Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 511/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTELE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.511
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.07.2008.
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER: - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta-reclamantă - SRL G, cu sediul în G,-, -.2,.10, împotriva sentinței civile nr.10/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimatele-pârâte, domiciliată în G,-, -.8,.4 și, domiciliată în G, str.- nr.5, -.40, având ca obiect daune materiale.
La apelul nominal a răspuns recurenta-reclamantă prin administrator, care se legitimează cu seria - nr.30507, asistat de av. și intimata-pârâtă personal, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul prin apărător depune la dosar opis cu acte, un exemplar al acestora fiind înmânat intimatei-pârâte.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea motivelor de recurs.
Recurentul prin apărător, av. depune la dosar note scrise și chitanța privind dovada achitării onorariului și solicită admiterea recursului și casarea sentinței pronunțată de instanța de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care a admis doar probele ce au favorizat intimata, respectiv proba cu martora, fosta soție a recurentului cu care acesta se află în proces de divorț și care din acest motiv în depoziția sa nu avea cum să fie obiectivă, tot ea fiind cea care a sugerat angajatelor să facă acte de împotrivire la efectuarea inventarului mărfurilor, să aibă o anumită conduită culpabilă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Consideră că poziția acestei martore trebuia să fie în interesul societății al cărui angajat este; mai arată că a existat o premeditare a celor trei în a părăsi locul de muncă cât mai repede, fiind exclusă ipoteza predării gestiunii pe bază de inventar iar valoarea mărfurilor depreciate nu o poate preciza întrucât nu este contabil, prejudiciul nu îl poate cuantifica exact întrucât nu a reușit să facă inventarul singur iar inventarul în prezenta intimatelor i-a fost refuzat. Faptul că a fost aplicată o amendă contravențională de către organele ITM se datorează tot intrigilor celor trei persoane, fapt recunoscut de intimate. Astfel, consideră că toate aceste aspecte nu au fost corect stabilite de instanța de fond și pentru considerentul că, instanța dispunând disjungerea cauzei, nu a acordat posibilitate reclamantei de a demonstra probe și în cauza de față a respins proba cu expertiza contabilă ca nefiind utilă, deși această probă era proba de bază în dovedirea prejudiciului. Cu privire la subvenția acordată societății de către arată că aceasta nu a fost restituită, având în vedere temeiul juridic al art.85-86 Pentru aceste motive solicită admiterea prezentului recurs.
Intimata-pârâtă arată că nu este de acord cu susținerile de mai sus și solicită a se respinge prezentul recurs conform celor arătate în întâmpinarea pe care a depus-o la dosar cu mențiunea că administratorul societății la care lucra, era în divorț cu soția sa, că magazinul era alimentat de furnizori și că nu este de acord să plătească sumele ce i se impută cu titlu de daune. Cu privire la amenda primită de administratorul societății arată că nu se afla de față la aplicarea acesteia.
CURTEA.
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.5506/121 din 26.07.2007 la Tribunalul Galați reclamantele și au chemat în judecată pe pârâta - SRL G solicitând obligarea acesteia la plata unor drepturi bănești pe luna mai 2007 cât și încetarea activității la această societate.
Au mai arătat că au fost salariate la pârâtă în funcția de vânzătoare.
La data de 24.09.2007 pârâta - SRL Gaf ormulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantelor-pârâte și la plata sumei de 16.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune interese.
În motivarea cererii pârâta-reclamantă a susținut că pârâtele au fost salariatele sale în funcția de vânzătoare la magazinul alimentar cu contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată.
A mai arătat pârâta-reclamantă că reclamantele-pârâte i-au solicitat să le aprobe plecarea din unitate prin demisie și plata unor drepturi salariale.
Pârâtul-reclamant a mai arătat că și el solicita ca reclamantele-pârâte să-i plătească suma de 16.000 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor alimentare depreciate ce nu mai pot fi valorificate, și plata sumei de 10.000 lei daune interese și restituirea sumelor subvenționate de stat pentru plata salariilor acestora.
Referitor la acțiunea civilă a reclamantelor pârâta prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamantele au fost angajate în conformitate cu prevederile Legii nr.76/2002, fiind șomere, salariile acestora fiind subvenționate de stat astfel ele trebuiau să lucreze cel puțin 2 ani de la data încheierii contractului de muncă.
Prin încheierea de ședință din 19.10.2007 s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale și formarea unui nou dosar.
Prin sentința civilă nr.1555 din 23.10.2007 s-a admis acțiunea civilă a reclamantelor-pârâte.
S-a constatat că raporturile de muncă ale acestora au încetat prin demisie la data de 22.05.2007.
