Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.537/
Ședința publică din 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul SC I - FILIALA G, cu sediul în G, str. G -,. 7,. 22, împotriva sentinței civile nr.89 din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, domiciliat în G, str. -, - 9,.24.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea formulată la 28.08.2008 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC I Filiala G pretenții bănești.
În motivarea cererii a arătat reclamantul că a fost detașat în Spania, orașul având meseria de sudor cu contract individual de muncă. Și-a desfășurat activitatea până la 12.08.2008 când a fost anunțat să plece acasă. A cerut lămuriri în privința hotărârii luate și nu a primit un răspuns clar precum ar fi vurt reclamantul să plece fără să-i anunțe. Pe data de 14.08.2008 a constatat că din contul său lipsesc aproximativ 700 EURO. I s-a comunicat că au folosiți pentru echipamentul de protecție și pentru analize medicale.
Reclamantul a precizat că nu a primit preaviz și nu i s-a pus la dispoziție decizia de desfacere a Contractului individual de muncă, nu a primit salariile și i s-au oprit bani și din Ordinul de Deplasare fără justificare.
La data de 29.09.2008 reclamantul, a formulat precizări cu privire la obiectul judecății.
A solicitat următoarele:
(1) Plata orelor suplimentare în număr de 3 ore zilnic peste programul normal de 8 ore de lucru, iar sâmbăta 6 ore. De luni până vineri aceste ore se plăteau cu 15%, iar orele de sâmbăta cu 25%, iar tariful normal pe oră era de 8 Euro/zi, rezultând 9,2 Euro ora în timpul săptămânii și 10 Euro ora pentru zilele de sâmbăta.
A precizat reclamantul perioada lucrată respectiv:
- iunie - 1 sâmbătă lucrată 10 Euro x 6 ore
- iulie - 4 sâmbete 10 Euro x 6 ore = 240 Euro
- 23 zile în timpul săptămânii cu 3 ore suplimentare
69 ore x 9,2 Euro = 634,8 Euro
- august - 8 zile cu câte 3 ore - 9,2 Euro x 3 ore x 8 = 220,8 Euro
În final a solicitat reclamantul suma totală de 1.155,6 Euro pentru orele suplimentare și 1500 RON salariul neachitat.
Întâmpinarea formulată de SC
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A arătat pârâta că reclamantul intrat în conflict cu reprezentanta firmei spaniole datorită comportamentului său agresiv la locul de muncă. Reclamantul a instigat muncitorii români cât și pe cei spanioli la grevă. Ca urmare acestor abateri conducerea societății l-a convocat pe reclamant la comisia de disciplină dar acesta a refuzat să se prezinte și s-a întors în țară.
În perioada 13.08.2008 - 01.09.2008 acesta a figurat nemotivat în evidențele societății aceasta procedând la desfacerea contractului individual de muncă începând cu 01.09.2008 în temeiul art. 61 lit.a Codul muncii.
Sentința civilă nr.89/19.01.2009 a Tribunalului Galați
Prin sentința civilă nr.89/19.01.2009 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC I - Filiala G, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1050 lei reprezentând diferență drepturi salariale neacordate pentru perioada iunie-august 2008, suma de 1195 euro sau contravaloarea în lei la cursul de schimb al BNR din ziua plății efective, reprezentând diferență diurnă neacordată pentru perioada iunie-august 2008 și suma de 100 euro sau contravaloarea în lei la cursul de schimb al BNR din ziua plății efective reprezentând garanția reținută.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Cu contractul de muncă nr. 20509/2008 reclamantul a dovedit că a fost salariatul pârâtei. Prin actul adițional la contractul de muncă și prin angajamentul de confidențialitate părțile au fost de acord cu modificarea locului muncii, respectiv în Spania,contra unei indemnizații de deplasare de 1350 euro/la 8 ore/zi.
Din situația plăților depuse la dosar în apărare de către pârâtă a rezultat că reclamantul a lucrat și încasat următoarele sume:
- în luna iunie 2008 pentru 40 ore a primit 322,13 euro
- în luna iulie pentru 184 ore a primit 900 euro
- în luna august pentru 56 ore lucrate a primit 931,50 euro
La un program de lucru de 8 ore/zi,40 ore pe săptămână și respectiv 160 ore pe lună rezultă că reclamantul a lucrat peste programul normal deoarece a încasat o indemnizație mai mare decât cea convenită de părți.
