Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 540/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.540/
Ședința publică din 01 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în B,CP 10 - 4, Jud.B împotriva sentinței civile nr.456/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta B, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul reclamant personal, lipsă fiind intimata pârâtă B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată;după care:
Instanța procedează la legitimarea recurentului reclamant, posesor al seria nr.- eliberat de Poliția mun. la data de 3.09.1998.
Întrebat fiind, recurentul reclamant precizează că nu dorește termen pentru a-și angaja avocat, învederând că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului reclamant în susținerea recursului.
Recurentul reclamant precizează că este nemulțumit că instanța de fond nu i-a acordat cele 20 de tichete de masă pentru perioada efectiv lucrată.
Curtea pune în discuție recurentului reclamant faptul că societatea pârâtă a depus la dosar înscrisuri cu care a făcut dovada că acesta în perioada 20.10.- 17.11.2007 a absentat de la serviciu.
Recurentul reclamant precizează că nu a absentat de la serviciu în perioada menționată de către societatea pârâtă.
Solicită în concluzie admiterea recursului,casarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare acordarea a ceea ce a cerut la prima instanță,inclusiv acordarea celor 20 de tichete de masă care i se cuvin.
CURTEA
Asupra recursului civil înregistrat sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.456/27.06.2008 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondate acțiunile conexe așa cum au fost formulate și precizate de reclamantul în contradictoriu cu pârâta B.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.3976/113/20.12.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC Hypermarket SA B, solicitând să se constate că perioada 20.10.2007-16.11.2007, în care a fost împiedicat să își desfășoare activitatea, constituie vechime în muncă, iar pârâta să fie obligată la plata sumei de 6000 lei daune materiale și a sumei de 1000 lei daune morale.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că din 1.09.2007 a fost angajatul societăți pârâte în activitatea de pază și cu toate că a avut o comportare corectă, din data de 20.10.2007 managerul de securitate i-a interzis fără nici o explicație accesul în interiorul societății, împiedicându-l să-și desfășoare activitatea.
Întrucât în urma acestei măsuri a formulat plângere penală împotriva managerului de securitate, acestuia i s-a pus în vedere să îl primească la muncă începând din data de 17.11.2007.
Față de această situație reclamantul a considerat că din culpa managerului de securitate a suferit un prejudiciu material și unul moral, datorită stării sufletești temporare pricinuite de faptul că i s-a interzis să-și exercite dreptul la muncă.
În drept a invocat dispozițiile 281 și următoarele și art.269 din Codul muncii.
Împotriva acestei acțiuni pârâta a formulat întâmpinare prin care s-a apărat arătând că în data de 19.10.2007 reclamantul a fost implicat într-un incident de natură disciplinară, sustrăgând din incinta societății mai multe materiale de construcții, motiv pentru care a fost invitat de managerul de securitate să dea o notă explicativă.
Ca urmare a acestei convocări reclamantul a părăsit nemotivat incinta societății și nu s-a prezentat nici a doua zi la serviciu, anunțând că este bolnav și că urmează să prezinte un certificat medical.
Din acest motiv pârâta nu a mai putut continua procedura de cercetare disciplinară și a așteptat certificatul medical, însă după circa trei săptămâni de absență reclamantul s-a prezentat la serviciu fără nici un document care să îi justifice absența și a recunoscut că a greșit, arătând că dorește să se reintegreze la locul de muncă.
Ținând cont că acesta se afla la prima abatere disciplinară, pârâta a manifestat înțelegere, astfel că reclamantul a reînceput lucrul chiar din ziua în care s-a prezentat la serviciu.
Pârâta a mai precizat că perioada 20.10-16.11.2007 constituie vechime în muncă pentru reclamant, neproducându-se nici o modificare în ceea ce privește contractul de muncă al acestuia și că întrucât nu i s-a interzis accesul la muncă și pârâta a achitat toate obligațiile datorate statului (CASS; șomaj etc.), reclamantului nu i s-a produs nici un prejudiciu.
