Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5055/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.3081/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 5055/
Ședința publică de la 08 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.2737/R din data de 27.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (2045/2009), în contradictoriu cu intimațiiParchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Ministerul Afacerilor Externe, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, Ministerul Finanțelor Public prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 B, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, și T.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 01 iulie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08 iulie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare deduse judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1005/14.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția civilăa respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe.
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 18.11.1999 - 10.07.2004, invocată de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A admis în parte acțiunea reclamanților, -, și - și intervenienților, uita, T și, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 1 B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 1 B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând spor de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază lunar începând cu data de 11.07.2004 și în continuare, până la abrogarea dispoziției care a instituit acest spor sau până la pierderea calității de magistrat, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant la fiecare pârât în parte, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții să plătească intervenienților drepturile bănești reprezentând spor de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază lunar, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, după cum urmează:
- pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție către intervenientul pentru perioada 09.08.2004-01.02.2007;
- pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Afacerilor Externe către intervenientul începând cu data de 14.08.2004 și proporțional cu perioada cât acesta a lucrat în cadrul acesta a lucrat în cadrul fiecărui pârât;
- pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Consiliul Superior al Magistraturii către intervenientul în perioada 27.09.2004-23.01.2006, proporțional cu cât a lucrat în cadrul fiecărui pârât;
- pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție către intervenientul în perioada 13.11.2004 -21.12.2005;
- pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție către intervenienții și perioada 19.11.2004 - decembrie 2006 și respectiv 19.11.2004 - martie 2005;
- pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție către intervenienții și în perioada 13.12.2004-15.11.2005 și respectiv 13.12.2004-01.03.2005;
- pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casații și Justiție către intervenienta în perioada 12.05.2005 - 31.12.2005;
- pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție către intervenienții T și pentru perioada 09.05.2005 - 31.12.2007 și respectiv 09.05.2005 -25.03.2007.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloci sumele necesare plății drepturilor acordate prin prezenta hotărâre.
A respins acțiunea reclamanților pentru perioada 18.11.1999 - 10.07.2004 ca fiind prescrisă.
A respins cererile intervenientului pentru perioada 18.11.1999-08.08.2004, intervenientului pentru perioada 18.11.1999-13.08.2004, intervenientului pentru perioada 27.06.2003-26.09.2004, intervenientei pentru perioada 23.0.1.2001-12.11.2004, intervenienților și pentru perioada 18.11.1999 - 18.11.2004, intervenienților și pentru perioada 18.11.1999-12.12.2004, intervenientei pentru perioada 01.06.2004-11.05.2005 intervenientului T și intervenientei pentru perioada 18.11.1999-08.05.2005, ca fiind prescrise.
A respins cererea de intervenție formulată de intervenienta ca fiind prescrisă; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale și efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
A dispus disjungerea din prezentul dosar a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și, Augusta și, I, -, A, și și formarea unui nou dosar cu termen de judecată la 25.06.2008.
Prin decizia civilă nr. 2737/R din data de 27.04.2009, pronunțată în dosarul nr- (2045/2009), Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Socialea respins recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Ministerului Finanțelor Publice, și recurenții-reclamanți, T, împotriva sentinței civile nr.1005/17.06.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția civilă în dosarul nr- (643/C/2008) în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției și Libertăților, ca tardiv formulate; a constatatnulitatea recursului declarat de către recurenta;a respins, ca nefondate, recursurile declarate de către recurenții Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și recurenții-reclamanți, T, împotriva aceleiași sentințe; a admis recursurile declarate de ceilalți recurenți-reclamanți și recurenți intervenienți; a modificat în parte sentința recurată, în sensul că: a obligat pârâții la plata dobânzii legale în materie civilă calculate la sumele cuvenite potrivit prezentei hotărâri, de la data formulării acțiunii, respectiv a cererilor de intervenție în interes propriu de către fiecare dintre reclamanți sau intervenienți până la data plății efective; a obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare drepturile recunoscute prin prezenta hotărâre în carnetele de muncă ale reclamanților și intevenienților; a obligat pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata către intervenientul a drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază lunar începând cu 09.08.2004 și în continuare, până la abrogarea dispoziției care a instituit acest spor sau până la pierderea calității de magistrat, sume ce vor fi actualizate de la scadența până la plata efectivă și la care se va adăuga dobânda legală în materie civilă calculate de la data formulării cererii de intervenție în interes propriu (9.08.2007) până la data plății efective.
