Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5118/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5118
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, A, împotriva sentinței civile nr. 447/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimați pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și recurenții reclamanți au solicitat în temeiul art. 242 pr.civ, judecarea în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 447 de la 19 martie 2009 respins acțiunea formulată de reclamanții, A și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin sentința cu nr- a Curții de APEL CRAIOVA, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți pe perioada 21 martie 2008 până la rămânerea definitivă a hotărârii și pe cale de consecință, pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Olt și Curtea de APEL CRAIOVA au fost obligați la plata sumei reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, totodată la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă la fiecare reclamant.
Întrucât sporul de mai sus a fost înscris în carnetul de muncă al fiecărui reclamant de la data rămânerii definitive a sentinței, respectiv 11 2008, este limpede că reclamanții beneficiază în continuare de acest spor și prin urmare, nu se mai impune pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești care să statueze în această privință, deoarece sporul a fost recunoscut prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008 ca urmare admiterii recursului în interesul legii privitor la acest drept, sens în care instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat reclamanții, A și întemeiat pe dispozițiile art. 299-316.pr.civ. arătând în esență că, prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 a ÎCCJ, dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații- asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Legal citat, intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.304 indice 1.pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Sporul de 50 % solicitat de către reclamanți, a fost reglementat de art.47 din Legea 50/1996, text în conformitate cu care, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Prin articolul 1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, potrivit art.107 alin.3 din Constituția României la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele internaționale și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul reclamanților.
Există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr.XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
In considerentele deciziei arătate, ÎCCJ a statuat că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și respectiv ale art. 231din legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, rezultând fără echivoc că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Astfel, ÎCCJ a concluzionat că, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, efect imediat al supraviețuirii normei în discuție fiind acela că, drepturile consacrate legislativ prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 231din Legea nr. 56/1996, se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia pronunțată în interesul legii nu a limitat în timp acordarea acestui spor.
Sub acest aspect, al acordării sporului de 50% pentru viitor, nu poate fi vorba de nici o culpă a angajatorului, atâta vreme cât ÎCCJ, prin admiterea recursului în interesul legii, a statuat faptul că abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost nelegală.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul este fondat, astfel că în baza art. 312. pr.civ.îl va admite, va modifica sentința în sensul va fi admisă acțiunea și va obliga pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul O l t, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Curtea de APEL BUCUREȘTI către reclamanți la plata sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare începând cu 12.09.2008 și în continuare, actualizate la data plății.
Se va dispune plata drepturilor salariale, actualizate cu rata inflației, întrucât actualizarea sumelor își are izvorul în principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre părți și independent de existența sau inexistența unei culpe.
Obligarea debitorului la plata sumei reactualizate la data plății este de natură să evite o scădere a valorii monedei ca urmare a întârzierii la plată și a acțiunii factorilor de devalorizare, și nu înlătură acordarea și a dobânzii legale.
Va fi respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât această instituție are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite - în speță Ministerul Justiției-, ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale cu respectarea procedurii reglementată de Legea nr.500/2002.
Se reține că între reclamanți și acest pârât nu există un raport juridic de muncă în baza căruia să poată fi obligat la plata drepturilor salariale solicitate.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul este fondat, astfel că în baza art. 312.pr.civ. îl va admite, va modifica sentința în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul O l t, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Curtea de APEL BUCUREȘTI către reclamanți la plata sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare începând cu 12.09.2008 și în continuare, actualizate la data plății.
Va fi respinsă acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de reclamanții, A, împotriva sentinței civile nr. 447/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimați pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea și obligă pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul O l t, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Curtea de APEL BUCUREȘTI către reclamanți la plata sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare începând cu 12.09.2008 și în continuare, actualizate la data plății.
Respinge acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
