Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 517/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BAC
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 517
Ședința public de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela JUDECTOR
- - - - - JUDECTOR
- - JUDECTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astzi la ordine s-au luat în examinare recursurile civile promovate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția General a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.159 din 4 martie 2008, pronunțat de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal fcut în ședința public a rspuns consilier juridic pentru recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP N; lips fiind celelalte prți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinit.
S-a expus referatul asupra cauzei de ctre grefier, dup care:
La solicitarea instanței, consilier juridic arat c nu a reușit s gseasc pe portalul soluția privind cererea de strmutare care a avut termen de soluționare la data de 12.06.2008.
Nemaifiind alte cererii și excepții de invocat, instanța constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul, arat c nu are calitate procesual pasiv, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, solicit admiterea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de faț, constat urmtoarele:
Prin sentința civil 159/ 4 martie 2008 s-a respins ca nefondat excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea modificat formulat de reclamanții, și fiind obligați Ministerul justiției, Curtea de APEL BAC U și Tribunalul Neamțs plteasc celor 3 reclamanți primele de vacanț pe anii 2003-2006, în sume reactualizate.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor B s aloce și s includ în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare efecturii plților drepturilor acordate mai sus.
Pentru a pronunța aceast sentinț, instanța a reținut c:
Reclamanții au calitatea de judectori la Tribunalul Neamț iar potrivit art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, introdus prin nr.OG 83/2000, au avut dreptul,"pe perioada concediului de odihn, pe lâng indemnizația de concediu, la o prim egal cu indemnizația brut din luna anterioar plecrii în concediu",care se impozita separat. Prin mai multe acte normative ulterioare acest drept le-a fost suspendat, fiindu-le acordat numai pentru perioada 2001 - 2002, în baza unor hotrâri judectorești, fiind pstrat în favoarea altor categorii profesionale - respectiv personalul auxiliar de specialitate din sistemul justiției, toți funcționarii publici și polițiștii - conform prevederilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 modificat și ulterior potrivit art. 23 alin. 1 din nr.OG 8/2007; art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, și art. 37 din nr.OG 38/2003. Prin art. 241din Legea nr. 45/2007 de aprobare și modificare a OUG27/2006 acest drept le-a fost recunoscut din nou, având un conținut identic ca și în reglementarea anterioar.
Instanța a apreciat c prin excluderea reclamanților de la beneficiul dreptului la prima de concediu de odihn pentru perioada anterioar intrrii în vigoare a actului normativ menționat mai sus, fr a fi compensați în alt mod, a reprezentat o înclcare a prevederilor art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care statueaz c "Principiul egalitții între cetțeni, al excluderii privilegiilor și discriminrii sunt garantate în special în exercitarea drepturilor: economiceîn special dreptulla un salariu egal pentru munc egal, la o remunerație echitabil și satisfctoare". S-a aplicat astfel un tratament diferențiat și discriminatoriu între reclamanții magistrați și celelalte categorii de salariați aflați într-o situație similar, al cror drept la prima de concediu de odihn a avut un conținut identic și aceeași evoluție - fiind suspendat succesiv prin dispozițiile legilor bugetului de stat pe anii 2001 - 2005 - singura diferenț constând în faptul c pentru aceste ultime categorii, dreptul a continuat s fie recunoscut de lege.
Rezult c scopul urmrit la adoptarea nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost, în esenț, unul legitim, deoarece a vizat îmbuntțirea sistemului de retribuire a magistraților, îns metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvat, deoarece a avut drept consecinț excluderea reclamanților de la beneficiul dreptului privind plata primei de concediu de odihn. Nu a existat o relație rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmrit, în condițiile în care drepturile salariale ale reclamanților erau reglementate prin dispoziții legale speciale, la fel ca și în cazul categoriilor profesionale în favoarea crora dreptul a fost menținut. În consecinț, reintroducerea acestui drept prin Legea nr. 45/2007 și adoptarea nr.OUG 146/2007 reprezint o recunoaștere implicit a injusteții prevederilor legale anterioare, care nu l-au mai reglementat.