În dovedirea celor susținute pârâta a depus raportul întocmit de șeful de tură din data de 19.10.2007, raportul întocmit de agentul de pază din data de 4.02.2008, pontajele și statele de plată pentru lunile octombrie și noiembrie, precum și copie de pe contractul individual de muncă.
Prin cererea înregistrată sub nr.3/113/3.01.2008 reclamantul a chemat în judecată pe aceeași pârâtă, solicitând să fie obligată să recalculeze și să îi acorde drepturile salariale corespunzătoare perioadei 20.10-31.10.2007.
Drept motiv al acțiunii reclamantul a invocat aceeași situație de fapt ca și în dosarul nr-, precizând că pe data de 20.11.2007 a solicitat managerului de securitate recalcularea drepturilor aferente perioadei 20.10-31.10.2007, de care a fost frustrat deoarece a fost împiedicat să-și desfășoare activitatea.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.281 Codul muncii.
În ședința de judecată din data de 19.03.2008 cele două dosare au fost conexate.
La solicitarea reclamantului în cauză s-a administrat proba cu acte și interogatoriu.
La termenul de judecată din data de 8.05.2008, când instanța a rămas în pronunțare, reclamantul a precizat că solicită ca pârâta să îi plătească drepturile salariale pentru perioada 20.10-31.10.2007 și 20 de bonuri de masă, precum și 6000 de euro daune morale și materiale.
Ulterior dosarul a fost repus pe rol, iar la ultimul termen de judecată reclamantul a precizat că solicită acordarea a 20 de bonuri de masă, precum și a 6000 de euro daune materiale și 1000 euro daune morale, dar nu și drepturile salariale pentru perioada 20.10-17.11.2007, deoarece acestea i-au fost plătite.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
Reclamantul a fost salariat al societății SC SA începând din data de 1.09.2007 până la data de 22.02.2008 și și-a desfășurat activitatea în funcția de agent de pază și ordine la Hypermarket B, așa cum reiese din contractul individual de muncă, decizia de încetarea a acestuia (fila 67 dosar fond) și susținerile părților.
Începând din data de 20.10.2007 reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu, susținând că a fost împiedicat să intre în incinta societății de către managerul de securitate.
Pentru motivul arătat a formulat plângere penală împotriva acestuia, plângere în urma căreia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, conform rezoluției 4544/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila (fila 40 dosar fond).
În același sens a mai formulat o plângere penală, înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr.29/26A/2008 și înaintată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila la data de 17.01.2008 (fila 38 dosar fond).
Până la momentul soluționării acțiunilor de față reclamantul nu a făcut dovada faptului că cele sesizate de el cu privire la comportamentul managerului de securitate sunt reale.
Din coroborarea celor susținute de părți reiese că reclamantul și-a reînceput activitatea după circa trei săptămâni.
Analizând pontajele pentru lunile octombrie și noiembrie 2008 instanța constatat că în perioada 20.10-22.11.2007 reclamantul figurează absent.
În ciuda acestor absențe, statele de plată dovedesc că atât în luna octombrie, cât și în luna noiembrie 2007 reclamantului i s-au calculat drepturile salariale aferente unui număr complet de zile lucrate, respectiv 23 de zile în octombrie și 24 în noiembrie.
De altfel, reclamantul a recunoscut în fața instanței că pentru perioada 20.10 -16.11.2007 a primit drepturile salariale, mai puțin 20 de bonuri de masă.
După cum rezultă din întâmpinare și din adeverința nr.880/22.02.2008 emisă de pârâtă (fila 76 dosar fond), în perioada menționată contractul individual de muncă al reclamantului nu a fost suspendat, angajatorul neținând seama de absențele acestuia.
Ca urmare, atât timp cât contractul individual de muncă a fost în vigoare, cererea reclamantului de a se constata că perioada 20.10.2007-16.11.2007 constituie vechime în muncă este nefondată.
