Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 538/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 538
Ședința publică din data de 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul-recurent Spitalul Clinic Județean de Urgență A împotriva sentinței civile nr. 947/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată, având ca obiect drepturi bănești.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 martie 2009 și prin care a fost amânată pronunțarea succesiv la data de 13 martie 2009 și respectiv la data de 17 martie 2009, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 947/25.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență A și a obligat pârâtul să restabilească salariul de încadrare avut de reclamantă la 31.03.2008, la care să aplice, începând cu 1.04.2008, o majorare de 6%, precum și să plătească reclamantei suma de 8.929 lei, cu titlu de salariu net neacordat și suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este angajată în cadrul Serviciului de medicină legală al Spitalului Clinic Județean de Urgență din data de 15.10.1980, având un salariu de bază în cuantum de 1.365 lei, stabilit, cu începere de la data de 1.10.2005, în temeiul dispoziției nr. 205/2006 și al sentinței civile nr. 484/13.04.2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1736/2006, în conformitate cu prevederile G nr. 1/2000 privind majorarea salarială cu 100%, art. 32 pct. 2 din G nr. 115/2004 și G nr. 125/2005.
Pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Aaf ormulat recurs, în termenul legal, împotriva sentinței civile nr. 947/25.11.2008 a Tribunalului Arad, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii introdusă de către reclamantă.
În motivarea cererii de recurs se arată că instanța de fond recunoaște că noile prevederi legale, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 17/2008, determină reducerea drepturilor salariale ale reclamantei, însă obligă angajatorul să restabilească salariul de încadrare avut de reclamantă la data de 31.03.2008. Procedând în acest fel, prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 41 alin. 1 și alin. 2 și art. 157 alin. 2 din Codul muncii, precum și prevederile art. 92 alin. 2 și alin. 6 din contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2008. Aceasta deoarece stabilirea salariului de încadrare al reclamantei cu începere de la 1.04.2008 este consecința aplicării G nr. 17/2008, care este obligatorie pentru toate funcțiile prevăzute în anexele sale, precum și a prevederilor art. 92 alin. 6 din contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2008. Art. 92 alin. 2 din contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2008 nu este aplicabil în cauză, întrucât angajatorul nu a făcut vreuna din discriminările enumerate în cuprinsul acestui articol cu ocazia stabilirii salariului de încadrare al reclamantei.
Prima instanță nu a interpretat corect nici concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Expertul contabil nu a indicat nicio greșeală în stabilirea salariului de încadrare al reclamantei și a arătat că legislația în vigoare, la data introducerii acțiunii, aplicabilă la stabilirea salariului de încadrare pentru funcția de registrator medical este reprezentată de Ordonanța Guvernului nr. 17/2008. În concluziile expertizei sunt prezentate salariul de încadrare pentru funcția de registrator și pentru cea de soră medicală, precum și diferențele salariale între cele două poziții, fără a se specifica ce grilă trebuie avută în vedere la stabilirea salariului de încadrare a reclamantei.
Recurenta învederează instanței că a stabilit salariul de încadrare al reclamantei în temeiul G nr. 17/2008, iar acest act normativ nu mai asimilează funcția de registrator medical cu cea de soră medicală. Potrivit grilei de salarizare, anexă la OG nr. 17/2008 salariul de încadrare diferă doar pentru sora medicală ce prestează activitate în cadrul Serviciului de medicină legală, nu și pentru registratorul din cadrul unui astfel de serviciu.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 700 lei.
În motivarea întâmpinării se arată că susținerile recurentului sunt nejustificate, deoarece se bazează pe selecția și interpretarea subiectivă a unor reglementări legale, pe care acesta nu poate dovedi că le-a respectat.
