Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Sentința 51/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
Secția litigii de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 51
Ședința publică din 8 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan Mariana Andraș
ASISTENȚI JUDICIARI: - -
: -
GREFIER: -
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA de APEL TIMIȘOARA, TRIBUNALUL TIMIȘ, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR B și CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă reclamanta și pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, TRIBUNALUL TIMIȘ, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
A,
Deliberând asupra acțiunii civile de față:
Prin acțiunea introdusă la TRIBUNALUL TIMIȘ sub nr. 4346/30.2008, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, TRIBUNALUL TIMIȘ, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL TIMIȘ la plata drepturilor salariale restante, reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 16.07.2007 - 01.01.2008, actualizate în raport de rata de inflație, la data plății efective, precum și obligarea pârâților să includă în bugetul de stat, la prima rectificare de buget după rămânerea definitivă a hotărârii, a acestor sume datorate de cei trei pârâți pentru perioadele sus-menționate.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că a îndeplinit, în perioada arătată anterior, funcția de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Judecătoriei Lugoj și a fost tratată inegal în ceea ce privește salarizarea. Aceasta, întrucât ea nu beneficiat de indemnizația de 10% din salariul brut pe care o primeau grefierii care participau la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a actelor de executare penală și de executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie sau care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii.
În drept, a invocat prevederile art. 6 alin. 2 din Codul muncii, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 53 și art. 20 din Constituția României și dispozițiile OG nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002 și modificată prin Legea nr. 27/2004.
Pârâtul-intimat Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a solicitat aplicarea art.1 și art.2 din nr.OUG75/2008 și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente.
Cu privire la fondul cauzei a arătat că solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General în dosarul nr. 7/2008, în ședința din 12 mai 2008, și a statuat că indemnizația lunară de 10 % din salariul de bază se cuvine doar categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzută de legea specială.
În cazul personalului auxiliar, atribuțiile sunt delimitate și stabilite în mod concret prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și prin fișa postului, astfel încât diferențierea de salarizare, dată de acordarea sporului de 10%, nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective, respectiv: complexitatea atribuțiilor de serviciu; responsabilitatea pe care o implică îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către grefierii menționați de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, modificată și completată, și art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007, și volumul de muncă.
În drept, se invocă dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr. 50/1996, art.3 alin.8 din nr.OG 8/2007, 38 alin.2, art.42 alin.2 și art.48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive și solicită respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că, potrivit art.16 - art.30 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece nu are atribuții privind salarizarea sau acordarea altor sume către angajații Ministerului Justiției, ci el răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și proiectelor bugetelor locale. Ori, Ministerul Justiției este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel încât nu poate fi obligat la acoperirea cheltuielilor de personal privitoare la angajații altor ordonatori principali de credite.
Conform art.18 alin.2 lit. b și art.28 lit.e din Legea nr. 500/2002, doar Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare stabilite în conformitate culegea bugetară anuală.
Prin încheierea civilă nr. 2772/PI/10.07.2008, pronunțată în dosarul nr- în temeiul art.II alin.1 și alin.2 din nr.OUG 75/2008, pricina a fost scoasă de pe rolul Tribunalului Timiș și trimisă spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL TIMIȘ la plata sumelor de bani reprezentând drepturi salariale restante, constând din indemnizația lunară de 10% din salariul brut, actualizate cu rata inflației la data efectuării plății, pe perioada 16.07.2007 - 01.01.2008, precum și obligarea pârâților să includă în bugetul de stat, la prima rectificare de buget după rămânerea definitivă a hotărârii, a acestor sume datorate de cei trei pârâți pentru perioadele sus-menționate, arătând că, față de prevederile Legii nr.50/1996 și OG nr.8/2007, art.6 alin.2 din Codul muncii, art. 2 din OG nr. 137/2000, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 3 din Legea nr. 567/2004 și art. 20 din Constituție, este îndreptățită să beneficieze de drepturile sus-menționate la fel ca și grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizări judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă.
