Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 551/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.551
Ședința publică din 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.530/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL G, intimații-reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.05.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 15.05.2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.530/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și respinsă acțiunea față de această pârâtă pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții -, -, - și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 1700 RON fiecăruia, reactualizată în raport cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 1530/24.03.2008 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții -, -, și au solicitat în contradictoriu cu MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR plata sumelor reprezentând stimulentele financiare neacordate în luna decembrie 2005 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
In motivarea acțiunii reclamanții au susținut că prin acest ordin a fost aprobat un fond de stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani. Ulterior prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3, art.19 alin.4 din OG nr. 137/2000 cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește acordarea acestor stimulente doar unor categorii de magistrați.
S-a susținut în continuare de către reclamanți că aceste stimulente au fost acordate în mod discriminatoriu conducând la excluderea celorlalți magistrați de la primirea acestora, fiind de natură a duce atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de 3 ani.
S-au invocat în continuare dispozițiile art.2 alin.1 și art.2 alin.2, coroborate cu cele ale art.6 lit. c și art.8 din OG nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, prin care este interzisă discriminarea în acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul, precum și în raport cu prestațiile sociale acordate angajaților de către angajator, astfel încât Ministerul justiției nu a avut în vedere respectarea principiului egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor.
În termen legal pârâtul Ministerul Justiției depune întâmpinare în temeiul art.115 pr.civ. prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
-prin acordarea stimulentelor nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor OG nr.137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor întrucât nu s-au aflat în prezența unui " drept de a fi premiat", ci a fost doar o posibilitate de a acorda premii sau stimulente cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin Ordin al Ministrului Justiției.
-nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiției.
-în nici un caz stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege, astfel cum în mod eronat a apreciat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, stimulentele acordate depinzând de o multitudine de factori.
-potrivit art.4 alin.1 din Normele Interne, principalele dar nu singurele criterii de repartizare individuală a stimulentelor au fost rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale "foarte bine" sau "bine", complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Alături de aceste criterii a fost avut în vedere criteriul vechimii, care nu este unul nelegal, în speță optându-se pentru categoria judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, iar dintre aceștia nu toți au beneficiat de stimulente.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚI prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că aprecierea asupra acordării acestui stimulent, aparține ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerului Justiției, prin Ordinul nr. 1921/C/2005, ordin care nu a fost atacat de reclamanți.
În combaterea susținerilor reclamanților, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
La termenul din 21.04.2008, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor
Potrivit art.137 pr.civ. instanța a analizat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În prezenta cauză, reclamanții nu au nici un raport juridic cu Ministerului Finanțelor Publice, așa încât acesta din urmă să poată fi obligat la plata drepturile salariale solicitate prin acțiune.
Mai mult, disp. art. 282 din Codul muncii, stabilesc în mod expres părțile într-un conflict de muncă - respectiv salariat, angajator, Ministerul Finanțelor Publice neavând nicio calitate din cele menționate.
În acest sens, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată și respinsă acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
La data de 15.12.2005 Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 1921/C, prin care s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente pentru personalul din sistemul justiției, potrivi Anexei.
Potrivit articolului 2 al Ordinului, stimulentele s-au acordat cu ocazia sărbătorilor de iarnă, însă numai pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor.
Plata stimulentelor s-a efectuat în conformitate cu art.5 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, corespunzător aportului adus la realizarea obiectivelor propuse în deplină concordanță cu obiectivele generale ale Ministerului Justiției.
Pentru personalul instanțelor judecătorești la nivelul Ministerului Justiției s-a propus o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal: judecători 1.700 lei (RON), consilieri de reintegrare socială și supraveghere 500 lei (RON), funcționari publici 900 lei (RON).
În ceea ce privește însă categoria judecătorilor, s-a stabilit prin anexa la Ordinul 1921/C/15.12.2005, că aceste stimulente vor fi acordate numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, aspect care a determinat crearea unui regim discriminatoriu într-o categorie de personal cu atribuții similare.
Deși au fost enunțate o serie de criterii în raport de care să fie acordate aceste stimulente, condiția de bază pentru judecători a fost vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani.
În acest sens Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.15 din 23 ianuarie 2006, constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din OG nr.137/2000 cu modificările și completările ulterioare, privind combaterea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în ceea ce privește acordarea stimulentelor doar unor categorii de magistrați.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de disp.art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
În aceeași ordine de idei, tribunalul a reținut că potrivit art.2 alin.1 din OG 137/2000 astfel cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și eventual sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 al aceluiași text de lege sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Din examinarea Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005 precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul acordării stimulentelor pentru anul 2005.
Astfel fiind, instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea prin care se acordă stimulente financiare doar anumitor categorii de personal din sistemul justiției, în special unei anumite categorii de judecători cu vechime mică.
La cele menționate anterior se adaugă și faptul că disp.art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării iar, în raport de art.20 din legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabile în speță sunt și disp.art.14 din CEDO care reglementează interzicerea discriminării.
Pentru aceste considerente și în raport de disp.art.70-72 din Legea 168/1999, cererea de chemare în judecată este întemeiată urmând a fi admisă ca atare.