Întrucât absența reclamantului de la serviciu nu a avut nici o consecință în desfășurarea raporturilor de muncă și nu s-a dovedit că a fost cauzată de atitudinea managerului de securitate, nu s-a putut reține că reclamantul a suferit vreun prejudiciu material sau moral.
Cât privește tichetele de masă solicitate, pârâta a făcut dovada acordării lor prin prezentarea statelor de plată. În plus, având în vedere că tichetele de masă se acordă în funcție de perioada efectiv lucrată și că nu există probe că reclamantul a absentat din motive neimputabile lui, instanța a apreciat că cererea acestuia referitoare la tichetele de masă nu poate fi primită.
Pentru considerentele expuse anterior instanța a respins ca nefondate acțiunile conexe, așa cum au fost precizate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii conexe printr-o hotărâre separată.
În al doilea rând, în mod greșit prima instanță nu i-a acordat daune materiale și morale.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut că s-a făcut dovada acordării tichetelor de masă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Deși citată legal,intimata nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă Curtea apreciază că recursul este fondat doar pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond respectiv la faptul că aceasta nu s-a pronunțat asupra cererii conexe,nu este întemeiată.
Astfel,prin încheierea din 19 martie 2008 (fila 31- dosar fond) instanța de fond a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr- în conf.cu disp.art.164 Cod procedură civilă.
Din dispozitivul sentinței civile nr.456/27.06.2008 a Tribunalului Brăila rezultă că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii principale cât și asupra cererii conexe printr-o singură hotărâre contrar susținerilor recurentei.
Nu suntem de acord nici cu motivul de recurs referitor la acordarea daunelor materiale și morale pentru prejudiciul suferit din culpa managerului de securitate.
În mod corect prima instanță nu a acordat daune morale și materiale.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a arătat că din culpa managerului de securitate suferit un prejudiciu material și unul moral datorită stării sufletești temporare pricinuite de faptul că i s-a interzis să-și exercite dreptul la muncă.
Doar absența reclamantului de la serviciu nu este suficientă a se ajunge la concluzia că aceasta a fost cauzată de atitudinea managerului de securitate întrucât nu a fost dovedită.
Și prejudiciul moral,la fel ca și cel material trebuie dovedit întrucât legea nu face nici o distincție între cele două prejudicii (art.998 - art.999 Codul civil).
Reclamantul în baza disp.art.1161 cod civil are obligația de a dovedi orice afirmație și existența oricărui prejudiciu de orice natură.
Doar a afirma că s-a produs un prejudiciu nu este de natură a produce efecte juridice și a conduce în mod direct la acordarea despăgubirilor.
Prin urmare,recurentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa managerului de securitate.
Susținerea recurentului în sensul că unitatea nu a făcut dovada acordării tichetelor de masă,este întemeiată.
Mai mult chiar,unitatea recunoaște că recurentul are dreptul de a beneficia de tichete de masă pentru perioada efectiv lucrată și că i-ar fi acordat aceste tichete însă nu a făcut dovada acordării lor cu nici un mijloc de probă iar conf.art.287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
În atare condiții,criticile formulate de recurent nu se încadrează în motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și prin urmare în temeiul disp.art.312 al.1,2 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamantul, în sensul că se va admite în parte acțiunea conexă și va obliga pe pârâtă să acorde reclamantului 20 tichete de masă corespunzător perioadei 20.10.2007 - 16.11.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul domiciliat în B,CP 10 - 4, Jud.B împotriva sentinței civile nr.456/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.456/27.06.2008 a Tribunalului Brăila în sensul că.
Admite în parte cererea conexă formulată de reclamantul.
Obligă pe pârâta B să acorde reclamantului 20 tichete de masă corespunzătoare perioadei 20.10.2007 - 16.11.2007.
Menține dispoziția privind respingerea acțiunii principale,ca nefondată și a celorlalte pretenții din cererea conexă,ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 01 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./04.09.2008
Tehnored. /2 ex./15 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