În temeiul art.137 Cod procedură civilă, Curtea respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, conform art. 19 din Legea 500/2002, se instituie răspunderea Ministerului Finanțelor Publice pentru pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Astfel, în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești.
Potrivit Legii 500/2002, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției s-a născut un raport juridic bugetar, în care unul dintre subiecte este Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, iar celălalt subiect este o instituție publică, respectiv Ministerul Justiției, care este finanțată de la bugetul statului.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, în virtutea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Potrivit hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Incze contra Austriei la 28.05.1995, noțiunea de discriminare, în sensul dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cuprinde, în general, cazurile în care un individ sau un grup de indivizi se vede, fără justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, chiar dacă dispozițiile Convenției nu impun să-i fie acordat un tratament mai favorabil.
A distinge însă nu înseamnă a discrimina. Astfel, există situații ale căror particularități impun a fi tratate diferențiat. Diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, doar atunci când autoritățile statale "introduc distincții între situați analoage și comparabile", fără ca ele să se bazeze pe "o justificare rezonabilă și obiectivă" (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Fredin contra Suediei, la 18.02.1991, paragraf 60, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Hoffmann contra Austriei, 23.06.1993, paragraf 31, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Spadea și Scalabrino contra Italiei, la 28.09.1995).
Conform art. 41 din Constituție, art. 6 alin. 2 din Codul muncii, art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 4 pct. 3 din Carta Socială Europeană revizuită, art. 7 lit. a pct. I din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale și art. 1 alin. 2 lit. i din OG nr. 137/2000, plata trebuie să fie egală pentru muncă egală sau de valoare egală.
În sistemul public, acest principiu este aplicabil în interiorul aceleași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile, însă, deosebiri întemeiate obiectiv și rezonabil între ramuri, domenii sau nivele, fără a se pune problema discriminării.
Prin urmare, angajatul trebuie să demonstreze că munca pe care a prestat-o are aceeași valoare comparativ cu alta pentru a beneficia de drepturile salariale recunoscute celor care prestează activitatea comparată cu a sa.
Salarizarea poate fi diferențiată după următoarele criterii: nivelul studiilor; importanța și complexitatea muncii; funcția, postul sau meseria îndeplinită; cantitatea, calitatea și valoarea muncii; condițiile de muncă, care pot fi vătămătoare, grele sau periculoase; vechimea în muncă.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice, prime și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, suspenda sau chiar anula.
În speță, reclamanta a avut un volum de muncă, responsabilitate și atribuții diferite față de grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizări judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă, așa cum rezultă din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/22.09.2005, modificată și completată, astfel încât acordarea unui spor lunar de 10% din salariul brut grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizări judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă, conform dispozițiilor art. 19 alin.3 din Legea nr. 50/1996 și art.3 alin.2 din OG nr.8/2007, nu determină o discriminare între reclamantă și aceste categorii de grefieri.
Pe de altă parte, prin decizia nr.24/12.05.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 7/2008, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și s-a statuat că: " dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art. 3 alin. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, se interpretează în sensul că, îndemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus-menționate ".
Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată față de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și TRIBUNALUL TIMIȘ,iar față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanta, cu domiciliul procedural ales în C,-, Jud D ( la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj ) împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA de APEL TIMIȘOARA, cu sediul în T, nr.2, Jud.T, TRIBUNALUL TIMIȘ, cu sediul în T, nr.2, Jud.T, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR - B, cu sediul în B, -, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1
DEFINITIVĂ.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
DR.- - - -
ASISTENȚI JUDICIARI: - -
:
GREFIER: -
Red./7.11.2008
Thred./7.11.2008
Ex. 8
SENTINȚA SE:
-reclamantă
- - cu domiciliul procedural ales în C --, Jud D
la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj
-pârâți
-Ministerul Justiției --, sector 5
-Curtea de APEL TIMIȘOARA - nr.2, Jud.
- TRIBUNALUL TIMIȘ - nr.2, Jud.
-Ministerul Economiei și Finanțelor - B-, sector 5
-Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B,
nr. 1-3, sector 1
EX. 6 com.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan Mariana Andraș