Au obligat pârâta să plătească reclamantelor drepturile salariale cuvenite pe perioada 1. - 18 mai 2007.
Sentința civilă nr.1555/2007 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâta - SRL G prin decizia civilă nr.92/11.02.2008 dosar nr- a Curții de APEL GALAȚI.
Cererea reconvențională s- înregistrat sub nr. 7045/121/7.11.2007 la Tribunalul Galați.
Reclamantele-pârâte au formulat întâmpinare cu privire la cererea reconvențională solicitând respingerea acesteia.
Au arătat ca nu se fac vinovate de deprecierea produselor alimentare care au fost returnate la timp către furnizori ele neavând acces în magazin, pârâtul nepermitându-le acest lucru, schimbând încuietorile.
Au mai arătat că au solicitat inventarierea bunurilor din magazin dar au fost refuzate de pârât.
Prin cererea din 23.11.2007 pârâtul-reclamant și- precizat acoperirea sumei de 26.000 lei reprezentând răspunderea patrimonială a reclamantelor-pârâte și anume 8.500 lei suma ce trebuia restituită la bugetul de stat întrucât reclamantele pârâte au fost angajate conform Legii nr.76/2002 cu obligația acestora de a nu pleca din societate înaintea împlinirii termenului de 2 ani de la data angajării; 4.500 lei reprezentând sancțiunea contravențională aplicată de Inspectoratul Teritorial d e Muncă G, urmare sesizării reclamantelor-pârâte că nu le-a semnat demisiile și diferența până la 26.000 lei 130.000 lei - reprezintă mărfurile alimentare deteriorate și nevândute datorită reclamantelor-pârâte care nu au predat gestiunea și nu au efectuat inventarierea părăsind locul de muncă la data de 23.05.2007.
Prin sentința civilă nr.10 din 10.01.2008 s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtelor-reclamante și.
Instanța de fond a considerat acțiunea civilă (cererea) reconvențională ca nefondată pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul contractului individual de muncă și al fișei postului rezultă că pârâtele erau angajate ca vânzător la societatea reclamantă.
Potrivit art. 270 (1) din codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Conform art.271 alin.1 din codul muncii, pentru a exista răspundere patrimoniala este necesar sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicita a salariatului, săvârșită in legătura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului,raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovăția (culpa) salariatului.
Instanța de fond a apreciat ca pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează in raport cu obligațiile de serviciu, decurgând din contractul individual de munca, in conținutul căruia sunt incluse, pe lângă obligațiile concrete, specifice naturii, funcției, felului si locului muncii, toate celelalte îndatoriri prevăzute de legi si de alte acte normative.
De asemenea, răspunderea patrimoniala presupune un rezultat dăunător care sa se concretizeze intr-o paguba cu valoare economica iar aceasta sa fi fost determinata de salariați din vina si in legătura cu munca lor, prin aceasta înțelegându-se legătura necesara dintre doua fenomene cauza si efect.
In speța, a reținut instanța de fond din răspunsul la interogatoriu și din depoziția martorului( f 32), a rezultat că pârâtele au fost de acord să se efectueze inventarul bunurilor în magazin, că administratorul nu le-a permis accesul la magazin pentru a-și exercita atribuțiile de serviciu, prin urmare eventualul prejudiciu suferit de societate nu se datorează culpei pârâtelor, ci atitudinii culpabile a administratorului societății.
În ceea ce privește suma ce a fost acordată societății cu titlu de subvenție de către AJOFM, așa cum rezultă din legea 76/2002, din răspunsul comunicat societății de către AJOFM, rezultă că societatea nu trebuie să restituie statului nici o sumă de bani în situația în care contractul individual de muncă încetează în baza art. 79 din codul muncii, ca urmare a demisiei.
Referitor la amenda ce a fost aplicată societății, aceasta s-a datorat faptei culpabile a societății și nu a pârâtelor.
Nefiind întrunite elementele răspunderii materiale a salariaților, sub aspectul culpei, instanța de fond a reținut că acțiunea este nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL G considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat s-a susținut de către recurentă că probele administrate nu au fost interpretate corespunzător.
A arătat că a cerut pârâtelor efectuarea inventarului mărfurilor și predarea gestiunii fapt dovedit cu înscrisurile depuse.
Instanța de fond a dat forță probantă declarației martorei, fosta soție a administratorului societății cu care se află în divorț și se află în dușmănie, ea sugerându-le pârâtelor să nu fie de acord cu inventarul.
A mai susținut recurenta că în mod incorect instanța de fond a reținut culpa sa în producerea prejudiciului întrucât din probele administrate a rezultat că nu a refuzat efectuarea inventarului ci a solicitat ca acesta să se facă conform obligațiilor de serviciu ale acestor pârâte.