Prin aceeași decizie, fost respinse pretențiile formulate de intervenienta, față de prescripția dreptului la acțiune și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Cu privire la recursul declarat de reclamanta,la termenul din 22.04.2009, Curtea, în baza art. 129 din Codul d e procedură civilă și art. 137 alin. 1 din același Cod, a invocat excepția nulității recursului, excepție pe care, găsind-o întemeiată, a admis-o, reținând că sentința atacată a fost comunicată acestei recurente la data de 14.08.2008 (fila 356 dosar fond), iar motivele recursului s-au formulat la data de 21.09.2008 (fila 29 dosar recurs), cu depășirea termenului imperativ legal de 10 zile rezultat din coroborarea dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 și a art. 303 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, și care, calculat pe zile libere, conform art. 101 din Codul d e procedură civilă, se împlinea la data de 25.08.2008.
Criticile formulate de către recurenții, T, au fost găsite întemeiate, constatându-se că sus-menționații recurenți sunt îndreptățiți și la repararea prejudiciului suferit prin aplicarea dobânzii legale sumelor pretinse.
Potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit; evident în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare.
de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piața si prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați in circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, in timp ce dobânda legala reprezintă câștigul, folosul, profitul, ce putea fi obținut de creditor din investirea acelei sume.
Așadar, dacă instanța acordă creditorului o suma de bani reactualizată de la data când trebuia achitată și până la data plații efective, creditorul nu primește o valoare mai mare decât cea pe care ar fi trebuit sa o primească pentru o anumită perioadă de timp anterioară.
De asemenea, Curtea a considerat că este întemeiată și cererea reclamanților privind înscrierea în carnetele de muncă a mențiunilor corespunzătoare drepturilor recunoscute prin hotărâre, conform dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 317 și 318 teza I din Codul d e procedură civilă, a declarat contestație în anulare contestatoarea.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat, în esență, următoarele:
Decizia instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale în sensul dispozițiilor art. 318 teza I din Codul d e procedură civilă, ca urmare a căreia Curtea a constatat în mod netemeinic și nelegal ca fiind nul recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 1005 din.17.06.2008 a Tribunalului Călărași - Secția civilă.
Astfel, în cauză, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1005 din 17.06.2008 a Tribunalului Călărași - Secția civilă (comunicată recurentei în data de 12.08.2008) a fost declarat în data de 26.06.2008, iar motivele de recurs au fost înaintate Tribunalului Călărași cu adresele nr. 601/2008 din 10.07.2008 și nr. 141/2008 din 18.08.2008, conform mențiunilor din condica de corespondență.
Așa fiind, s-a mai susținut, motivele de recurs au fost depuse de recurenta reclamantă în termenul prevăzut de lege, astfel încât în mod greșit instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor art. 306 din Codul d e procedură civilă.
Au formulat întâmpinare intimații Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și intimații persoane fizice, și Oacea, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-au depus la dosar copii ale condicii de corespondență. Totodată, a fost depusă copia contestației în anulare declarate împotriva aceleiași decizii a instanței de recurs de recurenta, cerere care a fost înregistrată separat, formând obiectul unui alt dosar, precum și precizarea contestației în anulare formulate de. La termenul din 1.07.2009, intimata a arătat că menționatele înscrisuri au fost atașate din eroare la dosarul nr- (-).
