Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 522/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECTIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.522
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.05.2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER-- -
-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.41F/5.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, intimatul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B și intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că în cauză a fost formulată cerere de abținere de către doamna judecător, soluționată prin încheierea din camera de consiliu din 13.05.2009, fiind admisă, completul fiind constituit potrivit planificării de permanență, după care:
Curtea, având în vedere că în cauză se atacă o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel Galați în fond, invocă din oficiu, excepția necompetenței de soluționare a propriei hotărâri.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Sentința civilă nr.41F/5.11.2008 a Curții de Apel Galați
Prin sentința civilă nr.41/F/5.11.2008 Curtea de Apel Galația respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, ca nefondată.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G și CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G și, în consecință:
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamant privind plata sporului de 50 % pentru perioada 2000 - 17.09.2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Au fost obligați pârâții către reclamant la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut, pe perioada 18.09.2005 - 02.11.2005, actualizată cu rata inflației la data plății.
Au fost respinsă ca nefondate cererea de acordare a acelorași drepturi salariale pentru perioada 03.11.2005 - decembrie 2005 și cererea de obligare a pârâților la includerea sporului de indemnizația de încadrare brută lunară la data emiterii deciziei de pensionare.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este pensionar începând cu data de 05.12.2005 conf. deciziei de pensie nr. -/06.12.2005 drepturile de pensie au fost stabilite începând cu data de 03.11.2005.
Față de această situație, perioada pentru care pot fi acordate drepturi salariale este doar perioada 18.09.2005 - 02.11.2005 și nu până în luna decembrie 2005, reclamantul nemaiavând calitatea de salariat.
Rămâne în discuție justețea drepturilor solicitate de reclamant cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar numai pentru perioada 18.09.2005 - 02.11.2005.
Aferent acestei perioade, acțiunea este întemeiată față de decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință". De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că: "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, apărările formulate de pârâta Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au putut fi reținute ca întemeiate iar acțiunea promovată de reclamant s-a apreciat ca fiind fondată pentru perioada mai sus-menționată.
De asemenea s-a apreciat de către instanța de fond că nu este relevantă în cauză împrejurarea invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu referire la imposibilitatea executării obligației întrucât nu se încadrează în resursele financiare.
Instanța a analizat existența dreptului invocat sub aspectul legalității și temeiniciei și nicidecum modalitatea de executare a obligației care reprezintă strict probleme privind obligația la plată.
În consecință, s-a dispus a fi obligați pârâții în calitate de ordonatori de credite să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar calculat la indemnizația brută de încadrare pentru perioada solicitată.
Drepturile salariale s-a dispus a fi actualizate la data plății efective față de disp. art. 161 al. 4 din Codul muncii care prevăd obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului prin neplata drepturilor salariale.
În ceea ce privește cererea reclamantului așa cum a precizat-o de includere în drepturile salariale luate în calcul la indemnizația de încadrare brută lunară, la data emiterii deciziei de pensionare nr. - din 06.12.2005 și a sporului de 50 %, aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Conform art. 82 (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, în vigoare la data emiteri deciziei nr. - din 06.12.2005 stabilirea pensiei de serviciu se făcea în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni înainte de pensionare.
Deci, urmare acordării sporului de 50 % și pe perioada solicitată de reclamant în acțiune se modifică și media veniturilor realizate și care au determinat stabilirea pensiei de serviciu în anul 2005.
În atare condiții, reclamantul, după stabilirea cu caracter definitiv și irevocabil a dreptului la sporul de 50 % pentru perioada anului 2005 înainte de pensionare va solicita, conform nr.HG 1275/2005, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați eliberarea adeverinței care să stabilească venitul mediu realizat la data pensionării, act pe care-l va depune la Casa Județeană de Pensii G întrucât aceasta poate dispune recalcularea pensiei numai în baza acestui act.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a respins această cerere pentru următoarele motive:
Legea aplicabilă în cazul de față este Legea nr. 500/2002.
Conform dispozițiilor art. 19 din această lege, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a exercita un contract față de constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor financiare ale statului precum și cu privire la examinarea proiectelor de buget propuse de ordonatorii principali de credite.
De asemenea, potrivit acestui act normativ, instituția care are sarcina de a realiza prevederile bugetului și de a repartiza ordonatorilor principali de credite sumele de la bugetul de stat potrivit destinațiilor bugetare stabilite conform legii bugetare anuale este Guvernul.
Una din atribuțiile Ministerul Economiei și Finanțelor prevăzută de art. 19 lit. g din Legea nr. 500/2002 este de a analiza propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetului și de a furniza Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale.
Or, dispozițiile art. 28 din aceeași lege prevăd că proiectele legilor bugetare anuale se elaborează de către Guvern pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite care sunt cei arătați prin dispozițiile art. 20.
Prevederea prevăzută de art. 34 alin. 1 și 4 din Legea nr. 500/2002 este în sensul că ordonatorii principali de credite au obligația de a depune la Ministerul Economiei și Finanțelor propunerile pentru proiectul de buget și anexele pentru anul următor iar Ministerul Finanțelor Publice trebuie să le examineze și să poarte discuții cu ordonatorii principali de credite.
Atât timp cât proiectul bugetului de stat se aprobă prin lege, nu se poate institui o obligație în sarcina de a asigura fondurile necesare efectuării plății sumei solicitate, contrar susținerilor părților, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii întregii proceduri prevăzută de legea specială în materie, prevederea descrisă mai sus.
Pentru aceste considerente, s-a respins cererea de chemare în garanție a formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondată.
Recursul declarat de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Public -Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție criticând soluția instanței de fond pentru următoarele aspecte:
- a solicitat recurenta aplicarea întocmai a deciziei XXI/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
- În mod nelegal s-a dispus ca plățile să fie actualizate cu indicele de inflație întrucât conf.art.14 al.2 din Legea 500/2002 " nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
- instanța de fond a respins nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în situația în care a admis acțiunea reclamanților.
Mai mult, art.19 din Legea nr.500/2002- privind finanțele publice- prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Având în vedere dispozițiile legale rezultă că Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
La termenul de judecată din 13.05.2009 instanța de recurs a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați de a soluționa recursul declarat.
Conform art.4 pct.1 pr.civ. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Recursul de față vizează o hotărâre pronunțată în fond de Curtea de Apel Galați, astfel că recursul nu poate fi judecat tot de Curtea de Apel Galați situația încadrându-se în dispoz.art.4 pct.1 pr.civ.
Pentru aceste considerente urmează a se admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați de soluționare a recursului împotriva propriei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.41F/5.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr- în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./9.06.2009
Dact./2 ex/17.06.2009
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Mihaela Neagu
