Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5346/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 4575/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5346/
Ședința Publică din data de 06 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Guranda
GREFIER
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă SC SA - MEMBRU GRUP, împotriva încheierilor de ședință din data de 20.05.2009, respectiv din data de 29.06.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurenta-pârâtă SC SA MEMBRU GRUP prin apărător, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 44 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 05.10.2009, lipsind intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu, pune în discuția părții recurente prezente excepția nulității încheierii de ședință din data de 20 mai 2009, pentru lipsa semnăturii unui asistent judiciar cât și pe fond în ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 29.06.2009.
Recurenta-pârâtă SC SA prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea excepției invocate din oficiu, pe fond, în ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 29.06.2009, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a încheierii recurate în sensul de a dispune suspendarea cauzei și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității încheierii de ședință din data de 20 mai 2009 cât și pe fond în ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 29.06.2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
a sesizat Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu SC SA B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 8876 lei reprezentând suplimentări drepturi salariale aferente sărbătorilor de C și Paște, cuvenite și neacordate din perioada 2005-2007.
În ședința publică din 20.05.2009 pârâta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 al.2 - ultima liniuță din Legea nr.53/2003 în sensul că acesta contravine prevederilor art.1 al.4 și 5, art.73 al.3 lit.p și art.79 al.1 din Constituția României, în măsura în care această dispoziție se referă la abrogarea art.72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Având nevoie de timp pentru a delibera instanța de fond a amânat pronunțarea la 25.05.2009 și ulterior la 01.06.2009, când Tribunalul Teleormana respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu opinia separată a asistenților judiciari în sensul admiterii cererii de sesizare.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut între altele că, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci, numai asupra înțelesului său.
Ulterior, SC SA Bai nvocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.286, art.287, art.288 din Codul muncii, a art.74, art.75 și art.77 din Legea nr.168/1999 și art.164 Cod pr.civilă solicitând suspendarea judecății și sesizarea Curții Constituționale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.286, art.287 și art.288 din Codul muncii, a art.74, art.75 și art.77 din Legea nr.168/1999 pârâta a susținut că aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că se pot aplica "tale quale" printr-un formalism excesiv, fără a se avea în vedere situațiile particulare care pot apărea pe parcursul judecării litigiilor de muncă, aducându-se astfel atingere substanței dreptului protejat și lipsindu-l de efectivitate prin nerespectarea drepturilor de apărare și la un proces echitabil recunoscute și protejate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, dispozițiile legale contestate sunt menite să asigure soluționarea cu celeritate a conflictelor de muncă, în primul rând în interesul salariatului, al apărării raporturilor de muncă și al exercitării dreptului la muncă.
Cu toate acestea, celeritatea soluționării litigiilor de muncă reprezintă un principiu care nu trebuie transformat într-un scop în sine, nici chiar în situația în care spețele pot fi similare, ci trebuie asigurat echilibrul față de celelalte principii esențiale ale procesului civil.
În ceea ce privește textul nr.164 Cod procedură civilă, este neconstituțional deoarece lasă la aprecierea instanței posibilitatea conexării cauzelor în situațiile în care sunt îndeplinite condițiile impuse de acest text de lege pentru conexare și nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, în condițiile în care este cert că aplicarea acestei măsuri va duce la o mai bună realizare a actului de înfăptuire a justiției, o economisire de timp și cheltuieli, precum și o judecată unitară-care toate coroborate duc la respectarea, într-un final, a drepturilor esențiale ale părților.
Prin încheierea din 29.06.2009 s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci, numai asupra înțelesului său.
Împotriva acestor încheieri a declarat recurs pârâta SC SA, considerându-le netemeinice și nelegale pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește încheierea din 20.05.2009 a cărei pronunțare fost amânată la 01.06.2009, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, susținând în esență aceleași motive invocate și în cererea de sesizare.
În ceea ce privește încheierea de ședință din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, recurenta a arătat că instanța de fond și-a depășit atribuțiile stabilite prin Legea nr.47/1992 și a procedat la soluționarea excepției de neconstituționalitate pe fond.
