Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 5/2008
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica
JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile numărul 1002/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Având în vedere că judecător planificată în ședința de judecată pentru acest termen s-a abținut de la judecarea cauzei,completul de judecată a fost constituit conform procesului verbal din 7 ianuarie 2008.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recurentul a solicitat judecarea în lipsă împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamanții:, ȘI au chemat în judecată în calitate de pârâți, Ministerul Justiției, Tribunalul Alba și Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând:
- obligarea pârâtului Ministerul Justiției la virarea către pârâtul Tribunalul Alba, acesta din urmă cu obligația plății către reclamantă a drepturilor salariale, reprezentând suma de 1700 lei, conform art.21 din nr.OG137/2000, sumă care se solicită a fi actualizată cu indicele de inflației.
- obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, conform dispozitivului sentinței civile care urmează a fi pronunțată, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
-cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, a acțiunii de față, reclamanții arată că au calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Aiud, calitate în care sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale pretinse. În acest sens se invocă Hotărârea nr.15/2006 a Dp rin care s-a constata existența unei discriminări indirecte, prin acordarea de stimulente financiare în mod exclusiv și diferențiat.
Prin întâmpinarea depusă în cauză de pârâtul Ministerul Justiției se solicită respingerea acțiunii, motivându-se că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiției. Pe de altă parte stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anul stabilit de lege, drepturi conferite prin lege judecătorilor, astfel cum în mod eronat a apreciat D în hotărârea invocată de reclamantă.
În fine, în ce privește actualizarea sumei pretinse cu indicele de inflație se arată că potrivit art.1088 Civil creditorii unei obligații având drept obiect o sumă de bani ar putea pretinde numai dobânda stabilită prin lege și numai începând cu ziua cererii de chemare în judecată.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1002/24.09.2007 s-a admis acțiunea civilă formulată în cauză de reclamanții, ȘI în contradictoriu cu pârâți, Ministerul Justiției, Tribunalul Alba și Curtea de APEL ALBA IULIA și în consecință:
A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să vireze Tribunalului Alba, acesta din urmă cu obligația plății efective către fiecare reclamant, corespondent raportului de serviciu a drepturilor salariale cuvenite acesteia, respectiv suma de 1.700 lei, care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiunii necesare în carnetul de muncă al reclamantei conform sentinței.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență, cu referire la normele interne și internaționale de drept că reclamanta este îndreptățită la stimulentele bănești pretinse în cauză. Se arată în considerentele sentinței că instituirea prin acordarea diferențiată a unor drepturi bănești duce în mod greșit la aplicarea și existența unui tratament salarial diferențiat, precum și faptul că prin Hotărârea nr.15/2006 a Ds -a stabilit în mod clar și fără echivoc faptul că reclamanta a fost discriminată în mod indirect în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal prevăzut de art.80 din legea nr.168/1999, recurs pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI solicitând în temeiul art.304 punct 9 coroborat cu art.312 Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată în cauză de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Ministerul Justiției arată că hotărârea tribunalului este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, motiv de modificare prev. de art.304 punct 9.Pr.civ. Se arată, în continuare, reinterându-se argumentele din fața primei instanțe, că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiției. Pe de altă parte stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anul stabilit de lege, drepturi conferite prin lege judecătorilor, astfel cum în mod eronat a apreciat prima instanță. Spre deosebire de indemnizația lunară brută salariile de bază ori premiul anual, al căror cuantum este stabilit de lege, stimulentele acordate depind de o multitudine de factori, respectiv existența unor sume în fondul cu destinație specială, apoi obiectivele urmărite de minister în politica de reformare a sistemului judiciar. Nu se poate reține că criteriul vechimii este discriminatoriu, câtă vreme aplicarea lui de către ordonatorul de credite s-a făcut în conformitate cu Normele Interne
În fine, se motivează că soluția primei instanțe este greșită și sub aspectul actualizării sumei pretinse cu indicele de inflație, întrucât potrivit dispozițiilor legale se putea pretinde numai dobânda legală.
Intimații nu au depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art.304 indice 1.pr.civilă, în limitele statuate de art.306 alin. 2.pr.civilă reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Conform alin.3 al art.25 din Legea nr.146/1997 repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției. Prin J nr.2404/c/2004 s-au aprobat Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din legea nr.146/1997. În speță, prin Ordinul Ministrului Justiției a nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare" judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1700 RON".
