Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 538/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 538/
Ședința publică din 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.88/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimații - pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F,-, jud. V și intimații - reclamanți, -, -, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Panciu, cu sediul în P, str. - nr. 53, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Cererea de revizuire
La data de 9.10.2008 revizuienții, și, au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 527/20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în baza art. 322 pct. 5 ipoteza I Cod procedură civilă.
În motivarea cererii au invocat decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, apreciind că este un act nou, neavut în vedere de instanță la judecarea pricinii întrucât recursul în interesul lege a fost pronunțată după soluționarea irevocabilă a sentinței civile atacate. La momentul soluționării cauzei în fond nu putea fi invocată decizia 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și de aceea consideră revizuienții că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este un act nou în sensul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Au mai invocat de asemenea revizuienții practica Curții Europene în cauza DUCHEZ contra Franței și Beian contra României.
De asemenea, au invocat disp. art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, art. 14 CEDO, art. 4 din Carta Socială Europeană revizuită, art.5, 6, 8, 39 alin.1, art. 4 alin.2 lit. e și lit.f, art. 154 alin.3, art. 165, art.155 rap. la art. 1 din legea nr. 53/2003, art. 20, art. 16, art. 53, art. 41 din Constituție.
Prin decizia civilă nr. 853/R/8 decembrie 2008 Curții de APEL GALAȚIa fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire având în vedere că s-a solicitat revizuirea sentinței Tribunalului Vrancea.
Prin sentința civil nr.88/3.02.2009 a Tribunalului Vranceaa fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuenții, împotriva sentinței civile nr. 527 din 24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea De APEL GALAȚI, Tribunalul Vrancea și Ministerul Finanțelor Publice.
A fost schimbată în tot sentința civilă nr. 527 din 20 septembrie 2007 Tribunalului Vrancea și rejudecând în fond cauza a fost admisă în parte acțiunea și obligați pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază lunar pentru perioada iunie 2004 -iunie 2007, sume ce se vor reactualiza în raport de rata inflației la data plății efective.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea pe viitor a acestui spor.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Tribunalul Vranceaa reținut că cererea de revizuire este întemeiată.
S-a reținut că decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost dată ulterior rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile a cărei revizuire s-a cerut cererea de revizuire apare întemeiată.
De altfel și în practica Curții Supreme este în sensul că o hotărâre judecătorească intervenită după soluționarea litigiului în fond poate fi invocată într-o cerere de revizuire, ca act nou, dacă a fost obținută pe baza unei cereri introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, hotărârea judecătorească neputând fi înfățișată în acel litigiu, întrucât nu era în putința părții să determine pronunțarea ei la o dată anterioară.
Acesta a fost de altfel și raționamentul pentru care prin OUG nr.58/2003 a fost introdus și pct.9 al art.322 cod procedură civilă potrivit cu care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești în temeiul unei hotărâri CEDO.
Altfel, s-ar crea un tratament diferențiat între personalul auxiliar de specialitate de la unele instanțe care au beneficiat de admiterea unor astfel de acțiuni și au încasat acest spor.
La pronunțarea acestei soluții de admitere a cererii de revizuire s-a avut în vedere și jurisprudența CEDO în ce privește conținutul dreptului la un proces echitabil sub aspectul câștigării unui drept prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a acordat acest spor personalului auxiliar de specialitate de la alte instanțe.
Recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice V reprezentă a Ministerului Finanțelor Publice
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice criticând soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
- Actul invocat nu este un act nou în sensul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă
- Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu are vreun raport de muncă cu revizuienții.
Recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești criticând instanța de fond pentru următoarele:
- motivele de revizuire sunt limitativ prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă și actul invocat, decizia nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu este un act nou în sensul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
- instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția tardivității cererii de revizuire.
Considerentele deciziei instanței de recurs.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate constatăm următoarele:
Deși prin întâmpinare Ministerul Justiției și Libertăților invocă excepția tardivității cererii de revizuire în raport cu art. 324 pct.4 Cod procedură civilă Tribunalul Vrancea nu s-a pronunțat pe această excepție.
Excepția tardivității cererii de revizuire invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților va fi analizată cu prioritate de instanța de recurs pentru prima dată în recurs. Conform art. 312 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă excepția poate fi analizată pentru prima dată în recurs, analiza sa direct în recurs neînsemnând privarea de un grad de jurisdicție, neanalizarea/nepronunțarea pe o excepție de către instanța de fond nefiind un caz de casare cu trimitere în sensul pct.5 art.312 Cod procedură civilă.
Reclamanții au formulat cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct.5 Cod procedură civilă invocând existența unui act nou, respectiv decizia 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Fără a analiza dacă actul invocat îndeplinește condițiile de act nou conform art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, așa cum am menționat analizăm cu prioritate termenul în care a fost formulată această cerere de revizuire.