Aplicând dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 17/2008, care cuprinde majorări salariale, angajatorul a redus la J salariul de încadrare al reclamantei, astfel încât a modificat unilateral contractul individual de muncă al acesteia, fără a fi îndeplinite cerințele art. 41 pct. 2 din Codul muncii. Prevederile art. 157 pct. 2 din Codul muncii nu permit încălcarea dispozițiilor art. 157 pct. 1 din Codul muncii și modificarea unilaterală a contractului individual de muncă sub aspectul salariului, deoarece nu există nicio reglementare legală în acest sens.
Ordonanța Guvernului nr. 17/2008 nu cuprinde vreo dispoziție care să-i dea posibilitatea angajatorului să stabilească unilateral salariul de bază cu încălcarea art. 151 pct. 1 din Codul muncii. Această ordonanță reglementează creșteri salariale în domeniul sanitar, astfel încât aplicarea ei nu poate conduce la reducerea salariilor. Din anexele ordonanței rezultă că limitele minime și maxime ale grilei prevăzute pentru funcția de soră medicală sunt identice cu cele pentru registrator medical, cele două funcții fiind tratate egal de către legiuitor sub aspectul salarizării. Recurentul nu a avut în vedere această reglementare și nu a respectat sentința civilă nr. 484/2006 a Tribunalului Arad, rămasă irevocabilă, prin care s-a lămurit această situație.
Angajatorul a procedat abuziv, întrucât nu a comunicat reclamantei actul administrativ prin care a redus la salariul de bază al acesteia, punând-o în imposibilitatea de a urma procedura prevăzută de art. 407din Ordonanța Guvernului nr. 17/2008.
De altfel, angajatorul a pus în executare sentința recurată, sens în care a emis dispoziția nr. 49/11.02.2009, anexată de intimată la întâmpinare.
Intimata a depus concluzii scrise, prin care reiterează motivele invocate în cuprinsul întâmpinării și arată că pârâtul-recurent a comis o greșeală materială prin reducerea salariului de bază al reclamantei cu 1/2, fără aoi nvita în prealabil la negociere pentru stabilirea salariului, conform art. 157 pct. 1 din Codul muncii, fără acordul sindicatului și fără a emite vreun act administrativ, prin care să comunice salariul diminuat începând cu 1.04.2008.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor f expuse în continuare.
Prin sentința civilă nr. 484/13.04.2006, pronunțată în dosarul nr. 1736/3006 și rămasă irevocabilă, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență A, a obligat pârâtul să aplice reclamantei, pe perioada 1.02.2003-1.03.2003, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 1/2000, să-i majoreze salariul de încadrare cu 100% și să-i recalculeze drepturile salariale și deducerile aferente.
Totodată, a obligat pârâtul să stabilească salariul de bază începând cu data de 4.02.2005 în condițiile G nr. 115/2004, aprobată prin Legea nr. 125/2005, precum și la plata sumei de 8.253 lei cu titlu de diferență de salariu net neacordat pe perioada 1.02.2003-1.03.2003 și 4.02.2005-31.12.2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Arada avut în vedere că, potrivit art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 și, respectiv, art. 18 alin. 1 din Legea nr. 104/2003, salariile de bază ale personalului din instituțiile de medicină legală sunt cu 100% mai mari decât salariile de bază prevăzute de lege la aceleași categorii de personal medical, la care se adaugă sporurile prevăzute de lege.
În baza acestei hotărâri judecătorești și a actelor normative ulterioare ei și aplicabile reclamantei, salariul lunar al reclamantei a fost de 1.854 lei în perioada 1.10.2007-1.04.2008, conform înscrierilor din carnetul său de muncă.
Cu începere de la 1.04.2008, în temeiul G nr. 17/2008, pârâtul a stabilit un salariu lunar de 989 lei, potrivit poziției 87 din același carnet de muncă, astfel încât reclamanta a contestat reducerea salariului, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 41 și art. 157 din Codul muncii, ale art. 92 pct. 7 și art. 93 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2008, precum și autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 484/13.04.2006 a Tribunalului Arad.
