Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5027/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5027
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.3716/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.3716/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, și Tribunalul Gorj.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj, la plata către petentă a contravalorii stimulentelor neacordate pe anii 2005 și 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă ale petentei.
S-a respins acțiunea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Gorj, iar stimulentele solicitate sunt de natură salarială în sensul art. 155 și 40 alin.2 din Codul Muncii, acestea fiind inclusiv cheltuieli de personal, potrivit art. 25 din Legea nr.246/1997, modificată.
Art. 2 alin.1, art. 6 lit. a și c și art. 8 din nr.OG137/2000, modificată, ocrotesc toate drepturile salariale în mod egal, astfel încât, dreptul petenților la acordarea acestor prestații pecuniare, este un drept constatat și recunoscut de lege.
Mai mult, prin hotărârea nr.15/23.01.2006 a, s-a constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit art. 2 alin.2 din nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, modificată și completată ulterior, care vizează și personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești.
Potrivit art. 1 pct.1 din Protocolul nr.12 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, statele au interdicția generală a discriminării, iar beneficiul drepturilor și intereselor legitime prevăzute de lege se atribuie fără discriminare, pe criterii de statut al persoanei.
În speță, conform adresei nr.1780/28.05.2008, aflată la fila nr.66 din dosar, petenta a beneficiat de acordarea stimulentelorpentru anul 2005, așa cum rezultă și din statele de plată anexate în copie.
Având în vedere discriminarea existentă între magistrați și personalul auxiliar din instanțe, precum și faptul că intimatul Tribunalul Gorja acordat petentei drepturile bănești solicitate pentru anul 2006, aceasta reprezentând o recunoaștere a existenței dreptului la plata stimulentelor, instanța a admis în parte acțiunea de față și va obliga intimații Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj, la plata contravalorii stimulentelor neacordate pe anii 2005 și 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Întrucât, pentru anul 2006 petenta a beneficiat de stimulentele solicitate corespunzătoare anului 2006, așa cum rezultă din adresa Tribunalului Gorj, instanța va respinge acțiunea, cu privire la plata contravalorii stimulentelor pe anul 2006.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul, instanța a admis-o pe considerentul că, potrivit art. 27 din nr.OG137/2000, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze, în egală măsură cu cel acuzat, existența sau nu a discriminării, situație în care, judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a
În cauza de față, nu poate fi citat în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților precizând că premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili cu prioritate.
Potrivit art.25 al.2 din Legea 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din justiție reprezintă 75 % din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al Ministrului Justiției.
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori care determină acordarea/ neacordarea sa, ceea ce-i conferă un caracter incert, imposibil de prevăzut.
Ordonatorii pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse, să repartizeze fondurile colectate potrivit art.25 din Legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp.
Curtea constată a fi fondat recursul, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.2 al.1 din OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterea, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit al. 3 al aceluiași articol sunt discriminatorii potrivit acestei ordonanțe prevederile, criteriile sau practicile neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate sau necesare.
În raport de aceste dispoziții, în mod greșit prima instanță a reținut existența unei discriminări a reclamanților față de categoriile de angajați, cărora le-au fost acordate aceste stimulente.
Pentru aceasta se au în vedere următoarele argumente:
Bugetul Curților de Apel al specializate și al Judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite, președinții curților de apel având calitatea de ordonator secundar de credite, iar cei ai tribunalelor având calitatea de ordonator terțiari de credite, așa cum prevăd dispozițiile Legii 304/2004.
Faptul că ordonatorul principal de credite a acordat stimulente numai unor categorii de personal, nu conduce la concluzia existenței unei fapte de discriminare a acestora.
Aceasta deoarece din interpretarea dispozițiilor Legii 146/1997 menționate mai sus, rezultă că acordarea acestor stimulente nu este obligatorie, rămânând la latitudinea ordonatorului principal de credite, dacă acordă sau nu aceste beneficii.
Pe de altă parte, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, obligatoriu nefăcând parte din componentele salariului, așa cum sunt definite de art.155 din, iar acordarea sa depinde de o multitudine de factori în raport de care, ordonatorul principal de credite poate aprecia ca în funcție de realizarea obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art.25 din Legea 146/1997 anumitor categorii de personal.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul art.312 pr.civilă va admite recursul și va modifica sentința în parte în sensul respingerii acțiunii și față de ceilalți pârâți.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.3716/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Modifică sentința în parte, în sensul că respinge acțiunea și față de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.3/21.10.2009
/St. și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu
