Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 535/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 535
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 148 din 6 II 2008 Tribunalului Iași, intimată fiind " " I, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen după repunerea pe rol a cauzei, recurentul a depus la dosar, prin registratura instanței, precizări.
Recurentul precizează că nu mai nare cereri de formulat.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul precizează că societatea nu i-a acordat sporurile cuvenite, i-au acordat salariul minim pe economie. Societatea trebuie să-i plătească diferența de pensie deoarece nu au negociat cu el un salariu pentru munca prestată și pregătirea ce o avea. In actele depuse de societate, ele nu își au sensul. Au depus schimbarea locului de muncă, însă au creat acel loc pentru o lună, ca să-și bată joc de el. În acea perioadă l-au pus să taie frunze pe holurile și în birourile societății. Când nu mai avea ce face a fost trimis la cabinetul medical al societății să taie frunze și acolo. A fost trimis spre a fi consultat la Spitalul Socola, însă l-au găsit fără afecțiuni psihice.
Pentru că societatea nu i-a acordat drepturile sale a fost nevoit să le ceară în instanță. Nu i-au dat vechime, nu i-au dat nici minimul pe economie, nu i-au dat salariul cuvenit. S-au făcut modificări ale salariului la inițiativa altora și retroactiv. În concluzie solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și potrivit precizărilor depuse.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Iași sub nr. 8341/99/09.11.2007, precizată ulterior, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta "" solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să-i plătească suma de 49,84 lei despăgubiri; suma de -,14 lei daune materiale și 10 lei daune morale. Totodată, reclamantul a solicitat să-i fie eliberată o adeverință cu sporurile de care a beneficiat în perioada cât a fost salariatul pârâtei, pentru a fi luată în calcul la stabilirea drepturilor la pensie de Casa Județeană de Pensii
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat de mai multe ori pârâtei "" pentru a-i elibera o adeverință completă, cu sporurile de care a beneficiat când lucra la societate, aceasta fiindu-i necesară la. I în vederea stabilirii drepturilor de pensie ce i se cuveneau. De fiecare dată i-a fost eliberată câte o adeverință, care însă nu era completată în conformitate cu dispozițiile legale, cu toate elementele impuse de lege, fiindu-i refuzată luarea în calcul a sporurilor la stabilirea drepturilor de pensie.
Drepturile sale de pensie au fost stabilite începând cu data de 10.12.2006, prin decizia nr. 1.- din 09.02.2007, însă datorită faptului că abia în luna noiembrie 2007 i-a fost eliberată adeverința corectă cu toate sporurile de care a beneficiat cât a lucrat la societatea pârâtă, dată la care a și formulat cererea pentru luarea în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, reclamantul a solicitat ca unitatea pârâtă să fie obligată să suporte diferența dintre pensia stabilită prin decizia emisă in data de 09.02.2007 și cea pe care ar fi trebuit să o primească dacă i-ar fi fost eliberată de la început adeverința în mod corect, diferența pe care a estimat-o la suma de 49,84 lei pentru perioada decembrie 2006 - octombrie 2007.
A mai susținut reclamantul că în perioada lucrată "" nu a negociat cu el, oferindu-i salariul minim, or pe acest motiv a obținut un punctaj mediu anual la pensie mult redus, de doar 0,-, față de cel pe care l-ar fi putut obține dacă ar fi negociat, respectiv 3,00000. Prin urmare a precizat reclamantul că pentru următorii 10 ani se cuvine ca societatea pârâtă să-i plătească diferența dintre punctajul de 3.00000 pe care l-ar fi putut obține și cel de 0,90101 care i-a fost stabilit, care este de 1,09899 x 581,3 (valoarea punctului de pensie fiind de 581,3) = 1220,- x 12 luni = 14641,71 lei daune materiale.
Reclamantul a mai arătat că solicită despăgubiri morale în sumă de 10 lei pentru nenumăratele demersuri pe care le-a făcut la "" și I pentru obținerea înscrisurilor necesare la stabilirea corectă a drepturilor sale de pensie.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta "" a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că și-a îndeplinit de fiecare dată obligația de a-i elibera adeverințe completate în mod corect, astfel încât reclamantul ar fi trebuit să se adreseze doar Casei Județene de Pensii I pentru stabilirea drepturilor de pensie.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul din 28 noiembrie 2007 reclamantul a precizat că primit de la societatea pârâtă "" ultima adeverință în baza căreia i s-au recalculat drepturile de pensie, însă dorește plata diferenței dintre drepturile de pensie primite și cele care i s-ar fi cuvenit, cât și celelalte daune materiale și morale.
Prin sentința civilă nr.148/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta "" A, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, pârâta fiind obligată să achite acestuia suma de 49,84 lei cu titlu de despăgubiri.
Prin aceeași hotărâre, s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 146.417,14 lei, cu titlu de daune materiale și a sumei de 10 lei, cu titlu de daune morale, precum și cererea de obligare a pârâtei la eliberarea unei adeverințe.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conf. art. 137 Cod procedură civilă, examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei "", prima instanță a apreciat că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât reclamantul a invocat faptul că, adeverințe completate de societatea pârâtă în mod incorect, au fost cauza stabilirii eronate a drepturilor sale de pensie.
Obligația de eliberare a unei adeverințe cu toate sporurile primite de reclamant în perioada în care a lucrat revine unității angajatoare, în speța de față "", motiv pentru care se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, prima instanță reținut următoarele:
Potrivit art. 4 alin. 3 din OUG 4/2005 "Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite potrivit legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora".
OUG 4/2005 prevede la pct. VI că adeverințele prin care se dovedesc sporurile vor cuprinde: - denumirea unității; - perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; - funcția, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat; - număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui ce angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens.
În speța, deși reclamantul s-a adresat în mod legal cu cerere unității angajatoare pentru a i se elibera o adeverință, completată în mod legal, cu toate sporurile de care a beneficiat în perioada lucrată, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligația. Pentru acest motiv reclamantului i-au fost stabilite drepturile de pensie, prin decizia -/01.02.2007, începând cu data de 10.12.2006, la un cuantum inferior, nefiind luate în calcul o serie de sporuri deoarece în adeverințele depuse de acesta nu au fost evidențiate clar perioadele în care a beneficiat de ele. Este cazul adeverințelor nr. 3346/11.12.2006; nr. 147/26.01.2007 și 340/19.02.2007.
Abia în luna noiembrie 2007, așa cum a precizat reclamantul, i-a fost eliberată o adeverință completată în mod corect cu toate sporurile de care a beneficiat în perioada în care a lucrat la "", pe care a depus-o la. în vederea stabilirii drepturilor de pensie, astfel încât instanța reține că se impune respingerea capătului de cerere privind eliberarea adeverinței ca rămas fără obiect.
Pe de altă parte însă, raportat și la dispozițiile legale anterioare menționate, instanța reține că este culpa pârâtei "" de a nu-i fi eliberat încă de la început reclamantului o adeverință completată în mod corect. Pentru acest motiv, reclamantului, prin decizia de pensie inițială, i-au fost stabilite drepturile de pensie într-un cuantum redus față de cel care i s-ar fi cuvenit dacă adeverința ar fi fost completată corect.
Ca urmare a acestei situații, reclamantului i-a fost produs un prejudiciu constând în diferența dintre drepturile de pensie primite astfel cum au fost stabilite începând cu data de 10.12.2006 și cele pe care ar fi trebuit să le primească dacă adeverințele ar fi fost completate în mod corect.
Art. 269 Codul muncii prevede că "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în legătură cu serviciul.
S-a reținut astfel, că se impune ca pârâta "" să-l despăgubească pe reclamant cu suma de 49,84 lei, reprezentând diferența de pensie pe care ar fi trebuit să o încaseze acesta în perioada decembrie 2006 - octombrie 2007.