În speță, nu operează autoritatea de lucru judecat, deoarece nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, prevăzută de art. 1202 Cod civil. Astfel, obiectul și cauza acțiunii pendinte sunt diferite de cele ale cererii soluționate prin sentința civilă nr. 484/13.04.2006 a Tribunalului Arad.
Sentința civilă nr. 484/13.04.2006 a Tribunalului Arad se bucură de putere de lucru judecat, însă numai până la data intrării în vigoare a G nr. 17/2008, care modifică prevederile legale avute în vedere la pronunțarea acestei hotărâri judecătorești.
Art. 157 alin. 1 din Codul muncii prevede că "salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora".
Prin excepție de la această regulă, art. 157 alin. 2 din Codul muncii dispune că: "sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Pe cale de consecință, susținerile reclamantei referitoare la încălcarea art. 41 și art. 157 din Codul muncii sunt nefondate. Modificarea salariului reclamantei s-a datorat modificării dispozițiilor legale aplicabile personalului din sectorul medical, respectiv intrării în vigoare a G nr. 17/2008, și nu este mai mic decât salariul de bază actual prevăzut de lege pentru postul pe care este încadrată reclamanta, fiind respectate prevederile art. 92 alin. 6 și 7 din contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2008.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 92 alin. 2 și art. 93 din același contract colectiv de muncă, deoarece modificarea salariului reclamantei nu este consecința unei discriminări bazată pe vreunul din criteriile enumerate de art. 92 alin. 2 din contractul colectiv de muncă sau a aplicării criteriilor de încadrare salarială și evaluare a unităților sanitare publice, avute în vedere de art. 93 din contractul colectiv de muncă.
Pârâta-recurentă a aplicat corect prevederile G nr. 17/2008, iar diminuarea salariului reclamantei se datorează faptului că Ordonanța Guvernului nr. 17/2007 nu mai prevede acordarea unui salariu de încadrare majorat cu 100% pentru registratorul medical ce își desfășoară activitatea în cadrul unui serviciu de anatomie patologică și medicală legală, deși menține un astfel de salariu pentru sora medicală din cadrul unui asemenea serviciu.
Este adevărat că această ordonanță reglementează creșteri salariale în domeniul sanitar, însă ea stabilește și salariile de bază în acest domeniu, precum și limite minime și maxime între care trebuie să se încadreze aceste salarii, fiind obligatorie stabilirea salariilor de bază conform grilei anexă la ordonanță.
Expertul contabil nu a indicat nicio greșeală în stabilirea salariului de încadrare al reclamantei și a arătat că legislația în vigoare, la data introducerii acțiunii, aplicabilă la stabilirea salariului de încadrare pentru funcția de registrator medical este reprezentată de Ordonanța Guvernului nr. 17/2008. În concluziile expertizei sunt prezentate salariul de încadrare pentru funcția de registrator și pentru cea de soră medicală, precum și diferențele salariale între cele două poziții, fără a se specifica ce grilă trebuie avută în vedere la stabilirea salariului de încadrare a reclamantei, astfel încât raportul de expertiză nu putea conduce la admiterea acțiunii reclamantei, date fiind și considerentele expuse anterior.
Împrejurarea că angajatorul nu a comunicat un act administrativ reclamantei referitor la reducerea salariului nu este de natură să determine admiterea acțiunii acesteia, deoarece modificarea salariului a avut loc în temeiul legii și a fost operată în carnetul de muncă al reclamantei.
Dispoziția nr. 49/11.02.2009, emisă de angajator, nu are relevanță la soluționarea recursului, întrucât a fost emisă pentru executarea hotărârii recurate, conform art. 289 din Codul muncii.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 - alin. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de către pârât și va modifica în tot hotărârea recurată, în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență A, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâtul-recurent Spitalul Clinic Județean de Urgență A împotriva sentinței civile nr. 947/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată.
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /11.06. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./11.06. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
