Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 530/2010. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 530
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.188/21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimații reclamanți, G, având ca obiect "drepturi bănești"
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru recurentul pârât, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât, solicită, în principal, admiterea recursului și casarea sentinței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței de fond, și respingerea acțiunii ca neîntemeiată și inadmisibilă, dar și admiterea cererii de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 188/21.01.2008 a respins excepția de necompetenta materiala a instanței invocata de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, invocata de DGFP
A respins acțiunea fata de acest parat, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fară calitate procesuala pasiva.
A respins cererea de chemare in garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor invocata de același parat.
A admis excepția calității procesual pasive a Parchetului de pe Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru drepturile salariale din perioada 01.01.2005-01.07.2005.
A respins acțiunea fata de acest parat pentru perioada 01.01.2005-01.07.2005, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
A admis in parte acțiunea formulata de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE ICCJ, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL PRAHOVA, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, si in consecința:
A obligat parații sa plătească fiecărui reclamant-procuror diferența dintre indemnizațiile efectiv primite și cele corespunzătoare procurorilor ce funcționează in cadrul DIICOT, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei fiecărei sume si pana la data plații efective.
A respins acțiunea formulata de reclamantul G, pentru perioada 01.02.2006- la zi și cea formulata de reclamantul, pentru perioada 01.01.2005-01.07.2005, ca neintemeiata.
A respins acțiunea formulata de reclamanții - personal auxiliar din cadrul Parchetului de pe Tribunalul Prahova ca neintemeiata.
A dispus obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților-procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a retinut următoarele:
In baza disp. art. 137 pr.civ. instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de fond si de procedura care fac de prisos cercetarea in fond a cauzei.
Referitor la excepția de necompetenta materiala a instanței, invocata de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ, instanța a respins-o având in vedere ca obiectul acțiunii vizează drepturi salariale rezultate din raporturi de munca pentru care competenta materiala de soluționare aparține tribunalului.
De asemenea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, având in vedere ca, deși aceasta instituție nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum si de proiectele de rectificare a acestor bugete și pe cale de consecința instanța va respinge acțiunea fata de acest parat ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesual pasiva.
Totodată instanța, pe cale de consecință, a respins cererea de chemare in garanție a MEF formulata de paratul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă
ICCJ.
De asemenea, având in vedere ca pana la data de 01.07.2005 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI nu a avut personalitate juridica, nefiind ordonator de credite, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a acestui parat, pentru drepturile salariale din perioada 01.01.2005-01.07.2005 și va respinge acțiunea fata de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, pentru perioada 01.01.2005-01.07.2005 ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei, reclamanții au formulat acțiune prin care au solicitat acordarea aceleiași salarizări cu a procurorilor și grefierilor de la DIICOT - structura centrala si cea teritoriala, unde toți au nivelul de salarizare al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ.
Prin Legea nr.508/2004 a fost creata Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, ca o structura distincta in cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, care, in localitățile in care funcționează curți de apel, au servicii si birouri in toate reședințele de județ, unde funcționează tribunale.
Conform art.2 al.3 din legea nr.508/2004 si a Codului d e procedura penala, reclamanții procurori, in cauzele instrumentate, au aceleași competente si prestează aceeași munca ca si procurorii de la DIICOT.
Persoanele nemulțumite de soluțiile dispuse de procurorii DIICOT in cauzele instrumentate, conform art.2781pr.pen. pot formula plângere la instanța competenta, judecata făcându-se cu participarea procurorilor de la Parchetele de pe lângă Curțile de Apel si Tribunale.
De asemenea, procurorii de pe lângă aceste instanțe, au competenta de a aprecia asupra legalității soluțiilor dispuse de procurorii DIICOT, dar si a hotărârilor judecătorești si de a le ataca cu recurs. Procurorii de la parchetele ierarhic superioare, participa la judecarea recursului si pun concluzii, apreciind atât legalitatea soluției procurorilor de la DIICOT, cat si a instanței.
Judecarea in fond, apel, recurs a cauzelor instrumentate de DIICOT, se face de curțile de apel sau tribunale, cu participarea procurorilor de la aceste parchete, care au competenta sa aprecieze asupra legalității si temeiniciei rechizitoriilor si, independenți fiind, pot pune concluzii de achitare sau de condamnare, conform convingerilor lor. Tot ei, apreciază asupra oportunității atacării cu apel sau recurs, a hotărârilor judecătorești pronunțate in cauzele in care au pus concluzii.
Rezultă deci, că procurorii de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, sunt discriminați, întrucât pentru aceeași muncă și competență ca și a procurorilor din cadrul DIICOT, au salarii mult inferioare, încălcându-se astfel principiul egalității între cetățeni și al excluderii discriminărilor în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare prevăzut de art.1 al.2 lit.c pct.1 din OG 137/2000, dar și de protocolul nr.12 LA Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin considerente s-a reținut că diferențele dintre modul de încadrare al acestor categorii, în cadrul structurilor sus-menționate, conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu, numirea exercitarea funcției pe o durată temporară, numirea pe postul deținut la expirarea numirii, precum și activitatea desfășurată între reclamant și procurorii din DIICOT.
În mod evident OG137/2000 vizează modul de aplicare al unor dispoziții legale și nu examinarea atribuțiilor legislative alese de către legiuitor, astfel că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul art.2 alin.3, iar în cazul reclamanților legea a prevăzut modalități de salarizare diferite, în funcție de nivelul instanței, inegalitățile, fiind justificate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, criticând-o netemeinicie și nelegalitate, susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței acestei instanțe, iar pe fondul cauzei, discriminarea invocată de reclamanți nu poate fi înțeleasă în sensul dispozițiilor art.2, alin.2 din OG nr. 137/2000 salarizarea procurorilor DIICOT fiind distinctă față de celelalte categorii.
O altă critică privește eronata obligare a recurentului la plata actualizată a sumelor, neexistând în legea bugetului de stat nr.486/27 decembrie 2006, neexistând un capitol distinct pentru plata diferențelor salariale.
Este criticată și respingerea cererii de chemare în garanție a MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cel care este responsabil de elaborarea proiectului bugetului de stat.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Obiectul cauzei l-a constituit solicitarea reclamanților de a fi salarizați la același nivel ca și procurorii încadrați în structura DIICOT, pe considerentul că există o discriminare între cele două categorii de procurori. Aceeași solicitare au invocat-o și grefierii încadrați în cadrul pârâtului, pe același considerent.
Din Legea nr.508/2004 a fost creată DIICOT ca o structură distinctă în cadrul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE. Din definiția legală, art.75 al.2 din Legea 304/2004 rezultă că salarizarea se face potrivit coeficienților de multiplicare aplicabili procurorilor din cadrul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE. Salarizarea procurorilor DIICOT are astfel în vedere nivelul Parchetului în cadrul Ministerului Public. Aceste prevederi sunt reluate și în cuprinsul art.154 alin.3 din codul muncii potrivit căruia "la stabilirea și la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, etc. astfel că invocarea discriminării de către reclamanți cu referire la dispozițiile art.2 alin.2 din OG 137/2000 modificată și completată prin OG 77/2003, aprobată prin Legea 27/2004 nu se regăsește în aceste dispoziții.
În consecință, instanța constată că recursul declarat este fondat, urmând în consecință să dispună modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.188/21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimații reclamanți, G, .
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 3: Marin Panduru - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.IM
Tehn.red./3ex/15.02.2010
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea, Marin Panduru