Astfel prin decizia -/22.06.2007 punctul mediu anual este de 0,88703 punctaj fără adeverința de la "", iar punctaj mediu anual cu adeverința de la "" este de 0,90101, diferența fiind de 0,90101 - 0,88703 = 0,01398 pentru fiecare lună înmulțit cu valoarea punctului de pensie de 396,20 lei = 5,- lei pentru fiecare lună x 9 luni (perioada decembrie 2006 - octombrie 2007) = 49,84 lei.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata daunelor materiale, apreciind că dacă ar fi negociat salariul cu pârâta, ar fi obținut un punctaj mediu anual la pensie mult mai mare, instanța de fond a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
Nu există nici o certitudine că dacă reclamantul și-ar fi negociat salariul, ar fi obținut unul mai mare decât acela pe care l-a realizat în perioada în care a lucrat. Ceea ce susține acesta cu privire la negocierea salariului este o situație pur ipotetică ce nu a fost dovedit prin nici un mijloc de probă.
Analizând cererea reclamantului de acordare a sumei de 10 lei cu titlu de daune morale, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă întrucât acesta nu a făcut dovada atingerii adusă moralei și onoarei sale prin faptul că a fost nevoit să se deplaseze în mod repetat între "" și I pentru eliberarea și completarea conținutului unei adeverințe.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a respins cererea sa de acordare a daunelor materiale în sumă de 146.417,14 lei, reprezentând despăgubiri pentru diferența de punctaj la pensie la care era îndreptățit,deși pârâta s-a sustras în permanență de la negocierea salariului reclamantului, corespunzător pregătirii acestuia și muncii prestate.
Recurentul a arătat în acest sens că a depus la dosarul de fond hotărâri judecătorești prin care societatea pârâtă a fost obligată să-i negocieze salariul și cererile sale adresate conducerii unității pentru punerea în aplicare a acestor hotărâri.
Se mai arată că în mod greșit prima instanță i-a respins cererea de acordare a daunelor morale.
Prin întâmpinarea formulată, "" Ias olicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs părțile au depus la dosar înscrisuri noi.
Analizând recursul declarat de reclamantul, prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civ. se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 900/05.11.2002 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 86/29.01.2003 a Curții de APEL IAȘI, "" I, în calitate de societate angajatoare, a fost într-adevăr obligată să negocieze cu reclamantul contractul individual de muncă, în ceea ce privește drepturile salariale ce i se cuvin acestuia.
Prin cererea înregistrată la societatea pârâtă sub nr.1439/08.04.2003, reclamantul a solicitat punerea în executare a acestor hotărâri judecătorești.
Pe data de 28.02.2003, pârâta emite decizia de concediere nr.800, contestată în instanță de către reclamantul, decizie ce a fost inițial anulată prin sentința civilă nr.362/30.05.2003 a Tribunalului Iași. Recurentul a fost reintegrat pe postul deținut anterior, însă prin decizia nr.1018/05.09.2003 a Curții de APEL IAȘI, această sentință a fost modificată, fiind respinsă contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de concediere.
Practic, astfel cum rezultă din decizia nr.3689/12.09.2003 a unității angajatoare, raporturile de muncă între părți au încetat la data de 28.02.2003, fiindu-i achitate însă recurentului drepturile salariale până la data de 12.09.2003.
Prin decizia nr.-/09.02.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii I, reclamantul-recurent a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă.
Se reține că, la data de 08.04.2003, recurentul a formulat cerere de executare a sentinței civile nr.900/2002 a Tribunalului Iași, solicitând ca pârâta să-și îndeplinească obligația de a negocia drepturile salariale ce i se cuvin. Potrivit disp.art.1075 din Codul civil, orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.
Prin urmare, întrucât societatea pârâtă a refuzat executarea obligației de a face, stabilite în sarcina sa prin hotărâre judecătorească, recurentul avea posibilitatea de a solicita obligarea angajatorului la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului de a cere executarea. După împlinirea acestui, termen, astfel cum rezultă din prevederile art.405 alin.3 Cod.proc.civ. orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Prin urmare, la data de 09.11.2007, recurentul nu mai putea solicita obligarea angajatorului la plata unor despăgubiri izvorâte din neexecutarea sentinței civile nr. 900/05.11.2002 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 86/29.01.2003 a Curții de APEL IAȘI.
Se mai reține că în mod corect prima instanță a respins și cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la daune morale, având în vedere că acesta nu a reușit să dovedească în cauză că ar fi suferit un prejudiciu nepatrimonial prin faptele angajatorului.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civ. să se respingă ca fiind nefondat recursul formulat de reclamantul și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.148/06.02.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 17.10.2008;
Jud. fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
