Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5201/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4171/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5201R
Ședința publică de la 28 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.665 din data de 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, având ca obiect-drepturi bănești spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează faptul că la dosar intimații Ministerul Justiției Și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice au depus prin serviciul registratură întâmpinări.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de nr.665 din data de 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.10.2000 - 9.02.2006 invocată de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților și au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sporului de 50 % pentru perioada 9.02.2006 - 1.11.2006, cu actualizare la data plății.
Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul Tribunalul Teleorman la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii și a fost respinsă, ca fiind prescrisă, acțiunea reclamantei pentru plata sporului de 50 % aferent perioadei 110.2000 - 9.02.2006.
De asemenea, a fost respinsă, acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că eclamanta în perioada 1989 - 01.11.2006, în calitate de aprod la Tribunalul Teleorman solicită prin prezenta acțiune acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% în raport de" prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi personalului din organele autorității judecătorești. Acest articol prevede că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text a fost abrogat prin art.42 din nr.OG83/2000.Abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât Ordonanța Guvernului nr.83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996 fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.56 pct.2).
Legea incidență în cauză, a reținut Tribunalul are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit.e din Constituție.
Prin Decizia nr.21 din 10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite din dosarul nr.5/2008, admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații, asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv, salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe în dezlegarea dată problemelor de drept judecate, potrivit art.309 alin.3 din Codul d e Procedură Civilă.
Ca urmare, în raport de considerentele Deciziei nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a reținut că instanțele de judecată trebuie să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996, se, constată că acțiunea formulată fie reclamanta, în calitate de aprod la - Tribunalul Teleorman este, întemeiată întrucât aceasta se încadrează în ipotezele la care se referă art.47 din Legea nr.50/1996 și art.23 din Legea nr.50/1996.
În temeiul art.6 din Decretul nr.92/1976 pârâtul Tribunalul Teleorman va fi obligat la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Reclamanta a solicitat obligarea și a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Între reclamantă și acest pârât a reținut Tribunalul că nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale ordonator principal de credite fiind Ministerul Justiției și Libertăților al cărui buget este aprobat prin Legea bugetului de stat.
Ca atare, neexistând identitate între pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât este întemeiată și urmează a fost admisă cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor ca persoană fără calitate procesuală pasivă.
Cererea reclamantei privind acordarea dobânzii legale prevăzută de art.3 din nr.OG9/2000 urmează a fi respinsă ca nefondată" deoarece actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanțelor la valoarea lor reală. Acordarea dobânzilor, majorărilor, penalităților, poate fi dispusă numai dacă există prevedere stipulată printr-un înscris însușit de părți, situație ce nu se regăsește în cauza de față.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând această soluție pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că, în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.10.2000 - 09.02.2006 invocată de pârâții Ministerul Justiției si Libertăților si Ministerul Finanțelor Publice si a respins acțiunea formulată pentru plata sporului de 50% pentru această perioadă, deoarece prin Decizia nr.21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, iar de la data intrării în vigoare a OG nr.83/2000 nu a mai beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, executarea acestui drept fiind suspendată.
Dreptul la sporul de 50 % a devenit astfel unul condiționat de declararea ca neconstituțional a art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 sau ca inaplicabilă a abrogării, fapt ceea ce s-a și întâmplat prin.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Realizarea condiției era una nesigură atât în ceea ce privește modalitatea de realizare, cât și în ceea ce privește momentul.
Recurenta a arătat că în speță, este vorba despre obligația pârâților de a achita sporul de 50%, iar evenimentul de a cărui existență depinde a fost soluția dată în recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție putând să dispună și în sensul că după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu mai aveau dreptul la acest spor, iar până la data de 10.03.2008 dreptul nu era unul actual, soluțiile ce urmau a fi date în acțiunile formulate injustiție fiind incerte atâta vreme cât norma care ne conferea acest drept fusese abrogată și nici o instanță nu constatase nelegalitatea abrogării.
De asemenea, s-a arătat că instanța de fond, a respins nelegal și capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii.
Prin întâmpinări intimații Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art.1, art.3, art.7 și art.8 din Decretul nr.167/1958 și ale art.283 din Codul muncii, în speță fiind incidente dispozițiile art.12 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în conformitate cu care "în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită."
Fiind vorba așadar de prestații periodice, pentru fiecare dintre acestea curge un termen distinct de prescripție, pretențiile afirmate putând fi examinate numai pentru, durata termenului de prescripție general de prescripție, anterioară momentului introducerii acțiunii.
În acest sens sunt și dispozițiile art.283 din Codul muncii, și cele ale art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, durata termenului general de prescripție aplicabil în materia drepturilor de creanță fiind de 3 ani.
În ceea ce privește momentul de început al curgerii termenului de prescripție, instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art.8 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, în conformitate cu care "Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea", termenul de prescripție începând să curgă de la intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Așa fiind, la intrarea în vigoare a OG 83/2000 s-a născut dreptul la acțiune al reclamantei, iar nu din momentul pronunțării Deciziei 21/2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, deoarece, în cursul perioadei 2000 - 2006 nu a intervenit nicio situație de natură aoî mpiedica pe reclamantă să acceadă la justiție pentru valorificarea dreptului pretins, în condițiile în care de la momentul publicării în Monitorul Oficial reclamanta, a luat cunoștință despre conținutul nr.OG83/2000 prin care nu a mai fost prevăzut sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate.
Și cea de-a doua critică va fi înlăturată, deoarece, prin obligarea debitorului la plata către creditor a debitului principal actualizat în funcție de rata inflației, precum și la plata dobânzii aferente acestuia, ar fi încălcat atât principiul echității, reclamanta beneficiind de o îmbogățire fără justă cauză, prin dubla reparare a prejudiciului.
Față de aceste împrejurări, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.665 din data de 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
09.09.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