Prin motivele de recurs SC SA a reiterat cererea arătând că dispozițiile art.286, art.287 și art.288 din Codul muncii și ale art.74, art.75 și art.77 din Legea nr.168/1999, apar ca fiind de un formalism excesiv, de natură să afecteze drepturile recunoscute de lege pentru angajat și angajator și să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, ceea ce este pus într-o situație de dezechilibru față de reclamantă.
Astfel, aplicarea textelor contestate și acordarea unor termene de judecată la intervale atât de mici de timp, face ca de la data primirii citației și până la data termenului de judecată să nu existe un interval suficient de timp pentru ca angajatorul să-și poată exercita în mod efectiv dreptul la apărare și să se achite de sarcina probei ce revine angajatorului potrivit dispozițiilor speciale în materia dreptului muncii, de asemenea contestate pe calea prezentei.
Prin aplicarea textelor contestate instanța are prerogativa, acordată de art.288 Codul muncii și art.77 din Legea nr.168/1999 de a decădea angajatorul din dreptul de a depune probe și formula apărări.
În aceste condiții, dreptul de apărare nu este decât un drept iluzoriu, de care nu beneficiază, întrucât, în mod concret, se află în imposibilitatea de a-și exercita acest drept din cauza aplicăriitale quale, printr-un formalism excesiv de către instanțele de judecată a textelor a căror neconstituționalitate o invocă, fără a se avea în vedere situația particulară apărută pe parcursul soluționării cauzelor.
În ceea ce privește textul nr.164 Cod procedură civilă, în contextul analizat, este neconstituțional deoarece lasă la aprecierea instanței posibilitatea conexării cauzelor în situațiile în care sunt îndeplinite condițiile impuse de acest text de lege pentru conexare și nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, în condițiile în care este cert că aplicarea acestei măsuri va duce la o mai bună realizare a actului de înfăptuire a justiției, o economisire de timp și cheltuieli, precum și o judecată unitară-care toate coroborate duc la respectarea, într-un final, a drepturilor esențiale ale părților.
Textele contestate sunt neconstituționale și din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care consacră necesitatea respectării principiului efectivității juridice.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, urmează a admite excepția nulității încheierii din 01.06.2009 invocată din oficiu de instanța de recurs, întrucât s-au încălcat dispozițiile art.105 Cod pr.civilă.
În acest sens, Curtea a constatat că încheierile de amânare din 20.05.2009 și din 25.05.2009 nu au fost semnate de asistentul judiciar C care făcea parte din completul de judecată desemnat în vederea soluționării dosarului nr- al Tribunalului Teleorman.
Deși textul de lege se referă la judecătorul necompetent, în realitate necompetența se raportează la instanță, întrucât competența este definită ca fiind aptitudinea unei instanțe, organ de jurisdicție de a soluționa un litigiu.
În cauză, asistentul judiciar nu a semnat încheierea de dezbateri care se întocmește atunci când se amână pronunțarea, ceea ce a creat o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, deoarece instanța de control nu poate să verifice alcătuirea instanței.
Așa fiind și cum în cauză nu se poate ști dacă asistentul judiciar a participat la dezbateri, Curtea va admite recursul împotriva încheierii din 01.06.2009, care face corp comun cu încheierea de dezbateri din 20.05.2009, pe care o va casa cu trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 al.2 - ultima liniuță Codul muncii.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 29.06.2009, Curtea constată că instanța de fond și-a depășit atribuțiile când a respins excepția de neconstituționalitate pe fond.
Cercetând excepția invocată, Curtea constată că aceasta este admisibilă potrivit prevederilor art.29 alin.1-3 din Legea nr.47/1992, întrucât normele criticate fac parte din legi în vigoare, nedeclarate neconstituționale și care au legătură cu procesul, întrucât pun în discuție chiar procedura de judecată în cazul litigiilor de muncă, respectiv consacră posibilitatea, în anumite condiții, a conexării cauzelor, fapt criticat de intimata-recurentă prin prisma necesității obligativității conexării, față de numărul foarte mare al litigiilor cu același obiect, promovate de angajații.
În consecință, în aplicarea prevederilor art.29 alin.4 și 5 din Legea nr.47/1992, Curtea va dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată și suspendarea judecății pe perioada soluționării excepției.
