pentru data la care urma să se deplaseze la parchet.
Un alt text de lege încălcat de instanță este cel de la articolul 209 din Codul d e procedură civilă, text ce prevede că "Expertul numit este dator să-și depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată".
După cum se poate observa expertul a depus raportul de expertiză la termenul din data de 12 decembrie 2007, adică chiar la data la care a fost judecată cauza, respectiv când a fost pronunțată sentința civilă numărul 2510.
Se mai impune precizarea că instanța a comunicat doar reclamanților un exemplar din acest raport și doar acestora le-a fost oferită posibilitatea studierii acestui raport.
În aceste condiții, recurentul consideră că instanța de recurs, din eroare, nu a observat faptul că instanța de fond a încălcat și dispozițiile art. 209 din Codul d e procedură civilă, în sensul că dacă expertul nu a respectat termenul de 5 zile de depunere a raportului de expertiză, era obligatoriu să ne fie comunicat raportul de expertiză.
Concluzia care se impune este aceea că prin necomunicarea raportului de expertiză, încălcarea dispozițiilor art. 208 și 209 din Codul d e procedură civilă și imposibilitatea de a formula obiecțiunii la raportul de expertiză l-a fost încălcat în mod grav dreptul la apărare.
Recurentul consideră că doar din greșeală instanța de recurs nu a observat aceste încălcări ale drepturilor noastre de către prima instanță.
Față de considerentele expuse, recurentul solicită instanței admiterea contestației în anulare formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva Deciziei Civile nr.!272/R pronunțată la 16 aprilie 20Q8 de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în sensul casării sentinței civile nr. 2510 din 12 decembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul cu numărul -, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând decizia civilă atacată cu contestație în anulare, sub aspectul motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondată contestația în anulare formulată potrivit considerentelor ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii:
Contestatoarea si-a intemeiat cererea formulata pe dispozitiile art.318 alin.1 Cod procedura civila. Potrivit acestor dispozitii, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Dintre ipotezele prevazute de textul de lege mentionat, Curtea constata ca a fost invocat primul motiv de contestatie in anulare, respectiv faptul ca dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
In opinia contestatoarei greseala materiala consta în încălcarea dispozițiilor art. 208 si 209 din Codul d e procedură civilă, prin faptul ca instanta de recurs nu a observat ca expertiza in dosarul de fond nu s-a efectuat cu respectarea textelor de lege invocate.
Dar, în sensul textului sus-citat, prin "greșeală materială" se înțelege greșeală materială de ordin procedural, greșeală de fapt, inexistentă în cauză și nu greșeală de judecată cum invocă contestatoarea.
Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de interpretare a probelor sau a dispozițiilor legale.
Ori, în speța dedusă judecății, prin contestația în anulare formulată se pretinde în realitate reexaminarea recursului, respectiv a modului de soluționare a cererii reclamantilor și reinterpretarea normelor de lege deduse judecății, critici ce nu pot fi primite. Aceasta, întrucât prin dispozițiile art.318 Cod procedură civilă nu s-a urmărit să se deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, pe motivul că s-au interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile speței deduse judecății.
Constatand ca ceea ce invocă contestatoarea sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă însă numai în recurs, nu și în aceasta cale extraodinara de atac, în temeiul art.318 Cod procedură civilă, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare a deciziei civile nr.1272/R pronunțate la data de 16.04.2008 de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(1177/2008) formulată de contestatorul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE în contradictoriu cu intimații A, (), și intimații-pârâți CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI.
Pronunțată în ședința publică de la 01.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red: / tehnored:
2.ex./06.07.2009
Jud. recurs:.
.
.
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Valentina Sandu, Amelia Farmathy
