Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 527/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ȘI DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA NR.527/DOSAR NR-
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif- - - - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - judecător
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.71/F pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV la data de 24 septembrie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 21 aprilie 2009, când partea prezentă a pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 28 aprilie 2009 și apoi la 30 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr.71/24.09.2008 Curtea de APEL BRAȘOVa respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - prin antul în Direcția Generală a Finanțelor Publice B Ministerul Justiției, Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău.
Prima instanță a reținut că reclamanta este angajată a Tribunalului Bacău, în calitate de consilier de reintegrare, în cadrul Serviciului de Probațiune, și susține că este discriminată față de categoria magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din instanțe și parchete, prin neacordarea creșterilor salariale, din anul 2007, creșteri de care au beneficiat restul angajaților.
Pentru ca reclamanta să poată invoca discriminarea, era necesar să se afle într-o situație comparabilă, cu cea a categoriei profesionale la care se raportează. Ori, consilierii de reintegrare nu sunt asimilați nici magistraților și nici personalului auxiliar de specialitate, motiv pentru care instanța nu poate reține că se află într-o situație comparabilă.
Presupunând "ad absurdum" că se află în situație comparabilă, trebuie menționat că au fost omiși de la acordarea creșterilor salariale în discuție, atât judecătorii cât și personalul auxiliar.
Într-o altă ordine de idei, OG137/2000 reglementează actele sau faptele de discriminare, prin care se restrânge exercițiul unor drepturi, în condiții de egalitate a unor drepturi recunoscute de lege, și în nici un caz asupra reglementărilor cuprinse în legi sau ordonanțe.
Apărarea Ministerul Justiției prin care se solicită instanței să respecte hotărârile Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea art.27 din OG 137/2000 nu poate fi înlăturată deoarece potrivit art.31 alin.3 din Legea 47/1992 "dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale suntsuspendate de drept.
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000 prin decizia 821/3.07.2008, 818/3.07.2008, 820/2.07.2008 aceste decizii fiind publicate în MO din 16.07.2008 și fiind obligatorii pentru instanța de fond.
Fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată presupune chiar interpretarea dispozițiilor art.2 și art.27 din OG 137/2000 în sensul pe care Curtea Constituțională l-a considerat neconstituțional.
Admițând o astfel de cerere instanța ar fi apreciat că "omisiunea legiuitorului de a le acorda și reclamanților beneficiul acestor drepturi constituie o discriminare contrară legii și normelor comunitare". Ori, prin deciziile mai sus arătate un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței pe care-și fundamentează reclamanții pretențiile - înțeles prin care se conferă instanțelor judecătorești competența dea desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative (cazul în speță) a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta. Criticile se referă la faptul că instanța a refuzat aplicarea dispozițiilor referitoare la discriminare atât pe fondul cauzei, considerând că partea nu se încadrează în aceeași categorie socio-profesională, cât și prin prisma Deciziilor nr. 818, 820, 821 din 2008 ale Curții Constituționale.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul este fondat.
În ceea ce privește deciziile Curții Constituționale, reținute de prima instanță ca aplicabile în speță ele se referă la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare în măsura în care acestea sunt interpretate în sensul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În speța dedusă judecății nu se solicită nici anularea nici refuzarea aplicării unor acte normative, ci strict constatarea existenței unei discriminări a consilierilor de probațiune, față de alte categorii de personal care activează în domeniul justiției și chiar față de alte persoane care fac parte din aceeași categorie socio-profesională și cărora le-a fost recunoscută discriminarea și chiar dreptul, prin hotărâri judecătorești anterioare.
În aceste condiții deciziile de control a constituționalității reținute de prima instanță nu sunt aplicabile în speță.
Pe fondul cauzei.
Reclamanta are calitatea de consilier de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, așa cum rezultă din carnetele de muncă ale acesteia.
În conformitate cu prevederile art.22 (1) din Legea nr.327/2006 privind salarizarea consilierilor de probațiune, pe lângă drepturile prevăzute de prezenta lege, personalul din serviciile de probațiune beneficiază și de alte drepturi prevăzute de legislația din domeniul muncii și asigurărilor sociale.
Prin art.1 din OG10/2007 s-a stabilit că în anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sistemul bugetar precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998, să se majoreze în trei etape, respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Având în vedere definiția discriminării directe, așa cum este prevăzută în Directiva 2000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații comparabile și nu în situații similare.
A discrimina, în sensul dispozițiilor OG 137/2000, înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există nici o distincție relevantă și a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
Astfel, raportând definiția discriminării la efectele produse de OG 10/2007, tribunalul reține că faptul că numai anumiți bugetari au fost excluși de la beneficiul normei legale, aduce o atingere folosinței drepturilor economice, recunoscute de art.6 lit. c din OG 137/2000.
