Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5139/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4023/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5139/
Ședința publică de la 26 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.719 din data de 10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Tribunalul Teleorman, având ca obiect:"drepturi bănești - spor 50%"
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul și intimatul Tribunalul Teleorman.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 17.08.2009, concluzii scrise însoțite de practică judiciară din partea recurentului.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 17.08.2009 a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.719 din data de 10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca nefondată, acțiunea formulată de
reclamantul -, împotriva pârâtului Tribunalul Teleorman.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, eclamantul - a desfășurat activitate în cadrul Tribunalului Teleorman, în funcția de grefier în perioada 1992 - 15.04.2001, dată la care și-a încetat activitatea prin pensionare pentru limită de vârstă, în temeiul art.130 din Codul muncii și că pensionarea acestuia a avut loc în temeiul Legii nr.19/2000, pentru limită de vârstă.
S-a constatat că ulterior pensionării, a fost adoptată Legea nr.567/2004 privind statutul personalului de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor, care la art.68 alin.1 dispune: "personalul auxiliar al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum a fost prevăzut la art.3, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcție, beneficiază la împlinirea vârstei prevăzută de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din venitul brut încasat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
S-a constatat că din adeverința nr.404/07.02.2009 a Tribunalului Teleorman rezultă că pârâtul a eliberat reclamantului adeverință pentru recalcularea pensiei de serviciu, cu perioadele nevalorificate la calculul inițial.
S-a mai arătat că prin acțiunea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea unei adeverințe prin care să se prevadă dreptul său la sporul de 50%, acordat pentru condiții de risc și suprasolicitare nervoasă în temeiul art.47 din Legea nr.50/1996, temeiul invocat fiind Decizia nr.21/2008 din 10.03.2008 a înaltei Curți de Casație și Justiției.
S-a considerat că prin această Decizie Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 interpretată prin recurs în interesul legii, constatând că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a precizat că obiectul unui recurs în interesul legii nu îl constituie însăși dispoziția legală, ci soluțiile neunitare date asupra problemei de drept, iar dezlegarea dată devine obligarea pentru instanțe numai în măsura în care sunt confruntate cu astfel de probleme.
De asemenea, s-a mai avut în vedere că în perioada desfășurată de reclamant în cadrul Tribunalului Teleorman în funcția de grefier nu a existat un titlu care să constate dreptul acestuia la acordarea sporului de 50%.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate, întrucât instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prin decizia nr.173/1999 a Curții de APEL BUCUREȘTI și prin Ordinul nr.2284/C/1999 al Ministerului d e Justiție a fost recunoscut dreptul său la 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pe de altă parte, recurentul a susținut că decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe, deoarece recursul în interesul legii se referă la o problemă de drept.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de către recurent, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Raporturile de muncă dintre părți au încetat în temeiul prevederilor art.130 din vechiul Cod al muncii, ca urmare a pensionării recurentului reclamant pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu începere din15.04.2001, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul de muncă aflat la dosar (poziția 89).
Prin cerere înregistrată la data de 3.02.2009, recurentul reclamant a solicitat Tribunalului Teleorman eliberarea unei adeverințe cu venitul brut realizat în luna octombrie 2008 de un grefier treapta 1, cu includerea în baza de calcul a sporului de 50% spor de pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în vederea recalculării pensiei de serviciu.
Referitor la această cerere, prin adresa nr.404/17.02.2009 emisă de către Tribunalul Teleormans -a adus la cunoștința recurentului reclamant faptul că i s-a eliberat adeverința pentru recalcularea pensiei de serviciu, după intrarea în vigoare a Legii nr.17/2006, fiind menționat că sporul de 50% spor de pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost luat în considerare la stabilirea pensiei de serviciu, deoarece la data solicitării adeverinței, pensia de serviciu se stabilea în funcție de venitul brut al unui grefier în activitate cu aceeași încadrare și același nivel al instanței, or la acel moment, personalul auxiliar de specialitate nu beneficia de spor de 50%.
Prin hotărârea recurată în cauză, prima instanță corect a respins solicitarea recurentul reclamant de obligare a intimatului pârât Tribunalul Teleorman la eliberarea unei adeverințe tip, cu includerea în venit și a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, acordat în baza art.47 din Legea nr.50/1996.
Astfel, prima instanță a reținut judicios faptul că recurentul reclamant nu beneficia la data pensionării sale de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de vreme ce acest spor prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 a fost acordat personalului auxiliar de specialitate numai până la data intrării în vigoare a OG nr.83/2000, deci anterior datei de 15.04.2001, când au încetat raporturile de muncă dintre părți.
Este adevărat că prin Decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite la care face referire recurentul reclamant, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, au fost interpretate în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001."
Însă, această decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, nu are ca efect recunoașterea unui drept individual al reclamantului recurent, ci interpretează o normă juridică preexistentă, interpretare ce devine obligatorie pentru instanțe, cu condiția stabilirii și respectării condițiilor de formă și de fond ale cadrului procesual în care o instanță de judecată se poate pronunța asupra fondului dreptului.
În privința drepturilor salariale individuale ale personalului auxiliar de specialitate în activitate, acordate pe cale jurisdicțională, Curtea reține că acestea sunt opozabile doar părților care s-au judecat în acel litigiu și față de care s-a obținut recunoașterea acestor drepturi.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul, re in nd instan a de fond a interpretat i aplicat corect prevederile legale incidente n cauz .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurentul, împotriva sentinței civile nr.719 din data de 10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Tribunalul Teleorman .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
24.09.2009
Jud. fond.:; - -
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