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminării indirecte prin acest Ordin, ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani. Se reține astfel că la acordarea acestor stimulente nu au fost luate în considerare criteriile prevăzute în art.21 alin.3 din nr.Oug177/2002 și nici celelalte criterii prevăzute în art.4 din Ordinul nr.2404/C/23.08.2004, folosindu-se doar criteriul vechimii, or "acest criteriu reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea stimulentelor salariale".
Ca atare, prin Hotărârea susenunțată Consiliului Național pentru combaterea Discriminării a statuat că faptele prezentate constituie acte de discriminare conform art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3, art.19 alin. 4 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare;
Apărarea pârâtului recurent dezvoltată prin prezentul recurs vizând faptul că nu putem vorbi de un drept de a fi premiat este nefondată, deoarece așa cum corect, a reținut instanța de fond stimulentul salarial solicitat reprezintă un adaos bănesc salarial, iar art 2 alin.1, art.6 lit.a și c și art.8 din Og.137/2000, ocrotesc în mod deplin și egal toate drepturile salariale.
De altfel această apărare a făcut obiectul analizei și Colegiului Director care a pronunțat hotărârea în cauză, or, potrivit art. 20 punct. 10 din Ordonanța nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare "hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu" și ca atare au forță obligatorie a puterii lucrului judecat.
Susținere recurentului în sensul că la acordarea stimulentelor în discuție au fost respectate Normele interne sunt de asemenea nefondate, deoarece deși textul art.4 alin.1 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997, aprobate prin Ordinul nr.2404/c/2004 nu prevede limitativ criteriile care stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea lor indică în esență o evaluare a activității și performanțelor judecătorului, iar pentru acordarea acestor stimulente, ordonatorul de credite trebuie să țină în mod obligatoriu cont de aceste criterii, la care mai poate adăuga motivat, în strânsă legătură cu aceste criterii și altele. Or, vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art.4 alin.1 din Normele menționate și nici nu este în strânsă legătură cu aceste criterii.
În fine, criticile recurentului vizând actualizarea creanței cu indicele de inflație sunt nefondate, deoarece ne aflăm în materia dreptului muncii, așa încât răspunderea patrimonială a angajatorului reprezentând o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de muncă permite nu numai pretinderea dobânzii legale ci și actualizarea creanței în funcție de indicele de inflație. În acest sens art.269 muncii.
Față de cele ce preced, curtea constată că instanța de fond a făcut o aplicare și interpretare corectă a legii; criticile recurentului vizându-se a fi nefondate, motiv pentru care în conformitate cu art. 312 alin 1 cod procedură civilă cu aplicarea art.82 din legea nr.168/1999 va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției B împotriva sentinței civile nr.1002/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.01. 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.DA
Tehnored.TM/2 ex
Jud.
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
INCHEIEREA NR.2/R/CC/2007
Ședința Camerei de Consiliu din 7 ianuarie 2007
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii și, în cauza ce formează obiectul dosarului nr-,privind pe reclamanții a și pârâtul Ministerul Justiției.
Procedura este legal îndeplinită fără citarea părților.
Constatând cauza în stare de judecată,instanța o lasă în pronunțare. CURTEA DE APEL
Prin cererile înregistrate la această instanță sub dosar nr-,judecător. a solicitat a i se încuviința abținerea de la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr-.
În motivarea cererii a învederat că are cauză asemănătoare pe rolul Tribunalului Alba.
La rând în planificarea de permanență era judecător care la rândul ei a formulat cerere de abține întrucât reprezintă Curtea de APEL ALBA IULIA ca parte în proces.
În drept au invocat dispozițiile art.6 din CEDO și art.27 pct.4 cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art.27 cod procedură civilă și interpretând în extenso prevederile art.6 din CEDO,instanța constă că cererea de abținere este întemeiată și în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil,în fața unei instanțe imparțiale.
DISPUNE
Admite cererile de abținere formulate de judecătorii și, în ceea ce privește soluționarea recursului ce formează obiectul dosarului nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Victor Crețoiu