Mai mult decât atât, așa cum în mod corect au artat reclamanții, dreptul de a beneficia de prima de concediu de odihn, ce a intrat în patrimoniul lor în baza nr.OG 83/2000, a reprezentat un drept câștigat ce nu le mai putea fi retras prin faptul nimnui.
Au fost înclcate astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din OG137/2000 republicat privitoare la "dreptul la munc la condiții de munc echitabile și satisfctoarela o remunerație echitabil și satisfctoare", considerente pentru care acțiunea reclamanților va fi admis așa cum a fost modificat, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BAC U și Tribunalul Neamț urmând a fi obligați s le plteasc despgubiri reprezentând prima de concediu de odihn aferent anilor 2003 - 2006.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul c din conținutul Deciziei nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ar rezulta c magistrații sunt îndreptțiți la plata primei de concediu de odihn numai pentru anii 2001 - 2002 va fi înlturat deoarece, așa cum au artat și reclamanții, prin aceast hotrâre nu au fost analizate textele legale referitoare la discriminare. Invocarea de ctre reclamanți a discriminrii lor în raport de alte categorii profesionale, aflate în situații analoge și comparabile, reprezint cauza acțiunii acestora și totodat elementul de noutate, astfel c prevederile art. 329 alin. ultim din Codul d e procedur civil referitoare la obligativitatea eciziei de îndrumare menționat mai sus nu sunt înclcate.
Nu se poate vorbi, așadar, despre un abuz de drept din partea reclamanților, deoarece aceștia au justificat un interes serios și legitim și au promovat acțiunea de faț cu bun credinț, exercitându-și drepturile procesuale ca expresie a liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție. doptarea nr.OUG 146/2007 pentru aprobarea plții primelor de concediu de odihn suspendate în perioada 2001 - 2006, prin caracterul su reparatoriu, a urmrit înlturarea inechitților generate anterior, în perioada constrângerilor bugetare impuse de organismele financiare internaționale. Ori, dac pretențiile reclamanților ar fi fost într-adevr abuzive, legiuitorul nu le-ar fi recunoscut prin acest act normativ.
Este adevrat c art. 1 alin 2 din nr.OUG 146/2007 enumer câteva categorii de personal care beneficiaz de recunoașterea acestui drept - respectiv funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României - îns referirea din finalul acestui text legal la categoriile de personal".care beneficiaz de prima de concediu de odihn în baza legilor speciale"conduce la concluzia c legiuitorul i-a avut în vedere și pe reclamanți deoarece fac parte din categoria de personal care, în prezent, beneficiaz de prima de concediu de odihn în baza unei legi speciale - respectiv Legea nr. 45/2007.
Instanța a mai reținut din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) c"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminrii din Convenția pentru Aprarea Drepturilor Omului și a Libertților Fundamentale, reprezint o înclcare a acestor prevederi, orice diferenț de tratament svârșit de stat între indivizi aflați în situații analoge, fr o justificare obiectiv și rezonabil".
Având în vedere cele reținute mai sus, aprrile pârâtului Ministerul Justiției formulate în sensul c reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000, vor fi înlturate, cu atât mai mult cu cât în Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996 Curtea Constituțional a dispus c"un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie s se justifice rațional, în respectarea principiului egalitții cetțenilor în fața legii și a autoritților publice,"și c "principiul egalitții în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmrit, nu sunt diferite."
În ceea ce privește aprarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocat pe cale de excepție, privind lipsa calitții sale procesuale pasive, aceasta va fi înlturat întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plat ale instituțiilor publice se realizeaz din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de alt parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fr a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efecturii plților.