Analizând contestația în anulare declarată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.2737/R din data de 27.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (2045/2009), prin prisma dispozițiilor art. 317 și 318 teza I din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Cum Înalta Curte de Casație și Justiție a figurat ca parte în decizia instanței de recurs atacată cu contestație în anulare, se constată că se impune citarea acestei intimate și pentru soluționare prezentei căi extraordinare de atac, indiferent de calitatea contestatoarei, care exercită funcția procuror și fucționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit prevederilor art. 317 din Codul d e procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate pe calea contestației în anulare pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt, sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Deși contestația în anulare formulată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că, în cauză, contestatoarea nu s-a referit concret la nici una dintre situațiile prevăzute de textul legal evocat, care, de altfel, nici nu se regăsesc în speță. La soluționarea recursului, nu au fost încălcate dispozițiile de ordine publică privitoare la competență, iar procedura de chemare a părților pentru ziua când s-a judecat pricina a fost legal îndeplinită. De asemenea, nici condițiile prevăzute de alin. 2 al art. 317 din Codul d e procedură civilă nu sunt îndeplinite.
Față de dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă, hotărârea instanței de recurs mai poate fi atacată, pe calea contestației în anulare speciale, în două ipoteze, și anume: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea s-a referit la ipoteza prevăzută de prima teză a art. 318 din Codul d e procedură civilă.
Se reține că textul legal se referă la greșeli materiale evidente, de fapt, iar nu de judecată, aflate în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, situație în care pot fi încadrate criticile aduse de contestatoare deciziei instanței de recurs, ce vizează greșita constatare a nulității recursului său, ca efect al nedepunerii în termenul prevăzut de lege a motivelor de recurs, soluție determinată de neobservarea de către instanța de recurs a dovezilor de îndeplinire a actului de procedură, cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 306 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. 2, ce vizează invocarea unor motive de ordine publică.
Conform dispozițiilor art. 104 din Codul d e procedură civilă, actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de îndeplinirea acestuia.
Or, în cauză, motivele de recurs au fost expediate prin poștă, fiind predate la oficiul poștal în data de 18.08.2008 (cu scrisoarea nr. 141/2008, astfel cum rezultă din copia condicii de corespondență depusă la fila 5 dosarului), în interiorul termenului de recurs de 10 zile, prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, calculat pe zile libere, conform art. 101 din Codul d e procedură civilă, de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond - 14.08.2008 (fila 356 dosarului de fond).
Prin urmare, constatarea nulității recursului este rezultatul unei greșeli materiale, astfel încât se impune admiterea contestației în anulare pentru motivul prevăzut de art. 318 teza I din Codul d e procedură civilă, cu consecința anulării în parte a deciziei civile nr.2737/R din data de 27.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (2045/2009), în privința modului de soluționare a recursului declarat de recurenta și a respingerii excepției nulității recursului formulat de recurenta sus-menționată.
Procedând la judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă împotriva sentinței civile nr.1005 din 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (643/C/2008), prin prisma motivelor de recurs invocate, neanalizate de instanța de recurs, Curtea reține următoarele:
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, recurenta reclamantă a arătat, în esență, următoarele:
- prima instanță a admis în mod greșit excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune în sens material pentru perioada care excede termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 și de art. 283 din Codul muncii, întrucât în cauză este vorba despre drepturi salariale cuvenite cu titlu de despăgubiri, care nu au fost achitate, acestea nefiind supuse prescripției. Cererea formulată de reclamanți se bazează pe un serviciu deja prestat, găsindu-și protecția prin art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
- instanța de fond în mod greșit a acordat sporul până la data abrogării actului normativ care l-a instituit, câtă vreme un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă, odată câștigat, nu mai poate fi anulat;
- potrivit prevederilor art. 6 și 7 din Decretul-lege nr. 92/1976 modificat, normele incidente prevăzute de Legea nr. 130/1999 și art. 296 din Legea nr. 53/2003, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de operator al carnetelor de muncă, urmează a efectua cuvenitele și necesarele mențiuni în carnetul de muncă;
- instanța de fond a făcut o greșită aplicare a principiului disponibilității, neținând seama de ultima manifestare de voință a reclamanților, din data de 11.06.2008, în sensul obligării pârâților la plata despăgubirilor actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, cumulul dobânzii cu actualizarea pe baza indicelui de inflație fiind admisibil, întrucât cele două instituții sunt diferite;
- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii reclamanților de acordare a drepturilor salariale cu titlu de despăgubiri și nici nu a făcut referire în hotărâre la dispozițiile art. 42 lit. b) din Legea nr. 571/2003.