În raport de disp.art.269 Codul muncii au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând stimulente financiare neacordate potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul a considerat-o întemeiată, din perspectiva disp.art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o ca fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civilă.
A invocat faptul că prima instanță a omis să analizeze temeinicia pretențiilor intimaților- reclamanți din prisma statutului profesiei, Hotărârea CNCD nr.15/23.01.2006 nu s-a raportat la această categorie profesională iar Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 a aprobat repartizarea unui fond de stimulente destinat doar anumitor categorii de personal printre care nu se numără și asistenții judiciari.
Nu se poate reține existența unor situații analoage sau comparabile în ce privește conținutul concret al funcțiilor de magistrat și de asistent judiciar, atribuțiile conferite de lege celor două funcții fiind profund diferite.
A solicitat să se constate că nu există nici un act normativ care să prevadă sau să garanteze dreptul asistenților judiciari de a primi stimulente din fondurile constituite în temeiul art.25 din Legea nr.146/1997.
A invocat prevederile în materia salarizării asistenților judiciari cuprinse în art.171 din Legea nr.50/1996 introdus prin OG nr.83/2000 art.16 și cap.3 din OUG nr.177/2002.
Beneficiile sunt acordate în temeiul legii neputând fi extinse de către instanță și nepunându-se vreun moment problema unei egalități, asimilări ori situații comparabile între cele două categorii profesionale diferite, neexistând dreptul " de a fi premiat".
În privința actualizării sumelor cu indicele de inflație a invocat prevederile art.1088 civil, nici dobânda legală neputând fi acordată întrucât nu există o obligație a Ministerului Justiției.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 și 312 pr.civilă.
Recursul astfel declarat a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL GALAȚI sub nr.1530/121/11.06.2008, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 16.07.2008 dispunându-se scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea către Înalta Curte de Casație și Justiție B spre competentă soluționare.
Prin decizia civilă nr.407/22.01.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL GALAȚI, avându-se în vedere declararea ca fiind neconstituționale a prevederilor art.I și II din OUG nr.75/2008 prin Decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
Drept urmare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI sub nr-.
Nu au fost formulate întâmpinări.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civ. curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții, și îndeplinind funcția de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Galați, au solicitat obligarea pârâților la plata pentru fiecare a sumei de 1700 lei cu titlu de despăgubiri actualizate în raport de rata inflației la data efectuării plății, suma reprezentând stimulente financiare acordate judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005.
Și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1 al.2, art.1 și 2 și art.21 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Dispozițiile legale în materie declară ca fiind discriminatorii potrivit acestei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute în art.2 al.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici, sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță, reclamanții au invocat existența unei discriminări instituită prin emiterea Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 prin care au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 lei judecătorilor cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani.
De menționat faptul că, potrivit Ordinului nr.2402/C/23.08.2004 pentru aprobarea Normelor interne privind repartizarea fondului constituit în baza art.25 al.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din justiție au fost prevăzute și alte criterii de repartizare individuală a stimulentelor precum: rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale " foarte bine" sau " bine", complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Ulterior, ordinul a fost abrogat cu ocazia emiterii Ordinului nr.100/C/19.04.2006 al Ministrului Justiției.
Pentru a exista discriminare este necesar ca pentru persoane aflate în situații identice sau analoage să se aplice un tratament diferit, fără o justificare obiectivă.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se face distincție între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă sau obiectivă.
Principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
În speță, în temeiul celor de mai sus curtea reține că fiind vorba despre categorii profesionale diferite pentru care legea prevede în mod diferit atribuțiile, complexitatea și răspunderea funcțiilor, nu sunt întrunite condițiile constatării existenței unui tratament diferit între reclamanți în calitate de asistenți judiciari și judecători, neexistând o situație identică sau analogă între aceștia.
Modalitatea de numire în funcție, statutul profesional, atribuțiile și obligațiile ce le revin asistenților judiciari sunt prevăzute în mod distinct de cele ale judecătorilor, fiind cuprinse în prevederile art.110-115 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară iar Hotărârea nr- a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării invocată de reclamanți, nu se referă la această categorie profesională.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din OG nr.137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale OG nr.137/2000, și anume prevederile art.1, art.2 al.3 și art.27 al.1, lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 al.4 din Constituție, precum și prevederile art.61 al.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția-art.126 al.1 din Legea fundamentală-, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 raportat la art.304 pct.9 pr.civilă va fi admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției.
Va fi modificată în parte sentința civilă nr.530/21.04.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Va fi respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați ca nefondată.
Va fi menținută dispoziția privind respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.530/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.530/21.04.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați ca nefondată.
Menține dispoziția privind respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2009.
PREȘEDINTE Pt.jud.- aflat în CO Pt.jud. - aflat în CO
- conf.art.261 pct.2 pr.civ. conf.art.261 pct.2 pr.civ.
Președintele Curții de Apel Președintele Curții de Apel
Grefier
-
Red.
Dact./2 ex/8.07.2009
FOND:-
Asis.jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Mihaela Neagu