Potrivit art. 324 pct. 4 Cod procedură civilă "în cazurile prevăzute la art.322 pct.5 termenul de o lună se va calcula din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă".
Decizia nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost publicată la 13.06.2008, iar cererea de revizuire la 9.10.2008 cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 324 pct. 4 Cod procedură civilă.
Prin urmare termenul de 1 lună prevăzut a fost depășit, excepția tardivității invocată de Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești fiind întemeiată, urmează a nu se mai analiza fondul cererii din prisma celorlalte motive de revizuire.
Conform art. 312, se va admite recursul, se va modifica în tot sentința civilă nr.94/3.02.2009 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare se va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.88/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Modifică în tot sentința civilă nr.88/03.02.2009 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:
Respinge cererea de revizuire a revizuenților, împotriva sentinței civile nr. 527 din 24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca tardiv formulată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 Mai 2009.
Judecător, Judecător,
Grefier,
: /03.06.2009
:DC/ 2 ex/12.06.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
OPINIE SEPARATĂ ÎN,
recursurilor formulate de pârâți.
sentinței civile nr. 88/03.02.2009 a Tribunalului Vrancea și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Am opinat separat asupra soluției pronunțată în cauză, pentru următoarele considerente:
Printre motivele de recurs formulate în cauză de către Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești se află și acela privind excepția de tardivitate a cererii de revizuire formulată de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 527/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Deși excepția a fost invocată cu ocazia judecății în fond, prima instanță a omis să cerceteze acest aspect, deși avea obligația de a verifica atât admisibilitatea revizuirii cât și respectarea termenului de decădere prevăzut cu caracter imperativ, în care putea fi formulată cererea.
Dispozițiile art. 129 alin.4 Cod procedură civilă instituie obligația ce revine instanței de judecată de a pune în dezbaterea părților orice împrejurare de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Cu atât mai mult o asemenea obligație subzistă pentru instanța de fond, în condițiile în care excepția de tardivitate fusese invocată în proces cu titlu de apărare prin întâmpinarea depusă de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților ( fila 26 dosar fond).
În atare condiții, instanța de fond nu a analizat o cerere esențială formulată în cadrul procesului și având caracter peremptoriu, de care depindea însăși soluționarea cauzei în conformitate cu prevederile art.137 al.1 Cod procedură civilă.
În condițiile arătate, analizarea direct în recurs a unei asemenea excepții ridicată în fața instanței de fond dar omis a fi examinată de către aceasta, nu satisface cerințele dreptului la un proces echitabil și al dublului grad de jurisdicție, fiind afectată posibilitatea exercitării controlului judiciar sub aspectul legalității și temeiniciei hotărârii astfel pronunțată.
Drept urmare, apreciez că în cauză s-ar fi impus casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în aplicarea cadrului mai larg de nelegalitate, acela al examinării tuturor aspectelor care formează obiectul pricinii dedusă judecății, căci într-o asemenea situație nu a cercetat întreg fondul procesului ci numai o parte din el ( art.312 al.3 Cod procedură civilă).
O atare soluție o apreciez ca fiind concordantă cu Decizia nr.21/12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secțiile Unite dată în materia recursului în interesul legii, potrivit considerentelor cărora, pentru asigurarea unui echilibru funcțional în activitatea jurisdicțională, pronunțarea asupra fondului cauzei și stabilirea situației de fapt rămân totuși în sarcina instanțelor de fond iar instanța de recurs nu poate fi decât o instanță de control judiciar, cu specific în dreptul de cenzură.
A considera altfel ar însemna ca recursul să se transforme în calea de atac a apelului, iar instanței de recurs să i se atribuie, contrar spiritului legii, atribuția de a se ocupa de stabilirea situației de fapt și de a se pronunța asupra fondului procesului și în alte situații decât cele la care se referă art. 3041Cod procedură civilă, fără ca această chestiune să fi fost rezolvată mai întâi de instanța de fond, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 305 Cod procedură civilă, potrivit cărora în recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
În jurisprudența CEDO, dreptul de acces efectiv la un tribunal pentru obține decizii privitoare la drepturile și obligațiile civile aparținând unei persoane presupune atunci când există respectarea garanțiilor instituite privind dreptul la dublul grad de jurisdicție, inclusiv în ceea ce privește obligația instanței de a proceda la un examen atent al tuturor capetelor de cerere formulate de reclamant, al argumentelor și cererilor de probe al părților, urmând a aprecia asupra pertinenței acestora pentru decizia adoptată (Hotărârea Annoni di autres c/ - Hotărârea din 14 noiembrie 2000, Hotărârea Van der Hurk c/ - - Hotărârea din 19 aprilie 1994).
Judecător,
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