Opinia instanței este în sensul caracterului neîntemeiat al excepției, întrucât textele criticate nu contravin nici uneia dintre dispozițiile constituționale sau europene de referință.
Astfel, potrivit art.126 alin.2 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite prin lege, ceea ce, potrivit unei jurisprudențe constituționale constante, permite legiuitorului să stabilească formele și procedurile prin care drepturile recunoscute și interesele ocrotite de lege sunt valorificate, el putând opta și pentru proceduri speciale, derogatorii de la dreptul comun, în considerarea anumitor rațiuni și interese de ordin general, cum sunt în cauză cele ale clarificării cu celeritate a conținutului relațiilor de muncă când acestea devin litigioase, antamând exercițiul unui drept fundamental, esențial pentru procurarea resurselor necesare vieții.
Sub aceste aspecte, nici dreptul de acces la justiție, nici dreptul la apărare nu au caracter nelimitat, ci presupun, cu atât mai mult, reguli, proceduri, rigori, uneori chiar formalism, necesare ordinii și siguranței circuitului juridic.
Din acest punct de vedere, reglementările criticate, care dispun asupra procedurii de soluționare, în regim de urgență, a conflictelor de muncă vin în sprijinul efectivității drepturilor de liber acces la justiție și apărare, după cum sunt și în spiritul art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană, care, referindu-se la "termen rezonabil" are în vedere pericolul prelungirii nejustificate a proceselor, iar nu judecata de urgență, reglementată în condiții care să asigure un echilibru corespunzător între interesele participanților la litigiile de muncă și posibilitățile procedurale de realizare a acestora, ceea ce dă și măsura unui proces echitabil.
este și invocarea prevederilor art.53 alin.2 din Constituție, care vorbește despre restrângerea exercițiului unui drept fundamental, întrucât textele contestate nu procedează la o atare restrângere, ci circumscriu chiar conținutul exercițiului unor drepturi fundamentale, care desigur, nu este nelimitat, dar nici restrâns temporar, în considerarea unor situații de excepție și susceptibil a-și recăpăta dimensiunea când situația care a motivat restricția încetează.
În fine, cât privește art.164 Cod procedură civilă, niciunul din textele invocate în susținerea excepției nu implică în vreun fel obligativitatea conexării unor pricini, în fapt, diferite, nici n-ar putea legiuitorul să anticipeze asupra oportunității judecării împreună a mai multor litigii, întrucât aceasta reprezintă o măsură de mai bună administrare a justiției, ținând seama de elemente concrete, cum sunt natura pricinilor, obiectul acestora, părțile, stadiul procedurii, volumul de activitate, etc.
Modalitatea de reglementare a textului în discuție nu impietează nici asupra dezideratului unificării practicii, care, de altfel, nu este un principiu constituțional și oricum, este susceptibil de realizat prin alte mijloace procedurale decât conexarea pricinilor, ceea ce în speță, ar fi fost și obiectiv imposibil, față de numărul extrem de mare, de ordinul miilor, al unor pricini asemănătoare aflate pe rolul aceleiași instanțe.
Apreciem, prin urmare, că nemulțumirile recurentei relevă în esență chestiuni de ordin administrativ care țin de urmărirea, reprezentarea și acordarea asistenței juridice într-un număr foarte mare de litigii pronunțate de angajații, situație pur circumstanțială, fără consecințe asupra constituționalității textelor care reglementează procedura de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității încheierii din 01.06.2009 și, în consecință:
Admite recursul declarat de SC SA - MEMBRU GRUP, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant împotriva acestei încheieri.
Casează încheierea recurată și trimite cauza la rejudecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 al.2 ultima liniuță Codul muncii.
Admite recursul declarat împotriva încheierii din 29.06.2009 de SC SA - MEMBRU GRUP, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Modifică în tot încheierea atacată în sensul că.
Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.286, art.287, art.288 Codul muncii, art.74, art.75 și art.77 din Legea nr.168/1999 și art.164 Cod pr.civilă.
Înaintează cauza la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției.
Suspendă judecata ce formează obiect al dosarului nr- al Tribunalului Teleorman până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. LG/2 ex./15.10.2009
Jud.fond:;
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Bodea Adela Cosmina, Guranda