A mai susținut recurenta că pârâtele au avut calitatea de gestionare, calitate în care le revenea sarcina efectuării inventarului și răspunderea pentru deprecierea mărfurilor.
A solicitat completarea probelor.
Prin corespondența scrisă depusă la 2.07.2008 recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a formulat-
Prin corespondența scrisă recurenta a solicitat să se admită recursul și pentru amenda contravențională aplicată, amendă care i-a fost aplicată tot la solicitarea pârâtelor.
A mai arătat că incorect instanța de fond a reținut că suma acordată cu titlu de subvenție nu trebuie restituită întrucât s-a început executarea silită a societății.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele administrate în cauză, de dispozițiile legale incidente, de criticile formulate de recurentă cât și de disp.art.304 Cod procedură civilă, curtea constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală astfel că recursul declarat este nefondat criticile formulate neconcordându-se cu motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Referitor la prejudiciul produs în gestiune instanța de fond în mod corect constatat că nu poate fi reținută culpa pârâtelor reclamantul nedovedind lipsa în gestiunea magazinului pentru suma de 13.000 lei solicitată cu titlu de daune.
Faptul că au vrut sau nu pârâtele să se efectueze inventar de verificare a gestiunii sau inventar de predare nu este o dovadă pentru a li se dovedi culpa, aceasta trebuind făcută printr-un act constatator - inventarul gestiunii.
Ori inventarierea gestiunii era sarcina administratorului societății.
Refuzul efectuării inventarului de către pârâte dacă acesta a existat putea fi efectuat prin aplicarea procedurii de inventariere prevăzută de Ordinul nr.1753 din 22.11.2004 al Ministerului Finanțelor pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv.
Potrivit acestui ordin inventarierea se poate face și în lipsa gestionarului de către administratorii societății potrivit regulilor stabilite de aceste norme (pct.8 și 9).
Ori recurenta-reclamantă nu a procedat în condițiile stabilite de actele normative în vigoare situație în care nu este în măsură să dovedească prejudiciul produs.
Motivele invocate de recurentă, instigarea de către martora să nu participe la inventar nu au relevanță în cauză atât timp cât recurenta nu a respectat o dispoziție legală privind procedura de inventariere (motivele de recurs o dovedesc că nu le cunoaște).
Deci motivele invocate de recurenta nu pot fi primite ea nedovedind existența prejudiciului înregistrat, act legal fiind inventarul gestiunii celor două pârâte.
Deși recursul declarat și motivele invocate se referă numai la prejudiciul material produs prin mărfurile alimentare depreciate prin concluziile scrise deci în afara termenului de recurs, recurenta s-a referit și la celelalte sume solicitate cu titlu de prejudiciu 4.500 lei amendă contravențională aplicată și restituirea subvenției.
Susținerile recurentei și cu privire la aceste sume nu pot fi primite.
Așa cum s-a stabilit cu caracter irevocabil, pârâtele și-au depus demisia, ori aceasta este un act unilateral al salariatului.
De altfel din sentința civilă nr. 1462/25.02.2008 a Judecătoriei Galați (14 recurs) prin care s-a soluționat plângerea împotriva procesului verbal de aplicare a amenzii rezultă că aceasta i s-a aplicat pentru că a refuzat să pună la dispoziția inspectorului actele și documentele prin care sunt respectate dispozițiile legale referitoare la relațiile de muncă.
Pe de altă parte nu s-a făcut dovada plății amenzilor pentru a constitui prejudiciu ci doar că s-a început executarea (12 dosar recurs).
La fel și pentru subvenția de 8.500 lei nu s-a făcut dovada restituirii ei către G pentru a constitui prejudiciu.
De altfel, doar G prin adresa nr.5844/28.05.2007 îi comunica recurentei în ce condiții se restituie subvenția primită, aceasta nefigurând înregistrată cu încetarea raporturilor de serviciu prin demisie ca în cazul pârâtelor.
Pentru toate aceste considerente în baza art.312 din Codul d e procedură civilă urmează a respinge ca nefundat recursul declarat de reclamanta - SRL G împotriva sentinței civile nr.10/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în mun.G, micro 38, str.- nr.14, -.2,.10, împotriva sentinței civile nr.10 din 10.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 iulie 2008.
Pt. PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în concediu de odihnă A în concediu de odihnă
Conf.disp.art.261 alin.2 pr.civ. Conf.disp.art.361 alin.2 pr.civ.
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Fond: /red./Tehnored./12.08.2008/2 ex.
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Benone Fuică, Virginia Filipescu