Tot astfel, excepția lipsei calitții procesuale pasive invocat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii, a fost respins ca nefondat prin încheierea de ședinț din data de 18.01.2008 ( 30) întrucât dispozițiile art. 27 alin. 1 și 3 din nr.OG 137/2000 permit persoanelor ce se consider discriminate s se adreseze direct instanței de judecat cu o cerere pentru acordarea de despgubiri și restabilirea situației anterioare discriminrii, necondiționat de sesizarea prealabil a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia.
Nefiind titular de pretenții în cauza de faț, în absența altor cereri (de chemare în garanție, de intervenție principal sau accesorie), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii nu poate avea decât calitatea de pârât.
Plata despgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementeaz dobânda legal. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptțiți s o pretind pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumprare a sumelor datorate cu titlu de despgubiri nu se poate înltura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legal - ce se datoreaz de la data introducerea cererii de chemare în judecat - este aplicabil pentru întreaga perioad în care sumele datorate nu au fost achitate.
Împotriva sentinței s-a formulat recurs atât de ctre Ministerul justiției cât și de ctre Ministerul economiei și Finanțelor prin direcția General a Finanțelor Publice
Ministerul Economiei și Finanțelor a reiterat lipsa calitții sale procesuale pasive, iar Ministerul Justiției a invocat, în esenț, urmtoarele:
- Prin decizia XXIII/ 12 decembrie 2005 a stabilit c magistrații sunt îndreptțiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002.
- OUG146/2007 s-a referit la modalitatea de plat a primelor acordate cu ocazia plecrii în concediul de odihn în baza prevederilor din actele normative a cror aplicare a fost suspendat.
- În subsidiar, s-a solicitat constatarea c dreptul material la acțiune al reclamanților este prescris pentru perioada anterioar lunii noiembrie 2004.
Recursurile sunt fondate, urmând a fi admise pentru cele ce succed:
Aprecierea instantei de fond cu privire la aplicabilitatea deciziei in interesul legii XXIII/ 2005 este foarte corecta. Acțiunea de faț a fost întemeiat pediscriminareastfel, c argumentele din decizia în interesul legii XXIII/ 2005 nu-și gsesc aplicarea ( sunt obligatorii doar cu privire la problema de drept dezlegat) în speța dedus judecții.
În ceea ce privește OUG146/2006, este adevrat c aceasta a reglementat situația primelor de vacanț a cror plat a fost suspendat, succesiv, prin legile bugetare, dar aceasta nu înseamn c, pentru anii în discuție, respectiv anii 2003-2006 caracterul discriminatoriu al dispozițiilor privind acordarea primelor de vacanț nu subzist.
În mod corect s-a stabilit de ctre prima instanț c magistraților, aflați în situații analoage cu alti bugetari - nu identice - ( personalul auxiliar din cadrul instanțelor, funcționarii publici) li s-a aplicat un tratament diferit fr s existe un scop legitim.
Îns, în ceea ce privește, intervenirea prescripției ( motivul invocat de recurentul Ministerul Justiției) se constat c motivul de recurs invocat este admisibil, caci dreptul la acțiune referitor la prima de vacanț pe anul 2003, fiind prescris( art.283 Codul muncii coroborat cu art.27 din OG137/2000).
obligația principal de plat ( pentru anul 2003) în sarcina Ministerului Justiției, nici obligația subsidiar a Ministerului Economiei și Finanțelor nu mai poate dinui. De aceea, va fi admis și recursul Ministerului Economiei și Finanțelor( în ceea ce privește calitatea procesual pasiv, sunt incidente dispozițiile art.19 din Lg.500/2002).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile civile promovate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția General a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.159 din 4 martie 2008, pronunțat de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimații-pârâți Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BAC U și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminrii.
Modific în parte sentința recurat în sensul c acțiunea va fi admis, în parte.
Respinge, ca prescris, captul de cerere privind plata primei de concediu pentru anul 2003.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public, azi 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECTORI, GREFIER,
red. /
red./ 15.07.2008
tehnored.BC/ 3 ex./16.07.2008
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