Prin aceste plățile efectuate pârâta recunoaște efectuarea unor ore suplimentare deși prin întâmpinare a negat situația de fapt invocată, situație care conduce la concluzia că are o conduită oscilantă și nesinceră.
În cauză nu s-a putut stabili cu certitudine perioada în care au fost prestate aceste ore suplimentare(peste programul de 8 ore, în zilele de sâmbătă sau duminică). În consecință, ținând cont de faptul că reclamantul este parte subordonată în contract, se vor avea în vedere susținerile acestuia care au suport în recunoașterea pârâtei efectuată prin plată dar și în situația constată din actele dosarului( la o medie de 9.2 euro pe/oră suplimentară reclamantul ar fi fost îndreptățit la sume mai mari decât cele pretinse prin prezenta cerere).
S-a reținut că în Spania reclamantul a efectuat ore peste program dar nu a fost plătit de angajator în conformitate cu clauzele negociate la data semnării actului adițional și cu disp. art. 117 și 119 alin. 2 Codul muncii.
Raporturile dintre părți sunt prevăzute de art.43 și următoarele muncii și ca urmare, pârâta era obligată să plătească reclamantului și drepturile salariale negociate în baza contractului de muncă, 600 lei lunar. În condițiile în care pârâta nu a dovedit plata salariului din țară, față de prevederile art.40 alin.2 lit.c a fost obligată să achite reclamantului și suma de 1050 lei (salariul aferent lunilor iunie-august 2008).
Din actul adițional la contract nu rezultă că reclamantul și-ar fi asumat obligația de a suporta plata unor eventuale analize medicale,impozite sau alte formalități. Ca urmare pârâta nu era îndreptățită să perceapă garanții suplimentare de la reclamant.
Cum acesta a dovedit că a depus la dispoziția pârâtei o garanție de 100 euro, cererea sa de restituire a acestei sume a fost considerată întemeiată.
Pârâta în calitate de parte căzută în pretenții avea obligația să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de reclamant cu susținerea procesului. La dosar însă nu a fost depusă dovada plății onorariului de avocat.
Recursul declarat de SC I - Filiala
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
- dacă reclamantul ar fi lucrat ore suplimentare valoarea acestora trebuia a fi raportată la salariu și nu la valoarea diurnei;
- reclamantul lucra peste program pentru că nu era capabil să-și realizeze norma în programul normal de lucru;
- instanța de fond a obligat-o pe pârâtă să plătească salariul pentru 2 luni de câte 6oo ron fără să menționeze că este vorba de suma brută.
Considerentele deciziei pronunțată de instanța de recurs
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor de ordine publică Curtea reține următoarele:
Din actele dosarului depuse la instanța de fond rezultă că într-adevăr reclamantul nu a primit salariul pentru 2 luni, iar conf. art.43 Codul muncii pârâta și-a asumat obligația de plată a salariului pentru munca prestată. Este vorba de suma brută de 1050 lei. De asemenea, prin motivele de recurs nu se contestă existența acestei obligații pentru recurentă.
Cu privire la suma de 100 euro reținută de pârâtă fără vreun titlu această obligație de asemenea nu este contestată de recurentă.
În ceea ce privește plata orelor suplimentare este corect raționamentul instanței de fond. De altfel, prin întâmpinare și motive de recurs recurenta justifică plata acestor ore suplimentare prin aceea că reclamantul nu era capabil să-și îndeplinească sarcinile normale în programul contractual de 8 ore. Prin urmare se recunoaște de către pârâtă efectuarea unor ore suplimentare de către reclamant. Acest aspect cumulat și cu faptul reținut de către instanța de fond că din statele de plată se plătea peste programul normal de lucru se trage concluzia că într-adevăr reclamantul a lucrat sistematic peste durata normală a timpului de lucru.
Nu se poate stabili cu certitudine numărul orelor suplimentare efectuate de reclamant astfel că se va avea în vedere calculul reclamantului în măsura în care nici pârâta nu a venit cu apărări concrete pe aceste susțineri.
Același raționament l-a avut în vedere și instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate și îl apreciem ca fiind corect.
Conform art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I - FILIALA G împotriva sentinței civile nr.89 din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I - FILIALA G, cu sediul în G, str. G -,. 7,. 22, împotriva sentinței civile nr.89 din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 14 Mai 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /09.06.2009
:DC/ 2 ex/12.06.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/C-tin
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