Pentru o apreciere discriminatorie situația de fapt invocată de reclamanți, constând în eliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007, judecătorilor,procurorilor, personalului asimilat, instanța a reținut corect că până în ianuarie 2007 aceste indexări salariale au avut o reglementare juridică pentru toate categoriile de magistrați: atât pentru magistrații instanței de drept comun, prin (OG 27/2006 și OUG 177/2002), cât și magistrații ÎCCJ, ai Curții Constituționale cu calitate de demnitari conform Legii 154/1998.
Pentru anul 2007 sunt recunoscute aceste indexări salariale numai categoriei de magistrați prevăzută în anexa II și III din Legea 154/1998 excluzând magistrații instanței de drept comun, conform dispozițiilor OG 10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Așadar, în mod voit legiuitorul nu a mai prevăzut pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori ai Parchetelor de pe lângă Judecătorii, Tribunale și Curți de Apel) creșteri salariale pentru valoarea de referință sectorială în cursul anului 2007, deși pentru alte categorii de magistrați, cât și personal bugetar au fost reglementate în continuare, și pentru anul 2007, creșteri salariale - indexări.
Omisiunea reglementării acestor drepturi la creșteri salariale pentru o anumită categorie de personal pentru anul 2007, deși până în ianuarie 2007, cât și din 1.01.2008, au existat și există prevederi cu privire la indexările salariale pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori), în comparație cu prevederea cu continuitate a acestor drepturi pentru magistrații ÎCCJ (de exemplu), cât și pentru alte categorii de personal bugetar, echivalează cu aplicarea unui tratament discriminatoriu constând în încălcarea principiului egalității de tratament pentru o situație asemănătoare, principiu protejat de legislația secundară comunitară, respectiv prin Directiva 2000/43/CE/29.06.2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și prin directiva 2000/78/CE/27.11.2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă care stabilește că "prin principiul egalității de tratament" se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte cu privire și la "condițiilede încadrare și de muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare" (art.3 lit.c din directivă).
Nu poate fi primită susținerea prin care se arată că nu poate constitui discriminare situația prezentată de reclamantă. Recurenta se raportează la criteriile de discriminare recunoscute de dispozițiile OG 137/2000 pe care le interpretează restrictiv, fără a ține cont de faptul că modificările aduse acestei ordonanțe prin Legea 324/2003 au drept scop transpunerea în legislația internă a prevederilor directivelor mai sus invocate în respectarea principiului supremației dreptului comunitar și efectului direct al acestuia asupra legislației interne.
Actualizarea prin aplicarea indicelui de inflație se justifica prin necesitatea corelării salariului de care reclamanta ar fi beneficiat la momentul la care acesta era datorat de către angajator si salariul de la momentul la care aceste sume de bani intra efectiv in patrimoniul beneficiarului, pentru a nu se diminua puterea de cumpărare.
Dobânda legală la suma datorată trebuie acordată pentru acoperirea prejudiciului constând in lipsa de folosință a banilor, pe perioada cuprinsă între momentul la care trebuiau acordate aceste drepturi salariale si momentul plății efective, având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 Cod civil.
În consecință, instanța a obligat pârâții Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău și Ministerul Justiției să plătească reclamantei diferențele de drepturi de natură salarială menționate anterior, reactualizate conform indicelui de inflație, precum și prin aplicarea dobânzii legale la data plății efective.
În baza art.1-8 din Decretul nr.92/1976 a obligat pe pârâți la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Potrivit art.15 din HG83/2005, instanțele judecătorești și parchetele sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În conformitate cu art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Față de considerentele de fapt și de drept dezvoltate mai sus, instanța a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, menționate mai sus.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr.71/F/24.09.2008 a Curții de APEL BRAȘOV pe care o schimbă în tot și, în consecință:
Admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, at prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Obligă pârâții Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău și Ministerul Justiției și Libertăților să majoreze salariul de bază al reclamantei, conform dispozițiilor art. 1 din OG nr. 10/2007 respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Obligă pe pârâții Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău și Ministerul Justiției și Libertăților să plătească reclamantei diferențele de drepturi de natură salarială menționate anterior, reactualizate conform indicelui de inflație și prin aplicarea dobânzii legale la data plății efective.
Obligă pe pârâtul Ministerul economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate anterior.
Obligă pe pârâți să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
- act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Mihail
- - - - - -
GREFIER,
Red. /20.05.2009
Dact./09.06.2009
- 3 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