Se reține că, prin sentința recurată, instanța de fond a admis în parte cererea reclamanților dispunând în privința reclamantei obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând spor de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară începând cu data de 11.07.2004 și în continuare, până la abrogarea dispoziției care a instituit acest spor sau până la pierderea calității de magistrat, proporțional cu perioada lucrată, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Cum dreptul pretins a fost acordat și în continuare, Curtea constă că este lipsită de temei critica adusă de recurentă sentinței instanței de fond sub acest aspect, câtă vreme Tribunalul nu a constatat abrogarea dispoziției legale prin care a fost acordat sporul pretins prin vreun act normativ intrat în vigoare până la momentul pronunțării hotărârii.
În ce privește actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație, Curtea reține că, n raport de dispozițiile art. 161 alin. (4) din Codul muncii, în mod corect instanța de fond a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la acoperirea integrală a prejudiciului suferit prin neplata drepturilor salariale în cuantumul prevăzut de lege, cu includerea sporului de 50%, astfel încât este justificată măsura dispusă în sensul actualizării sumelor datorate cu indicele de inflație, întrucât aceasta este o modalitate de acoperire a prejudiciului cauzat prin devalorizarea monedei naționale și scăderea puterii de cumpărare în raport cu data la care obligația pârâților era scadentă și trebuia executată.
Întrucât prejudiciul suferit de recurenta reclamantă prin neîndeplinirea obligației pârâților de plată a sporului pretins prin acțiune a fost integral acoperit în această modalitate, Curtea constată ca fiind neîntemeiată critica adusă hotărârii instanței de fond sub aspectul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâților și la plata dobânzii legale.
În raport de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă înplata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat,precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. Prin urmare, este lipsită de suport susținerea recurentei în sensul că, în cauză, dreptul la acțiune nu s-a prescris pentru perioada anterioară datei de 11.07.2004, neputând fi primite argumentele privind distincția ce trebuie făcută sub aspectul caracterului prescriptibil al cererii după cum dreptul pretins este un drept salarial sau are semnificația juridică a unei despăgubiri acordate salariatului.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentei vizând vătămarea unui drept care își găsește protecția în Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât, prin prescripție, nu se stinge însuși dreptul subiectiv, ci numai dreptul material la acțiune, ceea ce înseamnă că, deși dreptul continuă să existe, titularul său nu mai poate obține realizarea lui cu concursul forței de constrângere a statului.
Cum, otrivit p. art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 92/1976, carnetul de muncă este documentul oficial care, între altele, dovedește retribuția și alte drepturi care se includ în aceasta, Curtea constată că este întemeiată critica privind modul de soluționare de către instanța de fond a capătului de cerere referitor la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de către recurenta împotriva sentinței civile nr.1005 din 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (643/C/2008), pe care va modifica în parte, în sensul că va obliga pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să facă mențiunile cuvenite în cartea de muncă a reclamantei sus-menționate, cu privire la sporul acordat prin hotărâre.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, precum și celelalte dispoziții ale deciziei civile nr.2737/R din 27.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.2737/R din data de 27.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (2045/2009), în contradictoriu cu intimațiiParchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Ministerul Afacerilor Externe, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, Ministerul Finanțelor Public prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 B, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, și T.
Anulează în parte decizia civilă nr.2737/R din data de 27.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (2045/2009).
Respinge excepția nulității recursului formulat de către recurenta.
Admite recursul formulat de către recurenta împotriva sentinței civile nr.1005 din 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (643/C/2008).
Modifică în parte sentința civilă nr.1005 din 17.06.2008 a Tribunalul Călărași, în sensul că:
Obligă pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să facă cuvenitele mențiuni în cartea de muncă a reclamantei, cu privire la sporul acordat prin hotărâre.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei civile nr.2737/R din 27.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
GREFIER
Red.: /Tehnored.:
2ex./24.08.2009
Jud. fond.:
Jud. recurs:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
